privighetoare, veioza, Revelion

Biografii lexicale
Articol publicat de Ionel Funeriu in Biografii lexicale, Editura Brumar, 2019

„A sta treaz noaptea, a pazi, a supraveghea o activitate” - cam acestea ar fi sensurile principale ale verbului a veghea. Cuvantul este vechi shi provine din lat. vigilare. Infinitivul lung al verbului a veghea este veghere shi e folosit k substantiv; il gasim la Alecsandri:

S-a dus zapada alba de pe intinsul tzarii,

S-au dus zilele Babei shi noptzile vegherii.

Din acelashi verb, romana a creat, prin derivare regresiva, substantivul veghe, care il regasim in locutziunea verbala a sta de veghe sau in locutziunea adverbiala de veghe. (De veghe in lanul de secara e, tradus in romaneshte, titlul romanului The Catcher in the Rye al scriitorului american J.D. Salinger.) Din familia lui vigilare limba noastra s-a imbogatzit cu cateva neologisme: vigilent din lat. vigilantis, prin fr. vigilant, vigilentza din lat. vigilantia, fr. vigilance, vigil din lat. vigil, fr. vigile. De altfel, vigilare a lasat urmashi in toata Romania: fr. veiller, it. vegliare, port. shi sp. vigilar.

Alaturi de prepozitzia per - care s-a transformat in romana intai in pre, apoi in pe -, in latina mai exista un adverb per avand sensul „pana la capat”. Acest al doilea per s-a abstractizat treptat incat a devenit un simplu element de compunere, asha incat, servindu-se de el, latina a putut crea verbul pervigilare care insemna „a pazi pe cineva toata noaptea”; nu e greu de ghicit k de la acest cuvant provine verbul romanesc a priveghea[1]. Cuvantul priveghi este, asemenea lui veghe de mai sus, tot un derivat regresiv. Privegherea mortului este un obicei specific ortodoxismului rasaritean. Majoritar catolice, popoarele romanice din vest nu vegheaza mortul. Intzelegem acum de ce numai romana, dintre limbile neolatine, a moshtenit verbul pervigilare.

Privighetoarea este „cantareatza noptzilor sh-a iubirii”, zice Sadoveanu, iar Lucian Blaga il completeaza inca mai liric in Catren-ul sau:

Ushor nu e nici cantecul. Zi

shi noapte nimic nu-i ushor pe pamant;

caci roua este sudoarea privighetorilor

ce s-au ostenit toata noaptea cantand.

Acest cuvant este un derivat obtzinut pe teren romanesc. Toate componentele sale: adverbul per- (devenit un fel de pseudoprefix inca din latina), verbul vigilare shi sufixul -toare sunt latineshti. In restul lumii neolatine cuvantul nu este cunoscut ceea ce-i in firea lucrurilor din moment ce nici verbul pervigilare nu a lasat urmashi in vestul Romaniei. In latina, privighetoarei i se spunea luscinia, cuvant care s-a perpetuat in limbile romanice cu exceptzia romanei: fr. rossignol[2], it. usignolo, port. rouxignol, sp. ruiseñor. Un sinonim pentru luscinia era in latina philomela, un cuvant imprumutat de romani de la greci (philos = cel care iubeshte, prieten shi melos = muzica, melodie). Termenul a fost preluat apoi pe cale culta de franceza, de unde a ajuns la noi k neologism: filomela. Il gasim, intre altzii, la Macedonski, in poemul Lewki:

Luna! fin e insa tortul de pe fusul tau de aur,

SHi divin e sentimentul ce maritzi cu valul roz,

Cand zefirii canta-n sistru, ori in flaut de rogoz

Cu magii de filomela shi cu tremolo de graur.

Ar trebui adaugat aici k in romana mai exista un sinonim pentru privighetoare, anume onomatopeicul biulbiul, imprumut lexical din tc. bülbül[3].

Dupa ce veacuri la rand romana a pierdut contactul cu limbile neolatine, incepand de prin a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, odata cu reluarea legaturilor economice shi culturale cu Occidentul, limba noastra a inceput sa imprumute masiv cuvinte latineshti. Acestea nu au patruns insa direct din latina, ci au sosit la noi (cele mai multe) din limba franceza care le-a preluat - pe cale naturala uneori, savanta alteori - de la cuceritorii romani ai Galliei Transalpine. Prin urmare, aceste cuvinte sunt vechi in franceza, dar noi in romana. Astfel, vigilare a devenit in franceza veiller. De aici s-a format substantivul masculin veilleur = cel care te are in grija. Cum bolnavii erau lasatzi noaptea in „veghea” femeilor, femininul veilleuse l-a inlocuit pe veilleur. Prin analogie, veilleuse a fost numita lampa cu abajur care sta „de veghe” in timpul noptzii, adica pe romaneshte: veioza.

Din familia lui veiller mai fac parte verbe precum: éveiller = a trezi pe cineva din somn shi réveiller = a trezi pe cineva brusc din somn, ba chiar din mortzi[4]. De la réveiller franceza a mai creat doua substantive: réveille = ceas deshteptator shi réveillon = noaptea de la cumpana anilor, adica Revelionul nostru, cand toata lumea e... deshteapta.


  1. Dupa modelul cunoscut: ambulare > imblare > umblare > shi apoi perambulare > preumblare > primblare > plimbare.
  2. In anii ’60 ai secolului trecut, tenorul Luis Mariano lansa shansoneta Rossignol, care s-a bucurat de mare succes in epoca; o putetzi asculta pe YouTube accesand: https://www.youtube.com/watch?v=piNE8Z8FGLY
  3. Arghezi are o poezie intitulata chiar Biulbiul. Cuvantul mai apare la Anton Pann shi Alecsandri; cu toate acestea, termenul nu e inregistrat nici in DEX, nici in MDA.
  4. Pe la sfarshitul anilor ’80, Mihail Gorbaciov restrictzioneaza drastic consumul de alcool, prin suprataxarea bauturii natzionale, vodca (etimologic apshoara). In revista franceza de umor „Le Canard enchainé”, un rus in sevraj implora: „Brejnev, réveille-toi, rends nous la vodka!”.

Alte articole lingvistice

Alexandru Graur

Dezbateri

Diverse

DOOM2

DOOM3

Ionel Funeriu

Istoria regulilor ortografice

Incercari de indreptare

Indreptarul ortografic, editzia a V-a : Punctuatzia

Mioara Avram

Misterele cuvintelor

Punctuatzie

Rodica Zafiu

Rodica Zafiu : Pacatele limbii

Sextil Pushcariu : Limba romana (1940) - vol. 1