VIII. i sau i (shi: i sau iii)?

Litera i are mai multe valori, intre care notarea vocalei [i] se opune tuturor celorlalte prin capacitatea acesteia de a forma silaba: in, zi, mina. Valorile nevocalice shi nesilabice ale literei i sint urmatoarele:

• i semiconsoana [ĭ], k element al unui diftong ascendent (de exemplu: iar, biata) sau descendent (de exemplu: ai, mai);
• -i shoptit [ʲ], dupa consoane, numai la sfirshit de cuvint (de exemplu: aduni, buni; aceshti, citeshti; ari, mari, ori, vineri) shi in compusele cu citeshi- (citeshitrei etc.), citzi (citziva), oareshi-(oareshicum etc.), ori (oricum, orishicine etc.);
• litera ajutatoare, uneori, in combinatziile ci, gi, chi, ghi aflate la sfirshit de cuvint (de exemplu: deci, largi, unchi, unghi) sau urmate de o vocala (ciulin, giuvaier, chiul, ghiul etc.), mai rar de o consoana (in compuse: nicicum, nicidecum, cincisprezece, cincizeci shi in nume proprii: Pecica).

Valorile multiple ale literei i creeaza conditzii de existentza a unor cuvinte omografe care nu sint omofone; de exemplu: albi vb. - albi adj. m. pl.; deshi conjctz. - deshi adj. m. pl.; cai vb. - cai s. pl.; roi vb. - roi s. sg.; ia s. f. art. (< ie) - ia vb. (ind. prez. 3 sg. shi imper. 2 sg. de la lua); mici vb. - mici adj. pl.; ochi vb. - ochi s. sg. shi pl.

Ele sint sursa unor gresheli de lectura la cuvinte necunoscute - nume proprii, cuvinte rare (invechite, regionale sau, dimpotriva, neologisme). Este cazul confuziei intre cuvinte k vier bisilabic shi vier monosilabic (vezi shi IV 2) sau al lecturii greshite a antroponimului Mavrogheni (cu o silaba in minus: trei silabe in loc de patru); a toponimului Pecica (cu o silaba in plus: trei silabe in loc de doua) ori a variantei invechite vecinic (cu o silaba in plus: trei silabe in loc de doua, k in actualul veshnic). Confuzia intre valorile literei i poate fi asociata cu locul diferit al accentului sau/shi cu valorile literei u; este cazul confuziei exploatate de Caragiale - in lectura lui Ipingescu din O noapte furtunoasa - intre omografele sufragiu (= sufragiu „vot” shi sufragiu „cel care serveshte la masa”). Secventza grafica iu, cu patru corespondentze fonetice [í-u], [i-u], [iŭ] shi [ĭu], ofera terenul cel mai favorabil variatziei atit la cuvinte comune (de exemplu: fotoliu, pronuntzat cu [li-u] sau [liŭ] in loc de [lĭu]; martiriu, pronuntzat greshit [martiríŭ] in loc de [martírĭu]; piuneza, pronuntzat greshit [pi-u] shi chiar [pi-o] in loc de [pĭu], k shi biureta), cit mai ales la nume de familie (nume terminate originar in [ĭu] neaccentuat sint pronuntzate cu [í-u] sau [íŭ]: Boieriu, Morariu). Unele foste gresheli s-au impus; este cazul lui meniu [meníŭ] shi al unor pronuntzari greshite insushite de purtatorii unor nume de familie k Morariu.

Sesizind deosebirea acustica dintre i nevocalic shi i vocalic, unii scriu greshit vocala [i] cu doi i, k o solutzie de marcare a caracterului silabic: de exemplu, Arghezii, in loc de Arghezi, confetii in loc de confeti, el venii in loc de veni shi, mai des, noshtrii shi voshtrii in loc de noshtri, voshtri.

Secventza grafica i poate nota succesiunea de vocale „in hiat” [i-i] (de fapt, cele doua vocale au intre ele un i semiconsonantic, mai slab sau mai puternic, deci notatzia fidela ar fi [iʲi] sau un diftong (descendent, cu al doilea i semiconsoana: [iĭ]); secventza grafica iii corespunde unei secventze fonice care cuprinde doi i vocalici shi cel putzin un i nevocalic (element al unui diftong). Valorile fonetice descrise pentru i shi iii au in vedere conditzii ideale de pronuntzare, in tempo rar shi cu oarecare emfaza. In pronuntzarea curenta, mai ales in tempo rapid, diftongul [iĭ] se poate confunda cu vocala [i], ceea ce face k modul de pronuntzare sa nu constituie pentru oricine un reper sigur in scriere. De aceea scrierea cu un singur i sau cu doi i shi cea cu doi sau cu trei i se orienteaza in cvasitotalitatea situatziilor dupa gramatica (structura morfologica a cuvintului in cauza, reguli morfologice shi contexte sintactice). Regulile gramaticale vizeaza sfirshitul cuvintului shi, in interior, locul unde se intilneshte radacina sau tema lexicala cu un afix (flexionar sau derivativ) ori cu un element de compunere.

1. Cele mai multe probleme de alegere intre scrierea cu i, i sau iii se pun la sfirshitul cuvintelor. Scrierea corecta are aici o deosebita importantza intrucit prezentza unui singur i sau a doi i, respectiv a doi sau trei i, marcheaza distinctzii morfologice:
   • la substantive shi adjective, distinctzia intre formele nearticulate shi cele articulate de (nominativ-acuzativ) masculin plural: ani - anii, mari - marii, pui - puii, arbitri - arbitrii, copii - copiii sau de genitiv-dativ feminin singular: (unei) tzari - tzarii, dulci - dulcii;
   • la majoritatea verbelor de conjugarea a IV-a, distinctzia intre infinitiv (shi toate formele lor compuse cu acest mod: viitorul indicativ shi conditzionalul prezent la toate persoanele; imperativul negativ 2 sg.) sau perfectul simplu 3 sg. shi perfectul simplu 1 sg.: gasi - gasii, sui - suii, sfii - sfiii;
   • la verbele a fi shi a shti, distinctzia intre infinitiv (shi toate formele lor compuse cu acest mod - cele enumerate la verbele precedente -, precum shi formele compuse cu auxiliarul a fi: viitorul anterior, conjunctivul perfect, conditzionalul perfect, modul prezumtiv, infinitivul perfect) shi indicativ sau/shi conjunctiv prezent 2 sg.: shti - (sa) shtii, fi - (sa) fii;
   • la unele pronume shi numerale, distinctzii totale sau numai partziale intre valorile adjectivale shi cele pronominale sau substantivale ale formelor de masculin plural: distinctzie totala intre adjectivul pronominal altzi shi pronumele corespunzator (articulat) altzii; distinctzie partziala la numeralele ordinale intii, primi (cu valoare adjectivala in orice topica) - intiii, primii (cu valoare substantivala, dar shi adjectivala in antepunere).
   1. Se scrie numai i la:
      • singularul nearticulat al substantivelor de orice gen: m. pui, unchi, culi (toate shi pl.); n. roi, unghi, schi, taxi; f. joi, vineri, tanti, zi (cu exceptzia ultimului, toate shi pl.);

        Face exceptzie varianta invechita shi populara fii a substantivului fiu (literar in aceast a ultima forma, art. fiul), folosita numai in imbinari cu adjective posesive conjuncte; varianta - care circula alaturi de fiu-su - se scrie fii-su (nu fi-su).

      • pluralul nearticulat al substantivelor shi adjectivelor masculine, cu exceptzia celor cu singularul in -iu shi a substantivului copil: arbitri, cai, lupi, arici, unchi; albashtri, moi, albi, mici, vechi (dar cafegii, copii, aurii);
      • pluralul nearticulat shi genitiv-dativul singular nearticulat al substantivelor shi adjectivelor feminine, cu exceptzia celor cu nominativ-acuzativul singular in -ie bisilabic: cartzi, tzari, mari, vulpi, femei, idei, confeti; moi, mici, vechi (dar bucurii, familii, roshii);
      • nominativ-acuzativul masculin plural al pronumelor personale (ei; shi noi, voi); al pronumelor shi adjectivelor pronominale posesive (mei, tai, sai, noshtri, voshtri) shi al pronumelui shi adjectivului interogativ cit (citzi); al adjectivelor pronominale demonstrative acel, acest, celalalt (acei, aceshti, ceilaltzi) shi nehotarite alt, atit (altzi, atitzi). Dintre acestea numai altzi are o forma opusa cu doi i (pronumele altzii);
      • citeva numerale cardinale propriu-zise (doi, trei, cinci, douazeci shi celelalte compuse cu -zeci), pluralul numeralelor fractzionare in -ime (doimi, treimi etc.), pluralul masculin nearticulat al numeralelor ordinale prim, secund, tertz (primi etc.), numeralul ordinal intii cu valoare adjectivala postpus (la ambele numere shi la toate genurile). Dintre acestea au forme opuse cu doi i numai numeralele ordinale mentzionate (formele de genitiv-dativ articulat de tipul doimii nu sint numerale fractzionare, ci substantive propriu-zise);
      • persoana a 2-a singular la toate timpurile simple (indicativ - shi conjunctiv - prezent, imperfect, perfect simplu, mai mult k perfect, imperativ pozitiv) ale tuturor verbelor, cu exceptzia prezentului verbelor, de diverse conjugari, cu tema in i vocala: (sa) aduni, afli, bei, lucrezi, citeshti, citeai, adunashi, adunaseshi, rizi (dar apropii, scrii, shtii);
      • infinitivul prezent shi persoana a 3-a singular a perfectului simplu la verbele de conjugarea a IV-a cu tema in consoana: citi, iubi, veni;
      • persoana 1 singular la perfectul simplu al tuturor verbelor, cu exceptzia celor de conjugarea a IV-a cu infinitivul in i: adunai, tacui, batui, mersei, coborii (dar citii, sfiii);
      • persoana l singular (omonima cu a 2-a singular) la prezentul indicativ shi conjunctiv al verbelor de conjugarea I shi a IV-a cu tema in i semiconsoana: tai; birui (dar apropii);
      • cuvintele aci, aici, ci, deci, deshi conjctz., shi (adv., conjctz. shi pron. refl.), pronumele shi adverbele compuse cu -shi: acelashi, insushi, iarashi, totushi (pentru care vezi shi XI 3 b), formele de dativ ale pronumelor personale shi reflexive (mi, tzi, i, shi, ni, vi, li; imi, itzi, i, ishi).
   2. Se scrie numai i la:
      • pluralul nearticulat al substantivelor shi adjectivelor masculine terminate in -iu: fii, cafegii; aurii, proprii, al substantivului copil (copii) shi al adjectivului roshu (roshii);
      • nominativ-acuzativul plural articulat al substantivelor shi adjectivelor masculine, cu exceptzia celor cu singularul in -iu, a substantivului copil shi a adjectivului roshu: arbitrii, caii, lupii, aricii, unchii; albashtrii, galbuii, albii, micii, vechii (dar fiii, cafegiii, copiii, auriii, propriii, roshiii);
      • pluralul nearticulat shi genitiv-dativul singular nearticulat al substantivelor shi adjectivelor feminine in -ie bisilabic: bucurii, familii, rochii; aurii, proprii, roshii;
      • genitiv-dativul singular articulat al substantivelor feminine, cu exceptzia celor cu genitiv-dativul singular nearticulat in -e, -le shi in -i: cartzii, femeii, tzarii, marii, vulpii; galbuii, micii, vechii (dar casei, mamei, zilei, bucuriei, familiei, roshiei);

      Formele de acest tip sint mai numeroase in uz decit in norma, intrucit la cele literare se adauga variantele neliterare in -i, -lii sau -iii ale unor forme literare in -ei, -lei sau -iei: de exemplu, casii, fetii, cafelii, bucuriii, familiii, auriii, in loc de casei, fetei, cafelei, bucuriei, familiei, auriei. In limba literara nu se admite secventza iii la genitiv-dativul feminin singular articulat (deshi forma nearticulata corespunzatoare este in -i), iar forma articulata a unui genitiv-dativ singular nearticulat in -le este totdeauna -lei, realizindu-se o distinctzie intre perechi de tipul albastrelei (< albastrea) - albastrelii (< albastreala).

      Dependenta de scrierea genitiv-dativului singular al substantivelor feminine este scrierea adjectivului invariabil acatarii (provenit dintrun genitiv cu articol posesiv) shi a genitiv-dativului imbinarilor alcatuite dintrun substantiv shi un adjectiv posesiv conjunct de tipul maica-mii, sora-mii, nevesti-mii.

      • genitiv-dativul singular articulat al unor substantive masculine (care, spre deosebire de cele feminine, nu au un corespondent nearticulat in -i): neichii, popii. Numarul lor creshte daca se adauga substantivele la care forma cu -i are variante de alt tip admise in norma: badichii/badicai, naibei/naibii, taichii/lui taica, vladicii/vladicai/vladichii;

      Pentru alte substantive, comune shi proprii, nu sint considerate literare variantele in -i: se spune corect papei, tatei/lui tata (nu papii, tatii); lui Oprea/Oprei, lui Toma/Tomei (nu Oprii, Tomii).

      • pluralul nearticulat al substantivelor neutre terminate la singular in -iu: domenii, exercitzii, servicii, studii; o forma de plural in -i exista shi la substantivul seminar (seminarii/seminare);

      Unii vorbitori folosesc forme de plural in -i shi la alte substantive neutre terminate la singular in consoana. Conform normelor actuale sint corecte formele itinerar - itinerare shi orar - orare; pluralele itinerarii, orarii sint admisibile numai la cei care folosesc singularele invechite itinerariu, orariu (nu shi in raport cu formele itinerar, orar; cf. shi flexiuni hibride k laborator -laboratorii, in loc de laboratoare, sau sanator, in loc de sanatoriu, - sanatorii).

      • nominativ-acuzativul masculin plural al pronumelor personale insul, dinsul (inshii, dinshii), al pronumelor shi adjectivelor pronominale nehotarite unul, vreunul (unii, vreunii), al pronumelui nehotarit altul (altzii) shi al pronumelui shi adjectivului negativ nici unul (nici unii). Dintre acestea numai altzii are o forma opusa cu un i (adjectivul altzi);
      • pluralul nearticulat al numeralului cardinal mii; nominativ-acuzativul masculin plural al numeralelor ordinale intii, prim, secund, tertz cu valoare substantivala shi cu valoare adjectivala in antepunere (intiii/primii, intiii/primii concurentzi); genitiv-dativul feminin singular al numeralului ordinal intii in aceleashi situatzii (intiii zile);
      • persoana a 2-a singular a prezentului indicativ sau/shi conjunctiv sau/shi a imperativului pozitiv la verbe, de diverse conjugari, cu tema in i vocalic: apropii, scrii, shtii; fii;
      • infinitivul prezent shi persoana a 3-a singular a perfectului simplu la verbele de conjugarea a IV-a cu tema in i: prii, pustii, sfii;
      • persoana 1 singular la perfectul simplu al verbelor de conjugarea a IV-a cu infinitivul in i shi tema in consoana: citii, iubii, venii sau in orice vocala afara de i: caii, hiriii, indoii, suii (dar sfiii);
      • persoana 1 singular (omonima cu a 2-a singular) a prezentului indicativ shi conjunctiv la verbe de conjugarea I cu tema in i vocalic: apropii, injunghii, minii, sperii etc.
   3. Se scrie numai iii la:
      • nominativ-acuzativul plural articulat al substantivelor shi adjectivelor masculine cu singularul in -iu: fiii, cafegiii, auriii, propriii, al substantivului copil (copiii) shi al adjectivului roshu (roshiii);
      • persoana 1 singular la perfectul simplu al verbelor de conjugarea a IV-a cu tema in i: priii, pustiii, sfiii.

      Gresheli de scriere se produc in ambele directzii: pe de o parte, se intilneshte notarea unui i in minus (i in loc de i, respectiv i in loc de iii) shi, mai rar, chiar a doi i in minus (i in loc de iii), iar, pe de alta, scrierea unui i in plus (de obicei i in loc de i). Cele mai frecvente sint notatziile in minus, dar destul de des apare shi gresheala opusa - scrierea unui i superfluu -, explicabila prin hipercorectitudine.

      Ambele tipuri de gresheli afecteaza in special opozitzia de articulare la substantive shi la adjective sau la cuvinte cu valori inrudite: absentza unui i face k o forma articulata sa fie interpretata drept nearticulata shi, invers, un i in plus da unei forme nearticulate aspectul fals al uneia articulate. Pronuntzarea singura nu ajuta totdeauna orientarea scrierii, nu numai pentru k distinctziile nu sint clare, ci shi pentru k o anumita particularitate fonetica a articularii, anume faptul k i nevocalic de la formele nearticulate devine vocalic la cele articulate ([eroĭ] - [eroiĭ], [tzarĭ] - [tzariĭ], [veë] - [veëiĭ]), poate induce in eroare, atragind neglijarea - fonetica shi grafica - a articolului propriu-zis. Pentru a distinge cele doua situatzii atunci cind pronuntzarea nu ofera un reper suficient de clar este utila folosirea unor contexte minimale cu rol diagnostic shi a unor probe de substitutzie:

      • pentru masculin plural contextul aceshti, doi sau multzi + substantiv nearticulat fatza de substantiv articulat + aceshtia, amindoi sau totzi, respectiv amindoi sau totzi + substantiv articulat: aceshti (doi, multzi) baietzi - baietzii aceshtia (amindoi, totzi) sau amindoi (totzi) baietzii shi substituirea cu femininul corespunzator aceste/doua/multe fete - fetele acestea/amindoua/toate sau amindoua/toate fetele; contextul substantiv nearticulat + genitiv sau adjectiv posesiv cu articolul al fatza de substantiv articulat + genitiv sau adjectiv posesiv fara al: baietzi ai mei/ai mamei - baietzii mei/mamei; substituirea cu singularul sau/shi cu femininul corespunzator shi variatzia topicii: baietzi trishti cu baiat trist sau cu fete triste, dar baietzii trishti cu baiatul trist sau cu fetele triste, iar trishtii baietzi cu tristul baiat sau cu trista fata; testarea existentzei unui al doilea i, articol, prin substituirea lui cu forma de genitiv-dativ plural a articolului hotarit enclitic: baietzi||i - baietzi||lor;
      • pentru genitiv-dativul singular feminin contextul acestei, acelei sau unei + substantiv nearticulat fatza de substantiv articu-lat + acesteia, aceleia; acestei/acelei/unei tzari - tzarii acesteia/ aceleia shi substituirea cu un sinonim masculin-neutru: acestui/ acelui/unui tzinut - tzinutului acestuia/ aceluia; identitatea cu pluralul la formele nearticulate: (unei) tzari bogate = (multe) tzari bogate shi nonidentitatea formelor articulate tzarii bogate - tzarilor bogate; substituirea cu un sinonim de alt gen shi variatzia topicii: unei tzari mari cu unui tzinut mare, dar tzarii (celei) mari cu tzinutului (celui) mare, iar marii tzari cu marelui tzinut; testarea existentzei unui al doilea i, articol, prin substituirea lui cu formele de plural ale articolului hotarit enclitic: tzari||i - tzari||le, tzari||lor.

      La pluralul substantivelor shi adjectivelor masculine terminate la singular in consoana + r sau l + u (de tipul arbitru, astru, cafru, codru, cuscru, litru, membru, metru, ministru, socru, respectiv acru, albastru, aspru, negru, amplu, dublu, multiplu, simplu, suplu) se fac, poate, cele mai multe confuzii intre formele articulate shi cele nearticulate intrucit aici distinctzia este mai putzin clara in pronuntzare, numarul de silabe fiind acelashi. In scris cele doua serii de forme trebuie marcate deosebit: nearticulat membri - articulat membrii, k shi elevi - elevii. Grafii k aceshti/unii/doi membrii, totzi/amindoi membri, membri comisiei, ochi/ochii albashtrii sau albashtri tai ochi sint greshite prin neconcordantza formelor in i sau i cu contextele in care apar (se scrie corect aceshti/unii/doi membri, totzi/amindoi membrii, membrii comisiei, ochi/ochii albashtri, albashtrii tai ochi).

      Scrierea cu un i in plus apare frecvent shi la pronumele shi adjectivele posesive cu structura fonetica asemanatoare (ai) noshtri, (ai) voshtri (scrise greshit noshtrii, voshtrii). De retzinut k posesivele nu sint articulabile cu articolul enclitic shi in consecintza nu trebuie sa aiba niciodata doi i, dupa cum nu au nici -l la singular.

      De asemenea se fac numeroase confuzii intre formele articulate shi cele nearticulate la pluralul substantivelor shi adjectivelor masculine terminate in -iu, al substantivului copil shi al adjectivului roshu. Grafii k aceshti/unii/doi copiii (in loc de copii), totzi/amindoi copii (in loc de copiii), fii mei (in loc de fiii), parintzii propri (in loc de proprii) shi proprii - sau chiar propri - parintzi (in loc de propriii) nu respecta conditziile elementare ale concordantzei formelor morfologice cu contextul sintactic.

      Scrierea articolului i este obligatorie in toate situatziile, inclusiv atunci cind avem a face cu un substantiv sau adjectiv la care se atasheaza o forma pronominala conjuncta de dativ, de exemplu: in ochii-mi, propriii-mi fii, sau cind se produc contrageri accidentale de tipul ochiiaceia, Copiiiar minca; in asemenea situatzii dupa cratima poate aparea shi un al patrulea i, complet inexistent in pronuntzare: propriii-i fii.

      O situatzie aparte este aceea a imbinarilor de tipul nevesti-sii, in care articularea este marcata, pentru intregul grup nominal, la adjectivul posesiv conjunct.

      La verb cele mai multe gresheli de scriere se intilnesc la formele monosilabice ale verbelor cu mare frecventza a fi, a scrie, a shti, a tzine shi a veni. Grafia scri nu are nici o acoperire in limba literara (ea poate nota numai o varianta regionala de infinitiv, nu shi persoana a 2-a sg. ind. shi conj. prez., care se noteaza scrii). Grafiile tzi shi vi nu sint corecte decit pentru formele pronominale de dativ, nu shi pentru formele verbale tzii, vii. Grafia shti este corecta pentru infinitiv (a shti) shi pentru formele compuse cu el (voi shti, ash shti, nu shti), dar este incorecta pentru persoana a 2-a sg. a prezentului indicativ shi conjunctiv: corect se scrie sa shtii (nu sa shti). Tot astfel, grafia fi este corecta pentru infinitiv (a fi) shi pentru multele forme compuse cu el (voi fi, ash fi, nu fi; va fi aflat, ar fi aflat, sa fi aflat, va fi aflind, a fi aflat), dar incorecta pentru persoana a 2-a singular a conjunctivului prezent shi a imperativului pozitiv, la care corecta este scrierea cu doi i: atentzie deci la distinctziile dintre sa fii sanatos (conjunctiv prezent) shi sa fi mers (conjunctiv perfect), chiar sa fii laudat (conjunctiv prezent diateza pasiva) shi sa fi laudat (conjunctiv perfect diateza activa), precum shi dintre fii vesel! (imperativ pozitiv) shi nu fi trist! (imperativ negativ).

      La persoana 1 shi a 2-a singular a prezentului indicativ shi conjunctiv se produc gresheli de scriere, relativ rar, cu un i in minus la verbele de conjugarea I cu tema in i vocala (apropi, zgiri shi, mai ales, injunghi in loc de apropii, zgirii, injunghii). Mai des apare gresheala inversa, scrierea cu un i in plus, la persoana a 2-a singular a prezentului indicativ shi conjunctiv la verbele afla, intra, sufla, umbla, umfla, umple; corect se scrie afli, intri (nu aflii, intrii etc.).

      Se gresheshte de asemenea la scrierea formelor de perfect simplu, putzin familiare celor mai multzi vorbitori. Greshelile afecteaza, la conjugarea a IV-a, distinctzia dintre persoana 1 sg. shi a 3-a sg. (aceasta din urma egala cu infinitivul); se scrie corect eu sosii, dar el sosi (shi a sosi), eu ma sfiii, dar el se sfii (shi a se sfii).

      La formele nearticulate de plural shi de genitiv-dativ singular ale substantivelor shi adjectivelor feminine greshelile de (pronuntzare shi) scriere duc la confuzia unor tipuri morfologice. Grafii k rochi, unghi shi, invers, mingii, ridichii nu sint literare; mai mult, ele nu au acoperire fonetica decit prin raportare la variantele neliterare de nominativ-acuzativ singular roche, unghe, respectiv mingie, ridichie (vezi shi IV 2 b). Grafia roshi este literara pentru m. pl. de la participiul ros; ea corespunde unei realitatzi fonetice shi cind noteaza varianta invechita shi regionala de m. pl. a adjectivului roshu (m. sg. rosh, f. sg. rosha, pl. roshe), nu insa shi cind reprezinta o incercare de notare a formei literare de pl. a acestui adjectiv sau pluralului substantivului roshie.

2. In interiorul cuvintelor, la intilnirea dintre radacina sau tema lexicala cu un afix (flexionar sau derivativ) ori cu un element de compunere, problema alegerii se pune numai intre i shi i.

   Secventza - fonetica shi grafica - i este corecta numai atunci cind a) un prefix sau element de compunere terminat in i se combina cu o tema (cuvint sau element de compunere) care incepe cu i shi b) cind un sufix sau element de compunere cu i initzial se combina cu o tema (cuvint sau element de compunere) terminata in i.

   1. Se scrie i in:
      • derivatele cu prefixele anti- (antiimperialist, antiinfectzios, antiinflamator, antiinsulina, antiintelectualist, antiistorism), arhi-(arhiinteresant), peri- (periintestinal);
      • compusele cu elemente k di- (diiamb), mini- (miniinterviu), poli- (poliizopren), semi- (semiindustrializa, semiinternat), toxi- (toxiinfectzie), in principiu shi cele cu bi-, maxi-, pluri- etc.;

        Mentzinerea celor doi i in pronuntzare shi in scriere nu este totushi generala. Exista shi citeva formatzii prefixale cu un singur i, explicabile fie prin contragerea celor doi i originari, fie prin eliziunea vocalei finale a prefixului; de exemplu, termenul medical antinion < anti- + inion (pentru varianta ant- cf. antarctic, antepileptic), arhierarh (cf. ierarh) shi arhiereu (cf. protoiereu). Scrierea concorda totdeauna cu pronuntzarea.

      • derivatele cu sufixele -icios (sfiicios), -iciune (sfiiciune), -ime (miime), -intza (cuviintza, fiintza, shtiintza), -ishoara (iishoara, miishoara, viishoara), -itor (pustiitor, tziitor, scriitor, viitor), -itura (scriitura, viitura) de la cuvinte cu tema in i vocala shi, bineintzeles, derivatele shi compusele acestor derivate (cuviincios, incuviintza, necuviintza; fiintza shi infiintza, conshtiintza shi conshtiincios, inshtiintza, neshtiintza; loctziitor; priincios);

        Substantivul fiica se scrie corect cu i indiferent daca etimologia justa este invechitul fie „fiica” + sufixul -ica sau invechitul fii „fiu” + sufixul -k.

      • formele de gerunziu, cu sufixul -ind, ale verbelor de conjugarea I shi a IV-a cu tema in i vocala: apropiind, calchiind, fiind (shi fiindca), injunghiind, machiind, miniind, priind, pustiind, scriind, sfiind, shtiind, trunchiind, zgiriind.
   2. Se scrie insa i in:
      • formele flexionare ale tuturor cuvintelor cu tema in i in care afixul este a, e, u sau incepe cu aceste vocale: ie - ia (nu iie, iia); apropie, apropiem, apropiat; sfiesc shi sfia, sfiasca (nu sfiiesc, sfiia, sfiiasca); infiez; shtiu;
      • derivatele cuvintelor cu tema in i in care afixul incepe cu alta vocala decit i: fiesc, fiasca, fiutz, infia; prielnic; pustietate; sfiala, sfielnic, sfios; zgirieci;

        Pentru scrierea cu ia sau iia vezi shi X.

      • derivatele de la cuvinte a caror tema nu se termina in i vocala. De retzinut k se scrie corect i in substantivele cunoshtintza, recunoshtintza shi in verbul incunoshtintza, in care sufixul -intza este atashat la o tema consonantica (cunoasht-; cf. cerintza, credintza, putintza, shedintza), spre deosebire de shtiintza, conshtiintza shi inshtiintza, la care tema in i justifica pronuntzarea shi scrierea cu i; de la numeralul mie derivatul cu sufixul -ime are doi i (miime), pe cind de la doi shi trei derivatele cu acelashi sufix sint doime, treime;
      • gerunziul verbelor de conjugarea I shi a IV-a cu tema in i nevocalic se scrie corect deochind, despaduchind, imperechind, ingenunchind, inmanunchind, muind, taind, urechind, veghind, biruind, chinuind, invechind, suind, zbughind.

        SHi in interiorul cuvintelor se produc gresheli de pronuntzare shi de scriere in ambele directzii. Cele mai numeroase se intilnesc la derivatele cu sufixul -intza (pe de o parte, grafii k fintza, conshtintza, inshtintzez, iar, pe de alta, grafiile cunoshtiintza shi incunoshtiintza) shi la formele de gerunziu (atit grafii k apropind, find, cit shi, mai rar, muiind, taiind; se confunda in special tipurile flexionare cu infinitivul in -chea, -ghea shi -chia, -ghia, scriindu-se - la fel de greshit - ingenunchiind, urechiind, veghiind shi calchind, injunghind, machind, trunchind).

3. In anumite situatzii - putzin numeroase - alegerea intre i shi i, eventual shi iii, nu are legatura cu gramatica.
   1. In citeva interjectzii se poate scrie atit i, cit shi i sau chiar iii, repetarea literei fiind un mijloc de marcare a lungirii vocalei in cauza: i/i/iii, di/dii, pfi/pfii etc.
   2. Tot un mijloc de redare a lungirii vocalei i intro pronuntzare marcata de afectivitate este scrierea ocazionala cu doi sau mai multzi i in interiorul radacinii cuvintelor. De exemplu: miiic de tot!
   3. Numele proprii Isac, Isus se scriu cu un singur i initzial (nu Iisus).
   4. Numele proprii de origine slava - romaneshti shi straine - in -schi se scriu cu un singur i final, chiar daca in limbile originare numele respectiv are finala -i. De exemplu: Baraschi, Macedonski, Malinschi; Dostoievski, Ostrovski.
4. Uneori se pune problema alegerii intre scrierea cu un singur i shi cea cu doi i separatzi/legatzi prin cratima.

   Secventza grafica i-i (shi i-i) se intilneshte in urmatoarele situatzii: i pronume (in dativ) + i pronume (in acuzativ): i-i dau (shi mi-i tzin etc.);

   • i pronume (in dativ) + i verb: i-i foame (shi mi-i foame etc.); finala unei conjunctzii + i pronume (in dativ sau acuzativ): ci-i
   • vad shi-i aud, shi-i dau sau + i verb: shi-i bine;
   • finala unui substantiv sau adjectiv (shi partzi de vorbire echivalente) + i verb: cu bani-i bine sau + i pronume: ochii-i rid, parintzii-i dau bani, dinshii-i vad;
   • finala unui verb + i pronume (in dativ sau acuzativ): auzitzi-i, datzi-i;
   • finala unui adverb + i verb: aci-i bine, aici-i bine.

   In asemenea secventze se produc gresheli de scriere nu numai in privintza cratimei (pentru care vezi XXVI), ci shi a numarului de i. In pozitzie neaccentuata cei doi i din imbinarea i-i pron. + pron. sau pron. + vb. se confunda in unul singur in pronuntzare shi de aceea se poate ajunge la grafii greshite k i dau sau i foame. Secventza neaccentuata i-i (din ochii-i..., parintzii-i...) se pronuntza fie k diftong, fie k o singura vocala, niciodata k o secventza de trei sunete distincte, ceea ce explica frecventza grafiilor care omit un i; tot astfel, secventza neaccentuata iii-i (din propriii-i copii sau copiii-i vad) nu se pronuntza cu patru sunete distincte, de unde shi aici grafiile curente cu omiterea unui i. Acel i omis poate sa fie din finalul cuvintului care preceda cratima, deci articolul acestuia (in grafii de tipul ochi-i rid, parintzi-i dau, proprii-i copii, copii-i vad etc., pentru care vezi shi 1), sau poate sa fie i conjunct, in grafii k ochii rid pentru ochii-i rid sau propriii copii pentru propriii-i copii.

5. Omiterea unui i poate avea loc shi la intilnirea a doi i (cu valoare de semiconsoane) din cuvinte diferite intre care nu se foloseshte cratima. Este cazul imbinarilor (-)lui, (-)ei, cui + ia (pron. + vb.), i-e (pron. + vb.), i-i (pron. + pron.): de exemplu, lui ia dat, ei i-i dau, cui i-e foame, care ajung sa fie scrise greshit lui a dat, cui e foame din cauza faptului k in pronuntzare cele doua semiconsoane [ĭ] se confunda in una singura (vezi shi 4).