IX. i sau i?
i sau i?
Scrierea corecta cu i sau i concorda totdeauna cu pronuntzarea literara. Problemele care apar se datoresc unor variante de diverse feluri (regionale, invechite sau greshite) existente shi in pronuntzare shi avind un caracter pur fonetic sau/shi morfologic.
Nu se pot da reguli generale de (pronuntzare shi) scriere, ci doar un set de reguli particulare shi chiar individuale. Generala este numai obligativitatea de a nu confunda nici in pronuntzare, nici in scriere cele doua unitatzi, care reprezinta foneme (vocale), respectiv litere distincte.
Vezi distinctzia dintre perechi de cuvinte k bir - bir, fitza - fitza, in s. - in prep., mina - mina, timp - timp, uneori dublete etimologice k virtute „integritate morala, calitate” - virtute „vigoare, curaj”, shi alternantze, in flexiune shi derivare, k vinde - vind, vinzare, vinzator.
- In pozitzie initziala de cuvint, problema alegerii intre pronuntzarea shi scrierea cu i sau i se pune atunci cind vocala in cauza este urmata de n sau m, indiferent daca secventza in-/im- ori in-/im- are sau nu statut de prefix.
- De cele mai multe ori este vorba de alegerea intre prefixul traditzional in- shi cel neologic in-, intre care se produc confuzii in ambele directzii: corecte sint formatziile incasa, invedera (nu incasa, invedera) shi imbold, impieta, incarna, incrimina, incrusta, indemnizatzie, inocula, intabula, intitula (nu imbold, impieta, incarna, incrimina, incrusta, indemnizatzie, inocula, intabula, intitula); sint cuvinte diferite insera, „a se face seara, a amurgi” shi insera „a introduce”, investi „a acorda un drept, o demnitate” shi investi „a plasa un capital”.
- De retzinut k se pronuntza shi se scrie corect imboldi, dar imbold; inhuma shi inhumare, dar inhumatzie; insufletzi, dar insufla.
- Confuzia este frecventa shi la compusul incontinuu (nu incontinuu).Prepozitzia in insashi este confundat a cu prepozitzia latineasc a in din diverse formule livreshti: se pronuntza shi se scrie corect in corpore, in extenso,in extremis, in spe (nu in corpore, in extenso, in extremis, in spe), de asemenea in-cvarto, in-folio.
- Secventzele in- shi in- se confunda shi in radacina unor cuvinte, precum shi in prefixele intre-, intro-. Se pronuntza shi se scrie corect inger shi intreprindere (nu inger, intreprindere), dar interes, intra, intrepid shi introduce (nu interes, intra, intrepid, introduce).
- In timp ce succesiunea i este curenta - fie cu i vocalic (miriit), fie cu i semiconsonantic (lamii, lamiie) -, succesiunea i este limitata la compuse de tipul nemaiintilnit, semiintuneric (vezi XXIV 2 c).
- La verbele cu tema terminata in i gerunziul se formeaza in -ind chiar la conjugarile pentru care este caracteristic sufixul -ind: se pronuntza shi se scrie corect apropiind, injunghiind, muind, taind (I), scriind (III), fiind, priind, shtiind (IV), nu apropiind, scriind etc. (pentru scrierea cu i sau i vezi VIII).
- Dupa j shi sh pronuntzarea literara shi scrierea cu i sau i tzin seama de structura morfologica a cuvintelor. Alegerea intre i shi i intra in aceeashi serie cu alegerea intre e shi a, ea shi a dupa aceleashi consoane (vezi I shi II).
- In radacina cuvintelor se pronuntza shi se scrie corect numai i: jiltz, jindui, jimba, jintitza, jir, jitar, mojic, sprijin; shi, shindrila, shishtar, mashina, rushine. Face exceptzie verbul onomatopeic shishii - shi familia lui -.
- In numele proprii de familie sint tolerate - conform dorintzei purtatorilor shi traditziei - pronuntzari (shi grafii) regionale cu i in radacina: Jinga, Jirghie, Jitaru; SHishca, SHishcariu.
- In afara radacinii, la initziala unor afixe flexionare sau derivative pot aparea atit i, cit shi i, in functzie de clasa morfologica a cuvintelor, pastrindu-se infatzisharea care o au afixele in cauza dupa orice alta consoana.
- Verbele de conjugarea a IV-a cu tema lexicala in -j, -sh au sufixul infinitivului scris shi pronuntzat corect -i (nu -i): coji, ingriji, minji, necaji, praji, rotunji, sfriji, sluji, tinji, veshteji, vraji; bushi, captushi, cershi, deslushi, greshi, ieshi, insushi, lingushi, moleshi, pashi, ragushi, savirshi, sfirshi etc. Se pronuntza shi se scrie i in toate formele verbale care preiau tema infinitivului (indicativ shi conjunctiv prezent 1 shi 2 pl., imperativ 2 pl., perfect simplu, mai mult k perfect, participiu, supin shi gerunziu): cojim, cojitzi, cojii, cojisem, cojit, cojind; ieshim, ieshitzi, ieshii, ieshisem, ieshit, ieshind, precum shi in cuvintele formate de la aceste verbe: cojire, ingrijitor, prajitura, vrajitoare; ieshire, lingushitor.
- Verbele de conjugarea I cu tema lexicala in -j, -sh se pronuntza shi se scriu corect cu -ind (nu -ind) la modul gerunziu, la fel k toate celelalte verbe cu tema in consoana nepalatala (b, c, d, f, g, l, m, n, p, r, s, t, tz, v, z): angajind, aranjind, avantajind, bandajind, etajind, dirijind, forjind, incurajind, menajind, neglijind, protejind, shantajind; afishind, branshind, defrishind, furishind, imbratzishind, infashind, ingrashind, ingroshind, maruntzishind, pastishind, reproshind, ricoshind, transhind, trishind etc.
- Conform acestei reguli shi aplicarii ei la flexiunea verbala, este posibila opozitzia fonetica shi grafica intre gerunziile ingrijindu-se (de la a se ingriji”a avea grija de...”, de conjugarea a IV-a) shi ingrijindu-se (de la mai rarul a se ingrija „a se ingrijora”, de conjugarea I). Variantele regionale cu generalizarea fie a lui i, fie a lui i dupa orice j, sh anuleaza distinctzia dintre clase shi tipuri morfologice: o varianta k angajind da impresia k verbul ar fi de conjugarea a IV-a!
- Verbele onomatopeice de conjugarea a IV-a derivate de la interjectzii terminate in j, sh au sufixul lexical -i (nu -i): vijii; fishii, hishii.
- In majoritatea afixelor atashate dupa j, sh, se pronuntza shi se scrie i, exceptzie facind sufixul verbal -i; de aceea verbele pot avea la infinitiv fie -i , fie -i (nu -i, nici -i). Practic, singura situatzie in care pot aparea atit i, cit shi i, in functzie de clasa morfologica, este sufixul modului gerunziu.
- In radacina cuvintelor se pronuntza shi se scrie corect numai i: jiltz, jindui, jimba, jintitza, jir, jitar, mojic, sprijin; shi, shindrila, shishtar, mashina, rushine. Face exceptzie verbul onomatopeic shishii - shi familia lui -.
- Dupa s, z, tz, ambele feluri de pronuntzare shi de scriere sint corecte in cuvinte diferite:
- sihla, sila - shi sili -, simbrie - shi simbriash -, dar simbra - shi simbrash -, sineatza, singe, sinziana; mirosi - shi mirosind -, dar apasind;
- zi, zice, zid, zimbru (animalul), dar zimbi, zina, zizanie („discordie”); urzi - shi urzind -, dar uzind;
- tzine, tzipa, mortzish, dar capatzina; inghitzi - shi inghitzind -, dar sughitzind (de la sughitza).
- In pronuntzarea regionala cu i generalizat in aceasta pozitzie se anuleaza deosebirea dintre cuvinte paronime k tzinc „copilash” shi tzinc (termen de timplarie) shi dintre tipuri morfologice (gerunziul unor verbe de conjugari diferite: curatzind de la curatza shi curatzind de la curatzi). Existentza variantelor cu i dupa s face k unii vorbitori sa creada k adverbul latinesc sic „asha” (scris intre paranteze la reproducerea unui text cu gresheli pentru a semnala faptul k reproducerea este exacta) ar fi interjectzia de origine turceasca sic, cu atit mai mult cu cit indicatzia sic este insotzita de obicei de semnul exclamarii.
- Singurele reguli cu caracter mai larg referitoare la prezentza lui i sau i dupa s, z, tz sint identice cu unele de sub 3 b:
- verbele de conjugarea a IV-a cu tema lexicala in -s, -z, -tz au sufixul infinitivului scris shi pronuntzat corect -i (nu -i): afurisi, gasi, mirosi, parasi, sclifosi, ursi; auzi, incalzi, pazi, slobozi, urzi; ametzi, botzi, incretzi, inghitzi, petzi. De aici i in formele flexionare shi in derivatele de la tema infinitivului: mirosind, mirositor, ursita, ursitoare, pazitor etc.;
- verbele onomatopeice de conjugarea a IV-a derivate de la interjectzii terminate in s, z, tz au sufixul lexical -i (nu -i): fisii, bizii, scirtzii etc.
- In numele proprii de familie se tolereaza variante diferite de cele admise la apelativele corespunzatoare, mai ales cu i in loc de i, care fac uneori de nerecunoscut cuvintul originar: Simbotin, Simedrea, Zimbatu, Capatzina, TZintzareanu; TZintesh. Variatzia de la numele proprii face k unii sa gaseasca o legatura intre prenumele feminine Zina shi Zina (< zina).
- Dupa r, de asemenea ambele moduri de pronuntzare shi de scriere sint corecte in cuvinte diferite.
- In radacina cuvintelor este corect i in rindea (shi rindelui), strica, stricni, striga, dar i in drimba, fringhie, rindash, scrinti, scrishni, sprinceana, strimt.
- I se mentzine in flexiune shi derivare: sprincenat, sprincene; strimticel, strimtzi.
- Sufixul corect de infinitiv al verbelor de conjugarea a IV-a este -i la foarte putzine verbe: amari, bori, chiori, cobori, dobori, hotari, izvori, mohori, ocari, omori, otzari, piri, pogori, scociori, tabari, tiri, uri, viri, zadari, zavori shi -i la toate celelalte: acoperi, barbieri, dogori, fugari, inflori, suferi, umbri, zari etc. (de retzinut, pe de o parte, chiori, zavori shi, pe de alta, dogori, la care se gresheshte mai des). De aici decurg distinctzii shi in afixele flexionare shi derivative: coborind, coborish, coboritor, urind, urit, uritzi, uriciune, dar acoperind, acoperish, acoperitor.
- Gerunziul verbului datori este datorind, iar al lui datora este datorind.
- In numele proprii de familie sint tolerate, atit in radacina, cit shi in afixe, variante cu i, in loc de i, care au diverse explicatzii: pronuntzari regionale (Sprincenatu), rezultatul unor grafii straine (Drimba), distantzarea fatza de apelativul originar (Uritescu shi Uritzescu).
- Dupa sc shi st este corect i in scinci, scinteie (nu schinci, schinteie; se tolereaza insa numele de familie Schinteie shi toponimul Schinteieshti) shi i in stinge (nu stinge).
- Dupa g(h) este insa corect i in ghici (nu gici).
- Aspectul literar al prepozitziilor analizabile prin de + in, intre, intru shi p(r)e + in, intre, intru este din, dintre, dintru (nu din-), respectiv prin, printre, printru (nu pin-).
- Dupa consoane se fac distinctzii legate de vechimea in limba (asemanatoare cu unele discutate sub 1) numai dupa v: este corect in cuvintele din fondul traditzional virtos, virtoshie, virtute, viscos, dar i in neologismele virtuos, virtuoz, virtuozitate, viscoza, viscozimetru, viscozitate.
- Pentru sensurile dubletelor virtute - virtute vezi p. 82.
- In unele situatzii alegerea intre i shi i nu depinde atit de sunetele/ literele precedente, cit de influentza celor urmatoare shi de analogia cu alte forme; este cazul unor forme flexionare shi al unor derivate.
- Substantivul dobinda are pluralul corect dobinzi (nu dobinzi). Substantivul samintza are pluralul corect semintze; derivatele lui sint samintzos, insamintza, dar semincer, semintzenie, semintzerie, semintzie, semintzish.
- Adjectivul shi substantivul tinar are femininul singular tinara (nu tinera).
- Pe linga situatziile discutate in diverse paragrafe anterioare (2, 3, 4, 5), sufixul modului gerunziu pune problema alegerii intre i shi i la urmatoarele verbe:
- agrea, crea (shi derivatele prefixale: procrea, recrea), suplea, a caror forma corecta din punct de vedere morfologic este cu i: creind (nu creind);
- aciua, a carui forma normala de gerunziu este aciuind (cf. luind, plouind); gerunziul aciuind face parte din paradigma variantelor cu infinitivul aciui sau aciuia.
- Distinctzia intre i shi i trebuie respectata shi la literele majuscule; ea se face prin notarea semnului diacritic caracteristic la litera i (I), nu shi la i (nu I).
- In siglele literale alcatuite din initziale majuscule s-a incetatzenit deprinderea de a nu se nota semnul diacritic la I, ceea ce duce la lectura acestei litere drept i: I.T.B. (< Intreprinderea de Transport Bucureshti) se citeshte i-te-be, de unde shi derivatul itebist; M.E.I. (< Ministerul Educatziei shi Invatzamintului) se citeshte mi-e-i.
Alte articole lingvistice
Alexandru Graur
Dezbateri
Diverse
- Calcuri greshite
- Despre majoritate
- Flexionarea cuvintelor compuse
- Forme de plural greshite
- Forme greshite ale cuvintelor
- Ghid de exprimare corecta
- Niciun sau nici un?
- Scara numerica
- Termeni de propaganda
DOOM2
- 0. Principalele norme ortografice
- 1.1. Literele
- 1.2. Semnele ortografice
- 2. Reguli de scriere shi de pronuntzare literara
- 3. Scrierea cu litera mica sau mare
- 4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor shi sufixelor
- 4.2. Scrierea cuvintelor compuse
- 4.3. Scrierea locutziunilor
- 4.4. Scrierea grupurilor de cuvinte
- 5.1. Despartzirea grupurilor de cuvinte shi a abrevierilor
- 5.2. Despartzirea in interiorul cuvintelor
- 6. Cateva norme morfologice
DOOM3
Ionel Funeriu
- „carteziana e latina” (Ion Barbu)
- abrevieri buclucashe
- accentul I
- accentul II
- adaptare shi adoptare
- au mai patzit-o shi altzii
- auspiciu, auspicii
- baioneta din Bayonne
- capcane semantice
- casa, acasa, domiciliu
- computer
- Cristian Tudor Popescu versus Robert Turcescu
- dacisca domnului Roxin
- diminutive
- divortz, trivial shi carrefour sau despre 2, 3 shi 4
- duminica
- errare humanum est, perseverare diabolicum
- etimologii populare (I)
- etimologii populare (II)
- facliile latine
- ficat
- Gaudeamus
- germanisme
- grammar nazi(s) versus idealul perfectziunii
- hiperurbanism
- joi
- la poshta
- latina ginta e regina
- libertatea inseamna iertare
- luna shi luni
- management
- martzi, martzieni, martzishor...
- mass-media
- miercuri, marfa, mersi, iarmaroc…
- mujdei de usturoi
- naturalia non (sunt) turpia
- Nicolae
- nomen (est) omen
- nomen meum
- o intamplare lingvistica
- o polemica
- o provocare
- ogni abuso sará punito
- ortografie (I)
- ortografie (II): ortografie fonetica sau ortografie etimologica
- ortografie (III) sau unde-i lege nu-i tocmeala
- Pastila de limba
- peshti
- pishcot shi servus
- plagiat
- potica
- privighetoare, veioza, Revelion
- provocare
- rovinieta
- ruta, deruta, rutina
- sambata
- slavonisme
- sunatoare
- shapte, saptamana, hebdomadar
- turcisme
- tzine de tenis
- vineri
- Volvo — o mashina revolutzionara
Istoria regulilor ortografice
- Ortografie - 1871 Regule ortographice ale limbei romane
- Ortografie - 1899 Regulele ortografiei romane
- Ortografie - 1904 Regule ortografice
- Ortografie - 1932 Reforma ortografica din 1932
- Ortografie - 1954 Mic dictzionar ortografic
- Ortografie - 2005 - Ce e nou in DOOM2
Incercari de indreptare
Indreptarul ortografic, editzia a V-a : Punctuatzia
- 01. Introducere
- 02. Punctul
- 03. Semnul intrebarii
- 04. Semnul exclamarii
- 05. Virgula
- 06. Punctul shi virgula
- 07. Doua puncte
- 08. Semnele citarii (ghilimelele)
- 09. Linia de dialog shi de pauza
- 10. Parantezele
- 11. Punctele de suspensie
Mioara Avram
- 0. Prefatza
- Bibliografie shi abrevieri
- I. e sau ea?
- II. a sau e?
- III. a sau i?
- IV. e sau ie?
- V. ea sau ia (shi: eai sau iai, eau sau iau)?
- VI. h sau c(h) sau k(h)?
- VII. Cu sau fara h?
- VIII. i sau i (shi i sau iii)?
- X. ia sau iea, iia?
- XI. Cu sau fara i final?
- XII. i sau a?
- XIII. k sau c, ch, ck, q
- XIV. Cu sau fara -l
- XIX. s sau z?
- XV. n sau m
- XVI. oa sau ua
- XVII. q(u) sau c, ch, cu, cv, k
- XVIII. s sau sh?
- XX. w sau v, u?
- XXI. x sau cs (ks, cks), gz (cz)?
- XXII. y sau i, ai?
- XXIII. Litera unica sau repetata (dubla, tripla)?
- XXIV. Succesiuni nepermise sau cu folosire limitata
- XXIX. Numele de luni
- XXV. Un cuvint sau mai multe?
- XXVI. Cu sau fara cratima?
- XXVII. Majuscula sau minuscula?
- XXVIII. Abrevierile
- XXX. Despartzirea cuvintelor la capat de rind