ortografie (I)
Poetul Dorel Sibii (1943-l998), originar din satul Halalish, comuna Savarshin, este cinstit in fiecare toamna printrun festival ce-i poarta numele. Anul trecut (2015), la a 17-a editzie, in parcul central din Savarshin, a fost dezvelit bustul poetului shi a fost lansat un volum cuprinzand cele mai frumoase creatzii ale sale. Odata cu lansarea cartzii, participantzii au dezbatut chestiuni ce tzin de intimitatea creatziei. La un moment dat, Vasile Dan, preshedintele scriitorilor aradeni, a comentat faptul k Dorel Sibii refuza sa scrie cu a din a, asha cum cere ortografia actuala. Observatzia sa a declanshat in jurul chestiunii discutzii, care s-ar putea rezuma la intrebarea daca e bine sa scriem cu i din i shi sint sau cu a din a shi sunt. Voi raspunde franc la aceasta intrebare, asha cum am facut-o shi acolo, dar numai dupa ce, de-a lungul a doua sau trei episoade, voi prezenta problematica ortografiei noastre shi argumentele care permit formularea unei opinii credibile in aceasta privintza.
Sa incepem cu etimologia. Cuvantul ortografie este un neologism importat de limba noastra din latinescul orthographia. In latineshte, acest cuvant a ajuns din greaca veche in care il recunoashtem ushor pe ortho = corect, drept shi pe graphein = a scrie. Cele doua cuvinte greceshti au servit drept baza pentru mai multe cuvinte compuse. Pe ortho- il gasim in ortodoxie, etimologic: „credintza (doctrina) cea dreapta", in ortopedie = picior „corectat" (lat. pes, pedis = picior), in ortoepie (rostire justa) etc., iar pe graphein in biografie = (de)scrierea vietzii (bios), dactilografie = scriere cu degetele (dactylo = utilizarea degetelor), geografie = scriere despre Pamant (Geo) etc.
A scrie corect este intaiul semn de respect pentru limba ta shi pentru cei care te citesc. In acest scop, lingvishtii au avut de ales intre ortografia etimologica shi ortografia fonetica. Simplificand mult lucrurile, putem spune k principiul etimologic este unul istoric shi cultural: scriem asha cum vorbeau stramoshii noshtri shi cum scriau inaintashii noshtri, iar cel fonetic este unul senzorial: scriem asha cum auzim rostindu-se azi.
Francezii pronuntza dua, dar scriu doigt = deget, rostesc bocu = mult, dar scriu beaucoup. SHtiind k in latineshte deget era digitus, nu-i greu sa observam k forma doigt conserva consoanele g shi t din etimonul latin, chiar daca acestea au disparut din pronuntzia actuala. Daca francezii ar scrie bocu, nu beaucoup, vorbitorii ar pierde legatura cu elementele componente beau = frumos shi coup = lovitura, caci, oricat de ciudat pare, etimologic beaucoup inseamna nici mai mult, nici mai putzin decat lovitura frumoasa. Cum s-a ajuns de la lovitura frumoasa la mult nu e prea greu de ghicit, daca ne gandim la formidabila fantezie a vorbitorilor. Sa luam un exemplu de azi care, prin analogie, poate sa explice evolutzia semantica de acum cateva sute de ani. O lovitura frumoasa la tenis o poate face pe Simona Halep sa cashtige un meci shi odata cu aceasta multzi bani. Nu cred k se juca tenis pe vremea lui François Villon (n. 1431), deshi francezii au inventat jocul (cf. articolul mai vechi tzine de tenis), dar o „lovitura maiastra” la vistieria cutarei primarii din vremea marelui poet „infractor" ar fi putut avea acelashi efect. Se intzelege din aceste doua exemple (dar cate nu s-ar mai putea gasi!) k, daca francezii ar renuntza la scrierea etimologica, legatura lor cu trecutul ar fi mai putzin evidenta.
Ortografia etimologica are avantajul k pastreaza un contact cultural shi sentimental cu istoria proprie. Are insa dezavantajul k, fiind destul de complicata, se deprinde greu, iar cei care scriu sunt mai expushi erorilor.
Alte articole lingvistice
Alexandru Graur
Dezbateri
Diverse
- Calcuri greshite
- Despre majoritate
- Flexionarea cuvintelor compuse
- Forme de plural greshite
- Forme greshite ale cuvintelor
- Ghid de exprimare corecta
- Niciun sau nici un?
- Scara numerica
- Termeni de propaganda
DOOM2
- 0. Principalele norme ortografice
- 1.1. Literele
- 1.2. Semnele ortografice
- 2. Reguli de scriere shi de pronuntzare literara
- 3. Scrierea cu litera mica sau mare
- 4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor shi sufixelor
- 4.2. Scrierea cuvintelor compuse
- 4.3. Scrierea locutziunilor
- 4.4. Scrierea grupurilor de cuvinte
- 5.1. Despartzirea grupurilor de cuvinte shi a abrevierilor
- 5.2. Despartzirea in interiorul cuvintelor
- 6. Cateva norme morfologice
DOOM3
Ionel Funeriu
- „carteziana e latina” (Ion Barbu)
- abrevieri buclucashe
- accentul I
- accentul II
- adaptare shi adoptare
- au mai patzit-o shi altzii
- auspiciu, auspicii
- baioneta din Bayonne
- capcane semantice
- casa, acasa, domiciliu
- computer
- Cristian Tudor Popescu versus Robert Turcescu
- dacisca domnului Roxin
- diminutive
- divortz, trivial shi carrefour sau despre 2, 3 shi 4
- duminica
- errare humanum est, perseverare diabolicum
- etimologii populare (I)
- etimologii populare (II)
- facliile latine
- ficat
- Gaudeamus
- germanisme
- grammar nazi(s) versus idealul perfectziunii
- hiperurbanism
- joi
- la poshta
- latina ginta e regina
- libertatea inseamna iertare
- luna shi luni
- management
- martzi, martzieni, martzishor...
- mass-media
- miercuri, marfa, mersi, iarmaroc…
- mujdei de usturoi
- naturalia non (sunt) turpia
- Nicolae
- nomen (est) omen
- nomen meum
- o intamplare lingvistica
- o polemica
- o provocare
- ogni abuso sará punito
- ortografie (II): ortografie fonetica sau ortografie etimologica
- ortografie (III) sau unde-i lege nu-i tocmeala
- Pastila de limba
- peshti
- pishcot shi servus
- plagiat
- potica
- privighetoare, veioza, Revelion
- provocare
- rovinieta
- ruta, deruta, rutina
- sambata
- slavonisme
- sunatoare
- shapte, saptamana, hebdomadar
- turcisme
- tzine de tenis
- vineri
- Volvo — o mashina revolutzionara
Istoria regulilor ortografice
- Ortografie - 1871 Regule ortographice ale limbei romane
- Ortografie - 1899 Regulele ortografiei romane
- Ortografie - 1904 Regule ortografice
- Ortografie - 1932 Reforma ortografica din 1932
- Ortografie - 1954 Mic dictzionar ortografic
- Ortografie - 2005 - Ce e nou in DOOM2
Incercari de indreptare
Indreptarul ortografic, editzia a V-a : Punctuatzia
- 01. Introducere
- 02. Punctul
- 03. Semnul intrebarii
- 04. Semnul exclamarii
- 05. Virgula
- 06. Punctul shi virgula
- 07. Doua puncte
- 08. Semnele citarii (ghilimelele)
- 09. Linia de dialog shi de pauza
- 10. Parantezele
- 11. Punctele de suspensie
Mioara Avram
- 0. Prefatza
- Bibliografie shi abrevieri
- I. e sau ea?
- II. a sau e?
- III. a sau i?
- IV. e sau ie?
- IX. i sau i?
- V. ea sau ia (shi: eai sau iai, eau sau iau)?
- VI. h sau c(h) sau k(h)?
- VII. Cu sau fara h?
- VIII. i sau i (shi i sau iii)?
- X. ia sau iea, iia?
- XI. Cu sau fara i final?
- XII. i sau a?
- XIII. k sau c, ch, ck, q
- XIV. Cu sau fara -l
- XIX. s sau z?
- XV. n sau m
- XVI. oa sau ua
- XVII. q(u) sau c, ch, cu, cv, k
- XVIII. s sau sh?
- XX. w sau v, u?
- XXI. x sau cs (ks, cks), gz (cz)?
- XXII. y sau i, ai?
- XXIII. Litera unica sau repetata (dubla, tripla)?
- XXIV. Succesiuni nepermise sau cu folosire limitata
- XXIX. Numele de luni
- XXV. Un cuvint sau mai multe?
- XXVI. Cu sau fara cratima?
- XXVII. Majuscula sau minuscula?
- XXVIII. Abrevierile
- XXX. Despartzirea cuvintelor la capat de rind