Din shi dintre
Pacatele limbii: din shi dintre
de Rodica Zafiu
publicat in Romania literara, 13 octombrie 2004 -- articol original
Circula de mai multa vreme recomandarea k ideea de „parte dintrun intreg sau dintro multzime” (sensul partitiv) sa se exprime in romana in mod specializat, diferentziat: prin prepozitzia din daca multzimea de referintza este desemnata de un singular cu sens colectiv („unul din grup”) shi prin prepozitzia dintre daca e vorba de un substantiv la plural („unul dintre tineri”). Unii tind sa considere aceasta recomandare k o regula ferma, absoluta; in unele edituri shi redactzii se corecteaza sever textele, eliminindu-se, k shi cind ar fi o gresheala, combinatzia prepozitziei din cu un plural („unul din tineri”). De fapt, presupusa regula reprezinta o incercare destul de recenta de normare a limbii, care nu se bazeaza nici pe uz, nici pe etimologie, nici pe coerentza sistemului lingvistic: autorii shi vorbitorii mai vechi shi mai noi folosesc, in asemenea constructzii, ambele prepozitzii. Sintagme fixate in limba - din doua una, intruna din zile - confirma normalitatea shi stabilitatea acestei folosiri: din are in limba romana sens partitiv shi nimic nu limiteaza combinarea sa cu un plural. E suficient un minim sondaj statistic pentru a aduce numeroase argumente de autoritate shi exemple clasice in acest sens. Intrun volum de proza al lui Creanga (am folosit, pentru comoditatea cautarii automate, editzii electronice) apar 9 constructzii de tipul unul din..., urmate de un plural („unul din ei vesteshte imparatului”) shi 8 constructzii unul dintre... („zise unul dintre plaieshi”). Intrun volum similar k dimensiuni din proza lui Eminescu, gasim de 19 ori unul din („Dar mai ales unul din ei, cu fruntea-ntrun cerc de aur”; „baba trebuia sai dea unul din cai”; „calugarul Dan e unul din shcolarii Academiei”, „unul din acei ingeri cazutzi” etc.) shi niciodata unul dintre. Alternarea pare sa depinda de ratziuni stilistice: preferintza unui autor pentru una sau alta din constructzii, dorintza de variatzie sinonimica, diferentze de eufonie, necesitatea de a sublinia un segment de text etc. shi G. Calinescu pare a fi preferat in mod clar tiparul unul din: in Viatza lui Eminescu apare doar acesta (de 14 ori). Am putea presupune k lucrurile stau altfel in limba de astazi: intradevar, intrun volum de Mircea Horia Simionescu, Bibliografie generala, apare numai de 8 ori unul din urmat de plural, fatza de 32 de aparitzii pentru unul dintre... In schimb, la I.D. Sarbu (Adio Europa, vol. I), exista 13 exemple unul din + plural - shi doar 5 unul dintre. In Internet, raportul dintre circa 2000 de citate contzinind secventza „unul din ei” shi 6.000 cu „unul dintre ei” indica o preferintza neta, dar constructziile cu din, reprezentind totushi un sfert din total, nu pot fi considerate o abatere. Uzul poate confirma cel mult o creshtere a frecventzei structurii cu dintre, in defavoarea celei cu din: la aceasta au contribuit poate tocmai actziunile normative de care am vorbit la inceput; exista insa shi o tendintza reala, demult observata, de a prefera formele „amplificate”, pe masura ce acelea mai vechi se reduc shi se desemantizeaza.
E important sa intzelegem cum shi cind s-a constituit recomandarea in cauza. Ea nu apare in vechile gramatici, in care gasim, cel mult, exemple care sa o contrazica. La S. Micu shi Gh. SHincai, in Elementa linguae daco-romanae, 1780, exista, in loc de din sau dintre, chiar dintru: „unii dintru cei mai buni fartatzi a lui” (p. 101). La Heliade Radulescu, in Gramatica romaneasca, 1828, surpriza e alta: dintre preceda un singular: „s-a ascultat unul dintre norod” (p. 108-109). La I.A. Candrea, Cours complet de grammaire roumaine, 1927, exemplele cu din - „unul din noi”, „o parte din soldatzi” - shi cele cu dintre - „catziva dintre danshii” sint urmate de precizarea k, pentru sensul dat, romana foloseshte mai des prepozitzia din (p. 244-246). In Gramatica limbii romane, 1945, a lui Al. Rosetti shi J. Byck, unul din exemple este „Care din voi a cantat?”; citate asemanatoare va inregistra - nu pentru a le condamna - shi gramatica Academiei (1966). Iorgu Iordan, in Limba romana actuala (1948), e interesat de un alt fenomen: inlocuirea in uz a constructziilor cu de (indicind tipul) prin cele cu din (indicind partea, materia etc.), care le considera mai concrete. O observatzie a autorului ne intereseaza in mod special: el considera „din punct de vedere strict logic (...) absurda” o constructzie cu din + singular (non-colectiv), pentru k „din presupune existentza mai multor obiecte de acelashi fel (k sa potzi lua sau alege unul din ele) shi, deci, existentza unui cuvant la plural” (p. 391). De abia prin anii '70 constructzia cu din incepe sa fie condamnata, fiind considerata - in mod surprinzator - noua, populara, greshita: un caz de substituire care „deshi nerecomandabil, cunoashte o raspindire extrem de mare - chiar shi in scris” (Limba romana contemporana, I, 1974, coord. I. Coteanu, p. 303).
Optziunea pentru dintre in constructziile discutate nu corespunde, asha cum am vazut, unui „adevar absolut” al sistemului sau uzului limbii, ci reflecta in primul rind o dorintza de ratzionalizare shi sistematizare. Problema e daca o asemenea reglementare, care face sa fie percepute k gresheli sau cel mult k arhaisme mii de pagini vechi shi noi, care reduce posibilitatea de variatzie stilistica instaurind, monoton, „legea lui dintre”, este sau nu utila. In principiu, o normare de acest tip nu e imposibila: autoritatea unor persoane shi institutzii poate impune reguli inexistente in trecut. Exista, tot in zona prepozitziilor, precedentul lui de catre: o prepozitzie compusa introdusa in uz, dar mai ales impusa prin shcoala shi lucrari de gramatica, pentru a marca mai clar complementul de agent. Din fericire, in acest caz nu s-a considerat gresheala constructzia mai veche, cu de, pastrindu-se o utila variatzie stilistico-pragmatica, in care se tzine cont instinctiv de subliniere, individualizare etc. Ar fi bine k shi in cazul variatziei din / dintre sa se intzeleaga k dintre nu este cu nimic mai motivat, mai ratzional decit din - shi mai ales k nu este obligatoriu.
Alte articole lingvistice
Alexandru Graur
Dezbateri
Diverse
- Calcuri greshite
- Despre majoritate
- Flexionarea cuvintelor compuse
- Forme de plural greshite
- Forme greshite ale cuvintelor
- Ghid de exprimare corecta
- Niciun sau nici un?
- Scara numerica
- Termeni de propaganda
DOOM2
- 0. Principalele norme ortografice
- 1.1. Literele
- 1.2. Semnele ortografice
- 2. Reguli de scriere shi de pronuntzare literara
- 3. Scrierea cu litera mica sau mare
- 4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor shi sufixelor
- 4.2. Scrierea cuvintelor compuse
- 4.3. Scrierea locutziunilor
- 4.4. Scrierea grupurilor de cuvinte
- 5.1. Despartzirea grupurilor de cuvinte shi a abrevierilor
- 5.2. Despartzirea in interiorul cuvintelor
- 6. Cateva norme morfologice
DOOM3
Ionel Funeriu
- „carteziana e latina” (Ion Barbu)
- abrevieri buclucashe
- accentul I
- accentul II
- adaptare shi adoptare
- au mai patzit-o shi altzii
- auspiciu, auspicii
- baioneta din Bayonne
- capcane semantice
- casa, acasa, domiciliu
- computer
- Cristian Tudor Popescu versus Robert Turcescu
- dacisca domnului Roxin
- diminutive
- divortz, trivial shi carrefour sau despre 2, 3 shi 4
- duminica
- errare humanum est, perseverare diabolicum
- etimologii populare (I)
- etimologii populare (II)
- facliile latine
- ficat
- Gaudeamus
- germanisme
- grammar nazi(s) versus idealul perfectziunii
- hiperurbanism
- joi
- la poshta
- latina ginta e regina
- libertatea inseamna iertare
- luna shi luni
- management
- martzi, martzieni, martzishor...
- mass-media
- miercuri, marfa, mersi, iarmaroc…
- mujdei de usturoi
- naturalia non (sunt) turpia
- Nicolae
- nomen (est) omen
- nomen meum
- o intamplare lingvistica
- o polemica
- o provocare
- ogni abuso sará punito
- ortografie (I)
- ortografie (II): ortografie fonetica sau ortografie etimologica
- ortografie (III) sau unde-i lege nu-i tocmeala
- Pastila de limba
- peshti
- pishcot shi servus
- plagiat
- potica
- privighetoare, veioza, Revelion
- provocare
- rovinieta
- ruta, deruta, rutina
- sambata
- slavonisme
- sunatoare
- shapte, saptamana, hebdomadar
- turcisme
- tzine de tenis
- vineri
- Volvo — o mashina revolutzionara
Istoria regulilor ortografice
- Ortografie - 1871 Regule ortographice ale limbei romane
- Ortografie - 1899 Regulele ortografiei romane
- Ortografie - 1904 Regule ortografice
- Ortografie - 1932 Reforma ortografica din 1932
- Ortografie - 1954 Mic dictzionar ortografic
- Ortografie - 2005 - Ce e nou in DOOM2
Incercari de indreptare
Indreptarul ortografic, editzia a V-a : Punctuatzia
- 01. Introducere
- 02. Punctul
- 03. Semnul intrebarii
- 04. Semnul exclamarii
- 05. Virgula
- 06. Punctul shi virgula
- 07. Doua puncte
- 08. Semnele citarii (ghilimelele)
- 09. Linia de dialog shi de pauza
- 10. Parantezele
- 11. Punctele de suspensie
Mioara Avram
- 0. Prefatza
- Bibliografie shi abrevieri
- I. e sau ea?
- II. a sau e?
- III. a sau i?
- IV. e sau ie?
- IX. i sau i?
- V. ea sau ia (shi: eai sau iai, eau sau iau)?
- VI. h sau c(h) sau k(h)?
- VII. Cu sau fara h?
- VIII. i sau i (shi i sau iii)?
- X. ia sau iea, iia?
- XI. Cu sau fara i final?
- XII. i sau a?
- XIII. k sau c, ch, ck, q
- XIV. Cu sau fara -l
- XIX. s sau z?
- XV. n sau m
- XVI. oa sau ua
- XVII. q(u) sau c, ch, cu, cv, k
- XVIII. s sau sh?
- XX. w sau v, u?
- XXI. x sau cs (ks, cks), gz (cz)?
- XXII. y sau i, ai?
- XXIII. Litera unica sau repetata (dubla, tripla)?
- XXIV. Succesiuni nepermise sau cu folosire limitata
- XXIX. Numele de luni
- XXV. Un cuvint sau mai multe?
- XXVI. Cu sau fara cratima?
- XXVII. Majuscula sau minuscula?
- XXVIII. Abrevierile
- XXX. Despartzirea cuvintelor la capat de rind