XXVII. Majuscula sau minuscula?

Problema alegerii intre scrierea cu majuscule (litere mari) shi cea cu minuscule (litere mici) se pune, pe de o parte, in anumite situatzii sintactice, legate de delimitarea enuntzurilor shi de punctuatzie, iar, pe de alta parte, la anumite categorii de cuvinte: substantive proprii sau comune, formule sau pronume de politetze, abrevieri shi simboluri. Cu exceptzia abrevierilor shi a simbolurilor, la care majuscula poate aparea shi in interior, in celelalte situatzii alegerea vizeaza numai litera initziala.

Pentru scrierea cu majuscule sau cu minuscule in abrevieri shi simboluri vezi XXVIII B 3 e.

Alegerea se complica in cazul special al substantivelor proprii compuse sau susceptibile de a fi interpretate astfel, intrucit la acestea ea vizeaza nu numai initziala primului termen, ci shi a altora din structura compusului.

Intrebuintzarea initzialelor majuscule shi a celor minuscule are caracter obligatoriu in cele mai multe situatzii, dar exista shi unele intrebuintzari facultative.

Scrierea integrala cu majuscule a unui text (titluri, firme, inscriptzii, lozinci, anuntzuri etc.), k shi cea integrala cu minuscule (in telegrame) ascund corectitudinea lui grafica din punctul de vedere al diferentzierii unor initziale.

A. Scrierea cu initziala majuscula sau minuscula in situatzii sintactice serveshte la marcarea inceputului unui text shi la divizarea textului, la delimitarea enuntzurilor; ea depinde - in mod firesc - de analiza gramaticala shi de prezentza unor semne de punctuatzie anterioare.

1. Se scrie cu initziala majuscula primul cuvint al oricarui text, oricit de scurt ar fi textul in cauza. De exemplu: Fumatul oprit, Ciine rau. Orar: 10 - 18, Casieria.

Conform acestei reguli de baza, se scrie cu initziala majuscula shi:

- primul cuvint al unei adrese: Familiei dr. I. Popescu, Catre Intreprinderea..., inclusiv primul cuvint al unei formule de adresare in vocativ: Draga mama, Iubitzi parintzi, Stimate coleg etc.;

- primul cuvint al notelor din subsolul paginii, in texte shtiintzifice: Vezi capitolul urmator, Art. cit., P. 105 etc.

2. Se scrie cu initziala majuscula primul cuvint care urmeaza dupa punct k semn de punctuatzie, chiar daca acesta izoleaza arbitrar partzi ale unui enuntz. De exemplu: A plecat. In goana mare. Pentru k intirziase.

Cind este semn ortografic (in abrevieri) punctul nu atrage folosirea initzialei majuscule la cuvintul urmator: La 15 l.c. am primit scrisoarea.

3. Se scrie cu initziala minuscula primul cuvint care urmeaza dupa semnul numit punct shi virgula, prin excelentza semn de punctuatzie interioara: Era obosit pentru k se sculase de dimineatza; pentru k muncise toata ziua; pentru k n-avusese nici un ajutor.

4. Dupa alte semne de punctuatzie este corecta atit scrierea cu initziala majuscula, cit shi cea cu initziala minuscula la primul cuvint urmator, ea depinzind, in general, de faptul daca semnul respectiv incheie sau nu un enuntz; cele doua situatzii se deosebesc, intro oarecare masura, shi in pronuntzare prin existentza/inexistentza sau durata unei pauze intre textul care preceda semnul de punctuatzie shi textul urmator.

a. Semnul intrebarii shi semnul exclamarii (care pot aparea shi combinate) sint de obicei semne de punctuatzie finala, dupa care cuvintul urmator se scrie cu initziala majuscula; de exemplu: - Unde ai fost pina acum? Te-am cautat peste tot! Ash fi vrut sa vii cu mine la teatru.

Se admite shi scrierea cu initziala minuscula dupa aceste semne, daca se considera k e vorba de continuarea aceluiashi enuntz. De exemplu: Ce e? fata sau baiat? sau Vai! ce frig mi-e!

Se scrie numai cu initziala minuscula primul cuvint al enuntzului care contzine un verb de declaratzie ashezat dupa vorbirea directa incheiata prin semnul intrebarii sau prin cel al exclamarii: - Unde ai fost? intreba mama. - Asta ne mai lipsea! zise tata.

b. Situatzii asemanatoare, dar cu frecventza egala shi, de obicei, mai ushor de distins se intilnesc dupa punctele de suspensie: initziala majuscula marcheaza inceputul altui enuntz (Deodata mi se pare k aud ceva... Ciulesc urechea shi ashtept sa se repete...), in timp ce initziala minuscula arata k se continua enuntzul dinainte de pauza (Deodata... k prin vis... am auzit o shoapta).

De asemenea, initziala minuscula se foloseshte la enuntzul cu verb de declaratzie care este ashezat dupa vorbirea directa terminata in puncte de suspensie: - Nu shtiu nimic... se apara el.

c. Dupa semnul numit doua puncte initziala majuscula marcheaza inceputul altui enuntz, independent de cel precedent:

- vorbirea directa, reprodusa dupa un enuntz introductiv shi marcata de semne specifice (linie de dialog sau/shi ghilimele): Mama il intreba: - Unde ai fost?

- un citat, marcat de ghilimele: Cum spune poetul: „Toate-s vechi shi noua toate”.

Initziala minuscula se foloseshte la continuarea aceluiashi enuntz:

- in enumerari: Au sarit totzi locuitorii: batrini shi tineri, barbatzi shi femei;

- in explicatzii: Am intzeles ce vrei: sa plec.

d. Virgula este de obicei un semn de punctuatzie interioara, dupa care cuvintul urmator se scrie cu initziala minuscula: A ascultat atent, s-a gindit shi a raspuns. E frumos, deshtept, ascultator.

In mod exceptzional se scrie cu initziala majuscula primul cuvint al textului propriu-zis al unei scrisori, al unei cereri sau al unui memoriu care urmeaza dupa formula de adresare separata printro virgula: Draga mama, Am ajuns cu bine la munte.

Chiar atunci cind virgula are functzia unui semn de punctuatzie finala, separind vorbirea directa care ar fi trebuit incheiata prin punct de enuntzul cu verb de declaratzie ashezat dupa ea, primul cuvint al acestui enuntz se scrie cu initziala minuscula: Am fost la shcoala, zise el.

5. In interiorul unor semne de punctuatzie perechi - ghilimelele shi parantezele - scrierea cu initziala majuscula sau minuscula a textului cuprins depinde de caracterul acestuia, independent (de obicei shi predicativ) sau dependent (eventual shi nepredicativ). Majuscula marcheaza inceputul unui enuntz independent, al carui sfirshit e marcat de un semn de punctuatzie care preceda inchiderea ghilimelelor sau a parantezei, iar initziala minuscula un fragment de enuntz dependent de rest. De exemplu: Nu lasasem noua adresa. (Nu voiam sa fiu gasit de nimeni.) fatza de Nu lasasem noua adresa (caci nu voiam sa fiu gasit de nimeni).

Intre liniile de pauza, asimilabile cu parantezele, dar shi cu virgulele, nu se foloseshte decit initziala minuscula la primul cuvint.

6. In cuprinsul aceluiashi enuntz, exceptind cuvintele de sub B shi D, precum shi unele abrevieri (vezi XXVIII B 3 e), nu se folosesc initziale majuscule. Grafii k Trecerea Oprita sau Inchis pentru Inventar constituie gresheli elementare.

Singura exceptzie o reprezinta admiterea scrierii (facultative) cu initziala majuscula a primului cuvint din fiecare vers al unei poezii, indiferent de statutul sau sintactic. De exemplu:

Cind amintirile-n trecut

Incearca sa ma cheme,

Pe drumul lung shi cunoscut

Mai trec din vreme-n vreme.

(Eminescu)

B. La substantive scrierea cu initziala majuscula sau minuscula are rolul de a diferentzia substantivele proprii de cele comune. In principiu, regula este simpla: substantivele proprii se scriu cu initziala majuscula, iar cele comune cu initziala minuscula. Numeroasele dificultatzi care apar in aplicarea acestei reguli provin, in primul rind, din dificultatea de a atribui unul dintre cele doua statute (la anumite categorii sau numai la anumite cazuri individuale) shi, uneori, din dificultatea de a identifica inceputul unui nume propriu (inglobind sau nu un substantiv comun generic).

Regulile particulare ale scrierii cu initziala majuscula sau minuscula se refera la categorii onomasiologice, adica la cuvinte grupate dupa ceea ce denumesc ele. Unele categorii onomasiologice nu pun probleme de scriere (cu exceptzia, cel mult, a unor aspecte de structura) pentru k statutul lor este clar shi unanim recunoscut: in aceasta situatzie sint numele proprii de persoane (prenume, nume de familie, porecle, supranume shi pseudonime), inclusiv cele de personaje literare, numele proprii de animale, numele proprii geografice shi teritorial-administrative (de continente, tzari, localitatzi, ape, muntzi etc.). Alte categorii onomasiologice pun probleme de scriere shi regulile inseshi au cunoscut fluctuatzii in timp, pentru k este controversat statutul lor de substantive proprii (numele de ashtri) sau de substantive comune (numele de popoare, numele lunilor shi zilelor, numele de obiecte de invatzamint) sau pentru k sint sau par neunitare (numele de rase, specii, varietatzi de animale shi plante; numele punctelor cardinale). Dificultatzile sporesc cu unele cazuri de conversiune stabila sau ocazionala (treceri de la o categorie onomasiologica la alta sau de la substantivele proprii la cele comune shi invers), cu situatzii care sint sau par neglijate de norme, nefiind mentzionate explicit (numele de dansuri populare, cele de vinturi shi, mai ales, cu unele aspecte de structura in cazul compuselor reale sau aparente).

In legatura cu scrierea substantivelor proprii compuse sint necesare urmatoarele precizari generale:

- Cuvintele ajutatoare (articole, prepozitzii, conjunctzii) din structura unei denumiri nu se scriu cu initziala majuscula decit daca ocupa primul loc intrun compus. Se scrie deci corect SHtefan cel Mare (domnitorul), dar Celmare sau Cel Mare (nume de familie: sudat sau nesudat dupa dorintza purtatorilor); Radu de la Afumatzi, dar Delavrancea; Heliade intre Vii, dar Intre Girle (strazi); La Om (virf de munte).

- Regulile care prevad scrierea cu initziala majuscula a tuturor termenilor constitutivi (cu exceptzia cuvintelor ajutatoare) se aplica shi termenilor din structura unui compus scris cu cratima; de exemplu: Negru-Voda, Fat-Frumos, Ursa-Mare, Titu-Gara, Liceul de Matematica-Fizica etc.

- Regulile care prevad scrierea cu initziala majuscula numai a primului termen nu se aplica numelor proprii incluse in alta denumire, care ishi pastreaza scrierea cu initziala majuscula; de exemplu: Bietul Ioanide.

1. Cu initziala majuscula shi cu initziale majuscule la totzi termenii constitutivi in cazul compuselor se scriu:

a. Numele proprii de persoane (prenume, nume de familie, porecle, supranume, pseudonime).

Dificultatzile privesc:

- distinctzia dintre numele sudate shi cele nesudate: vezi Celmare shi Cel Mare, Hagichirea, Hagiculea shi Hagi-Gheorghe;

- inglobarea sau neinglobarea unui termen generic: vezi Moshandrei shi mosh Andrei; Roshu-Imparat shi imparatul Roshu;

- scrierea unor articole shi prepozitzii din numele straine: vezi J. du Bellay, dar Du Cange, Ludwig van Beethoven, dar Vincent Van Gogh;

- unele conversiuni (vezi 3 i).

La fel k numele proprii de persoane reale se scriu:

- numele de personaje literare (inclusiv cele din folclor);

Acestea se pot scrie cu initziala minuscula cind devin substantive comune, reprezentante ale unor tipuri umane: de exemplu, donjuan, harpagon, pacala.

- numele proprii de fiintze mitologice apartzinind oricarui cult.

De retzinut k:

- se scrie corect cu initziala majuscula nu numai Dumnezeu, ci shi Domnul cu acest sens; nu numai (Isus) Cristos, ci shi Mintuitorul; Sfinta Maria shi Maica Domnului, Precista; Mahomed shi Profetul;

- se scriu corect cu initziala minuscula numele comune de fiintze mitologice reprezentate in multe exemplare: iele, inger, nimfa, zina etc., cu exceptzia situatziilor in care termenul generic este inglobat intrun nume propriu: Arhanghelul Mihail, Sfintul Gheorghe, Zina-Zorilor.

b. Numele proprii de animale.

Atentzie insa la conversiune: se scrie Joiana (nume individual), dar o joiana (k termen generic pentru vaci).

c. Numele - shtiintzifice shi populare - de ashtri shi constelatzii: Carul-Mare, Casiopeea, Ciobanul-cu-Oile, Varsatorul.

In lucrari shtiintzifice de astronomie se scriu cu initziala majuscula shi Luna, Pamintul, Soarele, k toate denumirile de planete (cf. sinonimul savant Terra pentru Pamintul); in toate celelalte situatzii, din texte care nu apartzin limbajului astronomic, ele se scriu cu initziala minuscula, atit atunci cind exprima alte sensuri (de exemplu, „lumina lunii, respectiv a soarelui” in cazul lui luna shi soare, „sol, tzarina, teren, teritoriu” in cazul lui pamint), cit shi atunci cind inseamna tot „planeta, corp ceresc” k in astronomie.

d. Numele proprii de locuri, geografice (de continente, ape, forme de relief etc.) shi teritorial-administrative (state, localitatzi, judetze etc.).

Dificultatzile privesc inglobarea sau neinglobarea termenului generic (alee, balta, bulevard, cimpie, deal, insula, lac, mare, munte, ocean, piatza, strada, virf etc.). Criteriile lingvistice tzin, pe de o parte, de structura formativa a denumirii, iar, pe de alta, de semantica termenului generic; la acestea se adauga, in cazul numelor de state, criteriul extralingvistic al respectarii denumirii oficiale. Se considera k face parte din numele propriu shi se scrie deci cu initziala majuscula termenul generic:

- urmat de cuvinte (adjective: Strada Lunga; numerale: Bulevardul 1848; prepozitzie + substantiv: Virful cu Dor) sau de forme (substantiv in genitiv: Muntzii Macinului) care nu s-ar putea folosi independent;

- ashezat dupa un substantiv in nominativ-acuzativ: Feteshti-Sat;

- cu un sens care nu (mai) corespunde realitatzii denumite: Rimnicu-Vilcea, Tirgu-Jiu.

In situatziile opuse acestora termenul generic nu este inglobat in denumire shi, in consecintza, se scrie cu initziala minuscula cind preceda numele propriu (simplu sau compus). Structura formativa specifica a acestor nume este reprezentata de un substantiv in nominativ-acuzativ: muntzii Retezat, virful Omul.

e. Numele proprii ale oricaror intreprinderi, institutzii, asociatzii, indiferent de natura lor (politica, economica, sociala, culturala, sportiva etc.) sau de importantza lor (internatzionala, natzionala, locala) shi indiferent de lungimea lor.

Prima precizare este necesara pentru k intre 1954 shi 1982 normele deosebeau scrierea institutziilor centrale de cele necentrale, orientindu-se dupa un criteriu extralingvistic (se scria Ministerul Educatziei shi Invatzamintului, dar Facultatea de filologie). A doua precizare este necesara pentru k unele lucrari normative bazate pe regulile academice din 1932 limitau initzialele majuscule din cuprinsul unor asemenea nume proprii la denumirile scurte (recomandind sa se scrie Teatrul Natzional, Curtea de Conturi, Casa de Depuneri shi Consemnatziuni, dar Asociatziunea pentru literatura shi cultura poporului roman).

Dificultatzile privesc in principiu shi aici inglobarea sau neinglobarea termenului generic in situatziile in care se distinge o denumire propriu-zisa; de regula, cind apare, termenul generic este inglobat in denumire shi scris cu initziala majuscula (Intreprinderea de Panificatzie Titan, Clubul Sportiv Steaua), deshi denumirea propriu-zisa se poate folosi shi fara el. Cele doua niveluri ale denumirii se pot deosebi prin folosirea ghilimelelor la denumirea propriu-zisa: Colegiul Dobrogean „Spiru Haret”.

f. Numele proprii de ordine, medalii, premii, distinctzii shi titluri onorifice.

Dificultatzile privesc uneori tot inglobarea sau neinglobarea termenului generic (medalie, ordin, premiu), iar alteori delimitarea dintre titlurile onorifice (Laureat al Premiului de Stat) shi titlurile shtiintzifice sau profesionale, in general (doctor in shtiintze, doctor honoris causa, artist emerit, maestru al sportului etc.; vezi 3 f).

g. Numele proprii de sarbatori - calendaristice, religioase, populare, natzionale, internatzionale, actuale, vechi -, indiferent de importantza lor.

h. Numele proprii de evenimente: Reforma (anticatolica), Renashterea, Unirea Principatelor; cu acestea se asimileaza congresele (colocviile, conferintzele etc.): Al XVIII-lea Congres Internatzional de Lingvistica shi Filologie Romanica.

2. Cu initziala majuscula la termenul unic shi la primul termen, dar cu initziale minuscule la ceilaltzi termeni constitutivi se scriu:

a. Titlurile de publicatzii periodice, de opere literare, shtiintzifice shi artistice (muzicale, coregrafice, plastice), de documente shi legi, de rubrici shi capitole, de spectacole, concursuri shi actziuni similare.

Cind sint citate intrun text titlurile se marcheaza fie prin ghilimele, fie prin scrierea cu caractere cursive in texte tiparite, respectiv prin subliniere in textele scrise de mina sau dactilografiate.

b. Numele proprii ale marcilor de produse industriale: Cordial (produse cosmetice), Flori de cimp (sapun), Gloria (aparat de radio).

Cu acestea se pot asimila numele proprii ale unor vehicule (trenuri, nave): Independentza (nava maritima), Rindunica (nava fluviala).

c. Numele proprii ale unor rase, specii, varietatzi de animale sau de plante: Marele alb (porci), Record (floarea-soarelui).

Dificultatzile privesc delimitarea de numele comune ale altor rase, specii, varietatzi, care se scriu cu initziala minuscula (vezi 3 h). K nume proprii, denumirile scrise cu initziala majuscula nu au forme flexionare; ele se folosesc pe linga un termen generic exprimind notziunea de varietate sau reprezentind numele de animal, respectiv de planta.

d. Formulele de politetze alcatuite dintrun substantiv shi una sau mai multe determinari: Domnia sa (shi Domnia ei, lui, ta, voastra), Domniile lor, Excelentza sa, Maiestatzile lor regale etc.

3. Cu initziala minuscula se scriu:

a. Numele de popoare shi de locuitori, indiferent de valoarea lor adjectivala sau substantivala: european, roman, ardelean, bucureshtean, tulcean, virlezean.

Precizarea referitoare la valoarea morfologica este necesara intrucit regulile academice din 1932 recomandau scrierea diferita a acestor cuvinte dupa cum erau substantive (cu initziala majuscula) sau adjective (cu initziala minuscula). Distinctzia era, pe de o parte, nejustificata, prin aplicarea exclusiv la aceasta categorie onomasiologica (de ce nu shi la alte clase de cuvinte cu aceleashi duble valori morfologice, unele derivate tot de la nume proprii: de exemplu, luteran, mahomedan sau averescan, junimist, maiorescian?), shi, pe de alta parte, nu totdeauna ushor de facut (de exemplu, in functzia de nume predicativ: el este ardelean); dificultatzile vechii reguli sporeau cu distinctzia ceruta intre sensul propriu shi sensurile figurate ale substantivelor de tipul boem, chinez, tzigan shi cu neclaritatzi in privintza valabilitatzii ei la nume vechi (k arbanash shi arvanit „albanez”, muscal „rus”) sau populare (mocan, motz, muntean „locuitor de la munte”), precum shi la nume marcate afectiv (bashbuzuc, fritz, nemtzoi, romancutza).

b. Numele punctelor cardinale, indiferent de caracterul lor neologic savant (internatzional) sau vechi shi popular, deci: est, orient shi rasarit; nord shi miazanoapte; sud shi miazazi; vest, occident shi apus.

Precizarea este necesara in raport cu unele recomandari din lucrari normative bazate pe regulile academice din 1932, care faceau o distinctzie nejustificata intre termenii savantzi (cu initziala majuscula) shi corespondentele lor romaneshti (cu initziala minuscula).

c. Numele de epoci istorice shi geologice: antichitatea (sau epoca antica, lumea antica), evul mediu, feudalismul (sau orinduirea feudala), paleoliticul, paleozoicul etc.; cu acestea se asimileaza shi numele de epoci shi curente culturale: clasicism, romantism.

d. Numele lunilor anului, indiferent de caracterul lor literar sau popular, shi numele zilelor saptaminii.

Vezi shi XXIX.

e. Numele disciplinelor de invatzamint: chimie, economie politica, geografie, istorie, limba engleza, limba romana etc.

f. Numele de titluri shtiintzifice shi profesionale, de functzii shi grade, indiferent de importantza lor: academician, colonel, deputat, director, doctor, imparat, ministru (shi prim-ministru), preshedinte, secretar (shi prim-secretar, secretar general), rege, voievod etc.

De retzinut k se scrie cu initziala minuscula shi domn „domnitor, voievod”.

g. Denumirile serviciilor, sectziilor, sectoarelor din intreprinderi shi institutzii: directzie, secretariat; catedra (sau laboratorul) de fizica, sectzia de scularie etc.

In unele situatzii apar dificultatzi de delimitare fatza de unitatzile independente scrise cu initziala majuscula (vezi 1 e): de exemplu, sint necesare informatzii extralingvistice pentru a shti daca un laborator este o institutzie de sine statatoare sau un serviciu dependent (k laboratoarele din cadrul unor institutzii de invatzamint shi de cercetare). Daca insa un serviciu oarecare este confundat cu o institutzie, numele lui urmeaza sa fie scris cu initziale majuscule la totzi termenii; deci: ori sectzia de scularie, ori Sectzia de Scularie, dar nu Sectzia de scularie.

h. Denumirile unor rase, specii, varietatzi de animale sau de plante, exprimate prin adjective: domnesc (mar), pietroasa (cireasha) sau prin substantive comune cu sau fara valoare adjectivala: buldog, pechinez (ciini), tzigaie, tzurcana (oi).

Vezi shi 2 c. Delimitarea este, in general, mai clara la adjective, pentru care este specifica scrierea cu initziala minuscula, dar shi la acestea se admite initziala majuscula in contextele pasibile de interpretari diferite (de tipul mar delicios „mar gustos” fatza de mar Delicios „mar de soiul Delicios”). La substantive delimitarea se face dupa caracteristica celor comune de a avea forme flexionare shi dupa capacitatea lor de a fi folosite (shi) singure, fara un termen generic: de exemplu, buldogi, tzurcane.

i. Substantivele comune (unele shi cu valoare adjectivala) provenite din substantive proprii:

- nume de personaje literare: vezi 1 a;

- nume de obiecte shi de rase, specii shi varietatzi de animale sau de plante denumite dupa locul de origine: damasc, olanda (tzesaturi); astrahan, caracul (blanuri shi rase de oi); cotnar, murfatlar (vinuri), bistritza (pruna), turchestan (pepene);

- nume de obiecte sau unitatzi de masura shi nume de rase, specii shi varietatzi de animale sau de plante denumite dupa o persoana (inventator, creator, producator sau comerciant, prim posesor sau prim beneficiar): de exemplu, diesel (motor); amper, joule, volt (unitatzi de masura); marghiloman, sandvish sau sandvici, savarina (produse culinare); ionatan (mar).

4. Uneori scrierea cu initziala majuscula se poate explica simultan prin mai multe reguli. Astfel, scrierea titlurilor este justificata nu numai k o categorie de nume proprii (B 2 a), ci shi k o situatzie sintactica, in spetza inceput de text (A 1); daca titlul consta dintrun nume propriu (de persoana, de loc etc.), majuscula este justificata shi de regula scrierii acestuia.

Unele cuvinte au acelashi statut lexico-gramatical shi acelashi fel de scriere in diverse intrebuintzari, prin coincidentza unor reguli referitoare la categorii onomasiologice diferite. In aceasta situatzie sint, de exemplu, numele proprii de persoane care se folosesc shi k nume de locuri, de institutzii, de produse sau de varietatzi: N. Balcescu sau M. Kogalniceanu k nume de localitatzi, de strazi shi de shcoli, Napoleon k nume al unor varietatzi de fructe (cireshe, mere, pere, struguri); de asemenea, numele proprii de locuri folosite k nume de persoane, de institutzii shi de produse sau de varietatzi: Dacia k nume de femeie, de filatura shi de editura sau k marca de automobil.

5. Unele categorii onomasiologice in intregime sau numai unele cuvinte in parte se pot scrie in mod diferit, in privintza initzialei majuscule sau minuscule, in situatzii diferite, cind se gasesc sub incidentza altei reguli.

Numele punctelor cardinale, scrise in mod obishnuit cu initziala minuscula (vezi 3 b), se scriu cu initziala majuscula cind sint folosite k toponime: Extremul Orient, influentza Orientului shi cind intra in structura unui nume propriu geografic: America de Nord, Berlin-Vest (conform regulii de sub 1 d) sau in structura unui nume propriu de institutzie: Gara de Nord (conform regulii de sub 1 e).

Pentru abrevieri vezi XXVIII A 5 c shi B 3 e.

Numele lunilor anului, scrise in mod obishnuit cu initziala minuscula (vezi 3 d), se scriu cu initziala majuscula in numele proprii de sarbatori exprimate prin data calendaristica a acestora: Intii (sau 1) Decembrie, 24 Ianuarie (conform regulii de sub 1 g). Vezi shi XXIX 1.

Numele disciplinelor de invatzamint, scrise in mod obishnuit cu initziala minuscula (vezi 3 e), se scriu cu initziala majuscula (la totzi termenii constitutivi) in denumirile de unitatzi de invatzamint: Facultatea de Istorie, Liceul de Matematica-Fizica (in conformitate cu regula de sub 1 e).

Ele se scriu cu initziala majuscula (numai la primul termen) shi conform regulii sintactice a inceputului de text (vezi A 1): in diverse rubrici sau liste, cum sint rubricile din catalog, shi in titluri de manuale sau de alte publicatzii constind din numele obiectului de studiu (vezi 2 a): de exemplu, Limba romana (rubrica in catalog, titlu de revista shi de manual). Atentzie la deosebirea dintre Facultatea de Limba shi Literatura Romana shi (revista) Limba shi literatura romana sau dintre Manual de limba romana (k shi invatz la limba romana) shi Limba romana. Manual pentru clasa a V-a!

Numele proprii de institutzii alcatuite din cuvinte comune (un termen generic shi diverse determinari indicind specia) pot fi omonime sau aparent omonime cu grupuri nominale care nu au statut de nume proprii shi de care se deosebesc prin scriere. Se scrie corect Liceul de Matematica-Fizica) dar invatza la un liceu de matematica-fizica sau In judetz sint doua licee de matematica-fizica; Facultatea de Fizica, dar o facultate shi facultatzile de fizica; Teatrul Natzional, dar un teatru natzional shi teatrele natzionale.

Omonimii asemanatoare, reale sau aparente, se intilnesc shi in alte situatzii, generind uneori ezitari shi gresheli in scriere. O confuzie frecventa se face intre TZara Romaneasca, denumire consacrata pentru „Muntenia”, k formatziune statala istorica, shi tzara romaneasca „statul roman, patria romanilor” sau tzarile romane „(toate) formatziunile statale romaneshti”.

Prin suprapunerea regulii sintactice a inceputului de text se produc deosebiri de scriere in anumite categorii de texte. Termenul generic neinglobat intrun nume propriu, scris cu initziala minuscula in texte obishnuite (Am urcat de doua ori pe virful Caraiman, Am fost pe malul lacului Sinoe; vezi 1 d), se poate scrie cu initziala majuscula pe o harta: Virful (sau Vf.) Caraiman, Lacul (sau L.) Sinoe.

C. Pronumele de politetze se scriu de obicei cu initziala minuscula. In orice caz, acest fel de scriere este singurul adecvat la pronumele care exprima un grad de politetze intima: dumneata shi, mai ales, mata, la fel dinsul, cind este simtzit k pronume de politetze. Pentru politetzea distanta, de tipul dumneavoastra, vezi D.

De remarcat deosebirea fatza de formulele de politetze de sub 2 d.

D. Scrierea cu initziala majuscula sau minuscula este facultativa in unele situatzii, in care poate avea valoare stilistica.

a. Scrierea cu initziala majuscula in loc de minuscula este posibila la orice cuvint daca intervine intentzia de reliefare pentru sugerarea importantzei acordate sau a atitudinii de reverentza.

Sint tratate in acest fel mai cu seama:

- numele de persoane shi de lucruri considerate unice de cel care scrie: parintzii shi bunicii, sotzul/iubitul shi sotzia/iubita, sheful ierarhic, locul de munca, tzara proprie etc. De exemplu: Am visat-o pe Mama, M-am adresat Directorului, Ma duc la Institut, SHia dat viatza pentru Patrie; procedeul e folosit mai ales in adresari directe shi indirecte: Domnule Director, Domnului Profesor...;

- substantive comune sinonime, in contextul dat, ale unor nume proprii: Capitala = Bucureshti;

- substantive abstracte k adevar, dreptate, iubire, libertate, omenie: in numele Libertatzii;

- pronumele shi adjectivele pronominale care tzin locul unor substantive din categoriile precedente: de exemplu, Ea „sotzia sau iubita” (shi a Ei), indeosebi pronumele de politetze shi cele referitoare la ele in adresari oficiale: Ma adresez Dumneavoastra pentru a Va informa, Apelez la bunavointza Dumneavoastra etc.

Deshi initziala majuscula este permisa in asemenea situatzii, se recomanda folosirea ei cu masura. Abuzul de majuscule cu caracter exceptzional este obositor shi anuleaza insushi efectul expresiv urmarit.

Scrierea cu majuscule se explica uneori shi prin interpretarea unor substantive drept izolari eliptice din nume proprii compuse: de exemplu, Institut < Institutul de Lingvistica.

b. Scrierea cu initziala minuscula in loc de majuscula la nume proprii de persoane shi de institutzii este folosita uneori cu valoare peiorativa exprimind minimalizarea shi chiar detestarea. Grafiile de acest fel, cu antecedente interbelice, au constituit o moda temporara in publicistica imediat dupa 1989: ceaushescu pentru N. Ceaushescu, p.c.r. pentru Partidul Comunist Roman.

Scrierea cu initziala minuscula in loc de majuscula la inceput de vers (chiar shi la primul) este permisa daca asha a scris poetul respectiv. Ea este o caracteristica a poeziei moderne, in opozitzie cu cea traditzionala.

E. Scrierea cu majuscule sau cu minuscule este folosita uneori in mod intentzionat impotriva normelor lingvistice (ortografice), din dorintza de originalitate, deci k procedeu tzinind de arta grafica.

a. Pe de o parte, se intilneshte scrierea cu initziala minuscula a unor nume proprii care trebuie scrise cu initziala majuscula: mai ales nume de persoane (la semnatura shi pe coperta/foaia de titlu: eugen barbu), titluri de publicatzii (revistele flacara shi magazin istoric, de exemplu) shi de opere literare (cu minuscule shi la nume proprii din cuprinsul titlului: fiica dunarii shia marii), denumiri de magazine shi institutzii (editura meridiane).

b. Pe de alta parte, se intilneshte scrierea cu initziala majuscula a unor substantive comune care trebuie scrise cu initziala minuscula: mai ales in enumerari, eventual ashezate pe rinduri diferite, din reclame comerciale (Vizitatzi raioanele de: Confectzii, Jucarii shi Articole de menaj sau Vindem: Uniforme shcolare, Costume de liceeni).

c. K procedeu grafic, se recurge la scrierea cu majuscule shi a unei/unor litere neinitziale, din interiorul sau de la sfirshitul unui cuvint, de obicei pentru sugerarea unor relatzii ascunse. De exemplu, grafia momenTe Vesele la televiziune (= TV).

Aceste grafii nonconformiste - izvorite din necesitatea de variatzie, careia i se datoreshte shi apelul la caractere tipografice rare, la folosirea unor litere modelate dupa alte alfabete sau la alte artificii - reprezinta un fel de joaca de-a scrisul. Ele sint nerecomandabile nu atit in sine, cit prin efectul, desigur involuntar, care-l au asupra celor care nu le intzeleg substratul artistic shi le judeca exclusiv sub aspect ortografic, fie condamnindu-le k abateri, fie - mai grav - adoptindu-le k modele in scrisul curent. In ce priveshte insushi efectul artistic, el este anulat de banalizarea acestor procedee, devenite maniere. De altfel, limitele procedeului de evitare a majusculelor rezulta din faptul k nimeni nu indrazneshte sa scrie astfel numele patriei sau nume de personalitatzi oficiale.

Respectarea normelor ortografice ar trebui sa constituie o norma shi pentru graficieni!

Singurul procedeu grafic tolerabil, prin faptul k nu produce confuzii cu scrisul curent, este reliefarea prin scriere integrala cu majuscule a unui text, a unui fragment de text (titluri, citate importante) sau a unor cuvinte-cheie. De exemplu, in reclame comerciale: Vindem UNIFORME SHCOLARE pentru elevi de toate virstele, COSTUME de LICEENI sau Cumparatzi chiar AZI uniformele shcolare pentru copiii dv.!

F. In scrierea literelor majuscule este obligatorie notarea semnelor diacritice la corespondentele lui a, a, i, sh, tz: A, A, I, SH, TZ. Majuscula corespunzatoare lui i se scrie insa fara punct deasupra (I).