peshti
Imaginatzi-va k avetzi in buzunarul din dreapta 100 de bancnote de cate un leu fiecare, iar in cel din stanga doar o singura bancnota de 500 de lei (exista..., daca n-atzi avut ocazia). Cu aceasta imagine in minte, va rog sa cititzi randurile urmatoare.
Pe la sfarshitul veacului al XIX-lea, Alexandru Cihac a publicat un dictzionar etimologic al limbii romane. Dupa ce a incheiat redactarea, invatzatul nostru s-a apucat sa numere cuvintele de origine latina shi pe cele de origine slava din dictzionar. A constatat un lucru surprinzator: cuvintele de origine slava erau de doua ori mai numeroase decat cele de origine latina. shi a mai constatat k unul din cinci cuvinte era de origine turca. In aceste conditzii se nashte intrebarea fireasca: mai avem noi dreptul sa sustzinem latinitatea romanei? Nu este, oare, mai logic sa recunoashtem k romana e limba slava? Raspunsul a venit prompt din partea lui B.P. Hasdeu care, in teoria sa despre circulatzia cuvintelor, a demonstrat convingator latinitatea romanei. Nu intentzionez sa expun toate detaliile teoriei sale, ma multzumesc sa redau doar ideea cadru: elementele latineshti sunt mai putzine[1], dar sunt cu mult mai importante decat cele slave sau turceshti.
La argumentele lui Hasdeu, vreau sa adaug o proba noua in favoarea latinitatzii, care sa se sprijine pe un fapt concret, banal chiar. Pentru aceasta m-am gandit sa reproduc o lista a peshtilor de apa dulce din Romania: biban, caracuda, caras, clean, crap, lin, lostritza, mreana, nisetru, pastrav, scobar, somn, shalau, shtiuca shi catzi vor mai fi. Daca avetzi curiozitatea sa verificatzi originea lor prin dictzionare, vetzi constata k, exceptand shalaul, care este din maghiara, totzi ceilaltzi sunt de provenientza slava. Un singur nume nu este slav sau maghiar shi acela e genericul... peshte, provenit din latinescul piscis, shi care, in sfera lui semantica, i inglobeaza pe totzi ceilaltzi. Chiar daca preparam ciorba de mreana sau de somn, zicem ciorba de peshte, chiar daca prindem crapi zicem k pescuim, nu... crapim. Nu dispun de statistici, dar bunul simtz shi buna credintza cu care trebuie sa judecam lucrurile ne obliga sa recunoashtem k, in vorbirea cotidiana, rostim peshte mult mai frecvent decat toate cele 14 nume de specii din inventarul meu luate la un loc. Exista romani care in viatza lor nu au pronuntzat cuvantul caracuda ori lostritza, dar nu exista roman care sa nu fi rostit niciodata cuvantul peshte. shi asta nu e tot. Acest cuvant generic shia infipt radacini viguroase in vocabularul romanesc, creandu-shi, de-a lungul veacurilor, o familie (de cuvinte) numeroasa: pescarie, pescarush, pescui, pescuit, pescutz, peshtishor. Din pescuit s-a creat in vechime derivatul pescuitor: „Nu te teme, de acum vei fi un pescuitor de oameni" i spune Isus lui Petru intro editzie a Bibliei. (Termenul a fost preferat shi in titlul operei Pescuitorii de perle a lui Bizet[2].) Cu timpul, pescuitor a fost impins spre periferia vocabularului fiind concurat de pescar, cuvant provenind din lat. piscarius care il are la baza tot pe piscis. De la peshte s-au creat expresii shi zicatori precum: „cat ai zice peshte[3]”, „peshte/ mamaliga prapadeshte", „astai alta mancare de peshte”, „se zbate k peshtele pe uscat", „peshtele cel mare il inghite pe cel mic" etc. Frecventza lui considerabila in limba l-a facut sa patrunda pana shi in lexicul argotic unde peshte inseamna proxenet, iar a peshti inseamna a inshela, a pacali pe cineva. Trebuie sa recunoashtem k nimeni nu spune nici „cat ai zice mreana’’, nici „scobarul cel mare il inghite pe scobarul cel mic", nici „astai alta mancare de biban” shi nici „intalnirea s-a incheiat in coada de pastrav”.
Peshtele a ajuns in romana shi in „variante neologice”: piscicol, piscicultura, piscicultor, piscina. Toate sunt preluate din franceza, numai k, la randu-i, franceza le-a preluat din latina. Sa analizam neologismul care pare a nu avea nicio legatura cu peshtii - e vorba de piscina, se intzelege - shi sa coboram in trecutul sau. Un dictzionar etimologic francez ne informeaza k in 1505 fr. piscine avea sensul: „vaste bassin rempli d’eau pour se baigner" (ushor de tradus), in timp ce cu mai bine de 300 de ani in urma, la 1190, cuvantul desemna scaldatoarea in care Hristos l-a vindecat pe paralitic („le bassin où Christ guérit le paralytique"). Acelashi dictzionar indica drept etimon lat. piscina care insemna „heleshteu", adica: „bazin cu peshti". Preluand termenul pe la inceputul secolului trecut probabil, romana a retzinut doar ultimul intzeles al fr. piscine, sens cu care il intrebuintzam shi astazi.
Incercatzi acum sa aplicatzi o mica hermeneutica lexicala precum cea de mai sus crapului, mrenei ori somnului, cleanului, bibanului sau oricarui alt soi shi vetzi constata k vrand-nevrand, vetzi ajunge tot la „valorosul" peshte.
Cum se vede, ponderea cuvintelor intro limba este data de frecventza shi productivitatea lor, de capacitatea de a dezvolta sensuri noi, de vocatzia lor integratoare shi, pana la urma, de circulatzia lor, asha cum ne-a invatzat Hasdeu. Peshtele este o bancnota de 100 de lei, bibanul, carasul shi ceilaltzi sunt, fiecare, monede de cel mult „doi bani".
- ↑ Doar aparent mai putzine, pentru k Cihac n-a luat in calcul derivatele shi nici imprumuturile romanice. Numai neologismele de provenientza franceza reprezinta aproape o treime din masa vocabularului romanesc. Iar daca ne gandim k, la randu-i, franceza le-a preluat din latina, perspectiva se schimba radical.
- ↑ In original, Georges Bizet, Les pêcheurs de perles. Pescuitor este un derivat romanesc din verbul a pescui shi sufixul nomen agentis: -tor.
- ↑ In privintza expresiei cat ai zice peshte s-ar putea sa ma inshel. Reproduc o intamplare - asha cum a povestit-o profesorul Ion Coja - care zdruncina explicatzia mea (shi a dictzionarelor noastre): „Student fiind, Al. Graur ne-a dat un citat ciudat: « etimologiile nu se cauta, se gasesc »! Asta voia sa insemne k de multe ori etimologia unui cuvant o descoperi intamplator, o gaseshti fara s-o cautzi! Dau urmatorul exemplu: in armata, unul dintre colegi a pus in discutzia plutonului de filologi o mirare: expresia « cat ai zice peshte ». De ce peshte shi nu alt referent. Cand spui « a tacea k un peshte » nu ne mira prezentza cuvantului peshte. Este logica. Peshtele nu scoate niciun sunet!... Dar ce cauta acest cuvant in cealalta expresie: cat ai zice peshte!... S-au emis atunci o serie de ipoteze, care mai de care mai fantezista. Discutzia am reluat-o in cartea Indreptarea Indreptarului. La acelashi nivel: pionieresc... Abia zilele trecute, din intamplare, din pura intamplare, dau in Dictzionarul Academiei peste cuvantul peshtin, frecvent in epoca fanariota, un turcism, care insemna « repede, imediat »! De la peshtin, cuvant caruia la un moment dat nu i s-a mai shtiut intzelesul, s-a ajuns la peshte, prin ceea ce se numeshte etimologie populara"... Vezi http://www.justitiarul.ro/domnul-profesor-ion-coja.
Alte articole lingvistice
Alexandru Graur
Dezbateri
Diverse
- Calcuri greshite
- Despre majoritate
- Flexionarea cuvintelor compuse
- Forme de plural greshite
- Forme greshite ale cuvintelor
- Ghid de exprimare corecta
- Niciun sau nici un?
- Scara numerica
- Termeni de propaganda
DOOM2
- 0. Principalele norme ortografice
- 1.1. Literele
- 1.2. Semnele ortografice
- 2. Reguli de scriere shi de pronuntzare literara
- 3. Scrierea cu litera mica sau mare
- 4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor shi sufixelor
- 4.2. Scrierea cuvintelor compuse
- 4.3. Scrierea locutziunilor
- 4.4. Scrierea grupurilor de cuvinte
- 5.1. Despartzirea grupurilor de cuvinte shi a abrevierilor
- 5.2. Despartzirea in interiorul cuvintelor
- 6. Cateva norme morfologice
DOOM3
Ionel Funeriu
- „carteziana e latina” (Ion Barbu)
- abrevieri buclucashe
- accentul I
- accentul II
- adaptare shi adoptare
- au mai patzit-o shi altzii
- auspiciu, auspicii
- baioneta din Bayonne
- capcane semantice
- casa, acasa, domiciliu
- computer
- Cristian Tudor Popescu versus Robert Turcescu
- dacisca domnului Roxin
- diminutive
- divortz, trivial shi carrefour sau despre 2, 3 shi 4
- duminica
- errare humanum est, perseverare diabolicum
- etimologii populare (I)
- etimologii populare (II)
- facliile latine
- ficat
- Gaudeamus
- germanisme
- grammar nazi(s) versus idealul perfectziunii
- hiperurbanism
- joi
- la poshta
- latina ginta e regina
- libertatea inseamna iertare
- luna shi luni
- management
- martzi, martzieni, martzishor...
- mass-media
- miercuri, marfa, mersi, iarmaroc…
- mujdei de usturoi
- naturalia non (sunt) turpia
- Nicolae
- nomen (est) omen
- nomen meum
- o intamplare lingvistica
- o polemica
- o provocare
- ogni abuso sará punito
- ortografie (I)
- ortografie (II): ortografie fonetica sau ortografie etimologica
- ortografie (III) sau unde-i lege nu-i tocmeala
- Pastila de limba
- pishcot shi servus
- plagiat
- potica
- privighetoare, veioza, Revelion
- provocare
- rovinieta
- ruta, deruta, rutina
- sambata
- slavonisme
- sunatoare
- shapte, saptamana, hebdomadar
- turcisme
- tzine de tenis
- vineri
- Volvo — o mashina revolutzionara
Istoria regulilor ortografice
- Ortografie - 1871 Regule ortographice ale limbei romane
- Ortografie - 1899 Regulele ortografiei romane
- Ortografie - 1904 Regule ortografice
- Ortografie - 1932 Reforma ortografica din 1932
- Ortografie - 1954 Mic dictzionar ortografic
- Ortografie - 2005 - Ce e nou in DOOM2
Incercari de indreptare
Indreptarul ortografic, editzia a V-a : Punctuatzia
- 01. Introducere
- 02. Punctul
- 03. Semnul intrebarii
- 04. Semnul exclamarii
- 05. Virgula
- 06. Punctul shi virgula
- 07. Doua puncte
- 08. Semnele citarii (ghilimelele)
- 09. Linia de dialog shi de pauza
- 10. Parantezele
- 11. Punctele de suspensie
Mioara Avram
- 0. Prefatza
- Bibliografie shi abrevieri
- I. e sau ea?
- II. a sau e?
- III. a sau i?
- IV. e sau ie?
- IX. i sau i?
- V. ea sau ia (shi: eai sau iai, eau sau iau)?
- VI. h sau c(h) sau k(h)?
- VII. Cu sau fara h?
- VIII. i sau i (shi i sau iii)?
- X. ia sau iea, iia?
- XI. Cu sau fara i final?
- XII. i sau a?
- XIII. k sau c, ch, ck, q
- XIV. Cu sau fara -l
- XIX. s sau z?
- XV. n sau m
- XVI. oa sau ua
- XVII. q(u) sau c, ch, cu, cv, k
- XVIII. s sau sh?
- XX. w sau v, u?
- XXI. x sau cs (ks, cks), gz (cz)?
- XXII. y sau i, ai?
- XXIII. Litera unica sau repetata (dubla, tripla)?
- XXIV. Succesiuni nepermise sau cu folosire limitata
- XXIX. Numele de luni
- XXV. Un cuvint sau mai multe?
- XXVI. Cu sau fara cratima?
- XXVII. Majuscula sau minuscula?
- XXVIII. Abrevierile
- XXX. Despartzirea cuvintelor la capat de rind