XIV. Cu sau fara -l

Mioara Avram - Ortografie pentru totzi, 2002

XIV. Cu sau fara -l ?

Problema prezentzei sau absentzei unui l final se pune numai pentru articolul hotarit de masculin-neutru singular cu aceasta forma la nominativ-acuzativ shi numai dupa u, intrucit numai acest -l poate sa nu se pronuntze sau se pronuntza nedistinct, in vorbirea curenta shi intrun tempo rapid, shi de aceea ajunge sa fie omis shi in scris.

Nu este pusa in cauza deci nici secventza finala -ul care nu cuprinde un articol, chiar daca este tot neaccentuata (de exemplu, din cuvintele cumul, minuscul, scrupul, staul, tentacul, tubercul, vehicul sau din imbinari k shtiindu-l), nici prezentza articolului -l dupa alta vocala decit u (in tatal, una dintre cele doua forme articulate ale substantivului tata); in ambele situatzii l este totdeauna pronuntzat shi notat in scris. Pentru deosebirea dintre situatzia precara a articolului -l shi situatzia solida a consoanei finale l intrun substantiv nearticulat se pot compara omografele calcul art. (< calc „decalc”: tip de hirtie shi fenomen lingvistic) shi calcul neart. „socoteala” (art. calculul).

In conditziile in care articolul -l nu se mai pronuntza sau se pronuntza foarte slab, insuficient de distinct, functzia lui este preluata de vocala precedenta -u, care reprezinta fosta desinentza a substantivului nearticulat; prin aceasta, opozitzia de articulare continua sa fie exprimata, in pronuntzare shi in scris, la cuvintele (substantive, adjective, numerale) terminate la forma nearticulata in:

consoana: pom - pomu(l), bun - bunu(l), prim - primu(l);

vocala: alibi - alibiu(l), gri - griu(l);

semiconsoana [ĭ]: tei - teiu(l), verzui - verzuiu(l), intii - intiiu(l) etc.

In pronuntzare, opozitzia de articulare continua sa fie exprimata clar shi la cuvintele terminate la forma nearticulata in semiconsoana [ṷ]: leu - leu(l), albastriu- albastriu(l) etc.; in absentza lui l opozitzia este aici intre [ṷ] shi [u], ceea ce inseamna o diferentza in numarul de silabe: [leṷ], monosilabic - [le-u], bisilabic; in scris eventuala omitere a lui l la forma articulata anuleaza opozitzia de articulare la asemenea cuvinte.

Absentza lui -l provoaca anularea opozitziei de articulare, atit in scris, cit shi in pronuntzare, la cuvintele a caror forma nearticulata se termina in vocala [u]: beneficiu - beneficiu(l), codru - codru(l), simplu - simplu(l) etc.

1. Se scrie l (cu exceptziile de sub 4) la sfirshitul substantivelor comune, al adjectivelor, numeralelor shi pronumelor cu forma articulata, k shi al cuvintelor asimilate cu acestea (prepozitzii provenite din adverbe), deshi nu se pronuntza distinct decit in stilul solemn shi intrun tempo lent, inainte de pauza. Scrierea poate sa nu concorde ashadar totdeauna cu pronuntzarea shi, in orice caz, nu poate avea un reper sigur in pronuntzarea curenta, ci se orienteaza dupa un criteriu gramatical, marcind opozitzia de articulare (la substantive, adjective shi numerale) sau de statut lexico-gramatical (la pronume shi prepozitzii):

substantive: baiatul, pomul; alibiul; raiul, teiul; leul, tabloul; beneficiul, codrul;

Se scriu cu -l shi substantivele articulate din componentza locutziunilor adverbiale formate cu prepozitziile cu shi de-a: cu binishorul; de-a berbeleacul, de-a rostogolul.

adjective: bunul (meu prieten), raul (copil), simplul (fapt);

numerale: primul (venit), intiiul (succes);

pronume: altul, dinsul, insul, unul (shi nici unul, vreunul);

Dintre acestea, dinsul shi insul nu se opun unor forme fara -ul, in timp ce altul shi unul (vreunul, nici unul) se opun prin -ul adjectivelor pronominale alt, un (vreun, nici un).

prepozitzii: inauntrul (shi dinauntrul), indaratul (shi dindaratul).

Forma „articulata” deosebeshte aceste prepozitzii de adverbele din care provin: inauntru, indarat.

In cazul cuvintelor a caror forma nearticulata se termina in consoana (baiat, pom, bun, prim, alt, indarat), vocala (alibi, gri) sau semiconsoana [ĭ], scrisa i (rai, tei, verzui, intii), gratiile fara l, de tipul baiatu, alibiu, raiu, nu reprezinta, de obicei, nici o forma literara. La cuvintele a caror forma nearticulata se termina in u semiconsonantic (leu, tablou, rau) sau vocalic (beneficiu, codru, simplu, inauntru) grafiile fara l, de tipul leu, beneficiu, reprezinta in mod obishnuit forme nearticulate.

Articolul l se scrie alipit direct, fara cratima, la cuvintul articulat, formind cu acesta o unitate (fonetica shi) grafica. De la aceasta regula, ilustrata de toate exemplele precedente, fac exceptzie urmatoarele categorii de cuvinte, la care el poate aparea separat prin cratima, dar impreuna cu vocala de legatura u:

- neologisme neadaptate, cu finala scrisa shi pronuntzata dupa reguli ale altor limbi: bourrée-ul, show-ul sau/shi compuse, scrise cu cratima k in limba de origine: hold-up-ul, know-how-ul, walkie-talkie-ul, pick-up-ul, week-end-ul;

- sigle: A. S. E.-ul, C. F. R.-ul, Rh.-ul.

La cuvintele de acest tip se scrie cu cratima shi desinentza de plural -uri; de exemplu: show-uri.

2. a. Se pronuntza shi se scrie numai u (vocalic), fara l, la sfirshitul substantivelor comune, al adjectivelor, numeralelor shi pronumelor cu forma nearticulata a caror tema se termina in consoana + l sau r, in consoana + semiconsoana [ĭ], scrisa i, sau in consoanele [č], [ǧ], scrise ci, gi:

substantive: cenaclu, exemplu, arbitru, codru, ministru; aluminiu, exercitziu, interogatoriu; beneficiu, omagiu;

adjective: dublu, simplu, acru, aspru; aleatoriu, mediu, propriu; luciu; aici se incadreaza shi roshu (< roshiu).

Pentru a recunoashte caracterul nearticulat al acestor forme este utila folosirea unor contexte minimale cu rol diagnostic shi a unor probe de substitutzie. Contextele specifice formelor nearticulate sint realizate prin insotzirea de catre determinantzii antepushi acel, acest, un, articol posesiv + genitiv sau + adjectiv posesiv: acest (simplu) exemplu; un (notoriu) arbitru; al cui exemplu?; al sau exemplu, in opozitzie cu formele articulate, care nu pot fi insotzite de un shi care primesc determinantzii postpushi acela, acesta, genitivul sau adjectivul posesiv: exemplul acesta, exemplul cui?, exemplul sau. Proba de substitutzie se face cu un feminin corespunzator (exemplu(l) bun cu pilda buna sau pilda buna; batrinul codru cu batrina padure) sau cu un masculin-neutru terminat in consoana (ministru cu shef sau conducator); la substantivele neutre este operanta shi substitutzia cu forma de plural (beneficiu(l) cu beneficii sau beneficiile).

In principiu, substitutzia cu pluralul se poate aplica shi la substantivele sau adjectivele masculine, dar acestea pun problema distinctziei intre i shi i (vezi VIII 1), mult mai putzin clara decit cea dintre -i shi -iile.

Substitutzia se poate face shi prin variatzia topicii (batrinul codru/codrul batrin shi simplul exemplu/exemplul (cel) simplu; acest exemplu/exemplul acesta).

b. Se pronuntza shi se scrie numai u la sfirshitul pronumelor shi adjectivelor pronominale posesive (al) nostru, (al) vostru.

c. Se pronuntza shi se scrie numai u la sfirshitul adverbului inauntru (shi dinauntru) shi al prepozitziilor dintru, intru, pentru, printru.

Se face deci deosebire intre adverbul inauntru shi prepozitzia inauntrul (vezi 1); cf. shi dinauntru - dinauntrul.

d. Se pronuntza shi se scrie numai u la sfirshitul numeralului cardinal unu in formulele de numarare (unu, doi; unu sau doi; unu la suta) shi de denumire (numarul unu, cifra unu, ora unu, nota unu, tramvaiul unu), precum shi k termen final al unui numeral compus (treizeci shi unu, o suta unu).

Prin traditzie, se scrie insa unul nu numai pronumele nehotarit, ci shi numeralul cardinal in imbinari k de unul singur; eu unul; (tot) unul shi unul. Prin prezentza/absentza lui l final se face deosebire intre pina la unul „pina la ultimul” shi pina la unu „pina la ora 1” (in contexte k Au rezistat pina la unu/unul).

3. In substantivele proprii scrierea cu sau fara l dupa u are reguli diferite dupa categoriile de denumiri.

a. Prenumele se scriu numai fara l: Alecu, Alexandru, Barbu, Ducu, Dumitru, Gogu, Laurentziu, Nelu, Nicu, Ovidiu, Petru, Puiu, Radu, Sandu, Sergiu, Silviu, Voicu etc.

b. Numele de familie se scriu de regula tot fara l: Albu, Corbu, Lemnaru, Negru, toate cele derivate cu sufixele specifice -ashcu (Dumitrashcu, Patrashcu), -ciu (Ivanciu, Manciu), -eanu (Munteanu, Olteanu), -escu (Grigorescu, Radulescu), -iu (Gheorghiu, Vasiliu), -oiu (Petrachioiu, Ruxandoiu). Se respecta insa, k exceptzie, scrierea invechita cu l practicata de purtatorii numelui: (Dimitrie) Onciul, (Aron) Pumnul.

c. Poreclele shi supranumele se scriu cu l, avind tratamentul substantivelor comune: Mihai Bravul shi Mihai Viteazul; Petru SHchiopul; Cantacuzino Nababul, Constantinescu Porcul.

d. Zoonimele se scriu fara l, avind tratamentul prenumelor: Lupu, Murgu, Puiu, Roibu, Suru, Ursu.

e. Astronimele se scriu cu l, avind tratamentul substantivelor comune: Berbecul, Carul-Mare, Pastorul-cu-Oile, Varsatorul.

f. Cele mai multe probleme le pune scrierea toponimelor, pentru care regulile variaza dupa categorii onomasiologice, dupa structura sau/shi etimologie shi, uneori, dupa functzia sintactica.

Dintre categoriile onomasiologice se detasheaza numele de localitatzi, pentru care pe cale administrativa s-a impus scrierea fara l nu numai la nume fixate mai demult astfel (k Giurgiu sau Runcu), ci shi la alte nume simple (de exemplu, Izvoru, Maru) shi mai ales compuse (de exemplu, Craciunelu de Sus, Dealu Mare, Rimnicu Sarat, Sighetu Marmatziei, Tirgu Bujor etc.).

Grafiile de acest fel, fara l, sint suparatoare la toponimele compuse, in care substantivul de baza este insotzit de determinantzi (vezi ultima serie de exemple, de tipul Craciunelu de Sus). Daca substantivul de baza se termina la forma nearticulata in semiconsoana [ṷ], scrisa u, absentza lui l face sa nu se mai marcheze pronuntzarea vocalica a lui u (= [u]) din exemple k SHimleu Silvaniei, Teceu Mic, Zau de Cimpie. De aceea lucrarile normative lingvistice recomanda scrierea cu l a toponimelor compuse (Craciunelul de Sus, Dealul Mare, SHimleul Silvaniei etc.), admitzind scrierea fara l numai la compusele scrise intrun cuvint (Cimpulung, Satulung) sau cu cratima (Rimnicu-Vilcea, Tirgu-Jiu). In momentul de fatza scrierea numelor de localitatzi in indicatoarele administrative oficiale prezinta multe inconsecventze din punctul de vedere al prezentzei/absentzei lui l: de exemplu, Piriu Mare in jud. Muresh, dar Piriul Mare in jud. Neamtz; Plaiul Cimpinei in jud. Prahova, dar Plaiu Cornului in acelashi judetz.

In toate celelalte categorii de toponime - nume de ape, de forme de relief, de provincii shi tzari, de strazi - se scrie, in mod firesc, l: de exemplu, Crishul Repede, Lacul Sarat, Oceanul Inghetzat de Nord, Riul Doamnei, Someshul Cald, Moldoveanul, Negoiul, Omul, Virful cu Dor.

Unele toponime se deosebesc astfel de antroponimele din care provin: de exemplu, numele de munte Moldoveanul (cu genitiv-dativul Moldoveanului) fatza de numele de familie Moldoveanu (cu genitiv-dativul lui Moldoveanu), Negoiul < Negoiu, Omul < Omu.

Exista toponime cu o singura forma, articulata (de exemplu, toate compusele citate mai inainte, dar shi toponime simple, k Maru(l), Moldoveanul, Negoiul, Omul), shi toponime care cunosc opozitzia de articulare, k substantivele comune, in legatura cu functzia sintactica indeplinita; la acestea din urma forma articulata se scrie cu l. Astfel, se spune shi se scrie riul Argesh shi pe Argesh in jos, de asemenea riul Jiu shi M-am scaldat in Jiu, dar Argeshul este un riu frumos, Jiul se varsa in Dunare; tot astfel se spune shi se scrie orashul Brashov shi Am fost la Brashov sau orashul Sibiu shi in Sibiu, dar Brashovul s-a dezvoltat mult shi Imi place Brashovul sau Sibiul este municipiu. Alte exemple similare: Banat shi Banatul, Teleorman shi Teleormanul; Egipt shi Egiptul, Vietnam shi Vietnamul.

4. Nu se scrie l in situatziile in care au loc urmatoarele fenomene de fonetica sintactica marcate prin cratima:

- atasharea unei forme conjuncte pronominale de dativ sau de acuzativ: (in) paru-i „(in) parul sau”, Baiatu-shi risca viatza; Baiatu-l intzelege, Baiatu-i intzelege etc.;

- atasharea formei conjuncte verbale i (ind. prez. 3 sg. de la a fi): Banatu-i fruntea; Totu-i in ordine;

- contragerea accidentala cu o vocala urmatoare, de obicei din cuvinte neaccentuate in propozitzie (k articolul posesiv: anu-al doilea, auxiliarele a shi ar: Batrinu-a venit, pronumele o: Batrinu-o vede), dar shi cu vocale neaccentuate din cuvinte autosemantice: Baiatu-acela, Baiatu-ashteapta.

De asemenea nu se scrie l cind se urmareshte redarea k atare, cu valoare stilistica, a vorbirii, situatzie in care absentza lui l e bine sa fie marcata prin apostrof: Ce dracu’?, Ei, domnu’!

5. Abateri de la scrierea corecta cu sau fara l se produc in ambele directzii.

a. Sub influentza pronuntzarii curente se omite adesea scrierea lui l in situatzii in care ea este obligatorie. Grafii k Borshu se vinde in fundu curtzii (in loc de borshul, fundul) sau Fumatu oprit (in loc de fumatul), Liftu defect (in loc de liftul) tradeaza incultura celui care le foloseshte.

b. K o reactzie fatza de asemenea gresheli se ajunge, prin hipercorectitudine, la unele de tip opus, in care se scrie un l inutil la sfirshitul unor cuvinte/forme terminate in u vocala (vezi 2). Grafii k Alexandrul (in loc de Alexandru), al nostrul (in loc de nostru), de exemplul (in loc de exemplu) sau un membrul (in loc de membru) reprezinta gresheli mai grave decit cele de sub a pentru k nu au nici macar circumstantza atenuanta a reproducerii pronuntzarii populare.

Pe linga aceste gresheli elementare, la scrierea unor substantive terminate in u vocalic (vezi 2 a) se produc frecvent ezitari in situatzii neconcludente pentru opozitzia de articulare. Astfel, apar adesea scrise cu un l superfluu constructziile prepozitzionale cu valoare de unitatzi frazeologice cu titlu de shi sub beneficiu de (cu titlul de curiozitate, respectiv sub beneficiul de inventar), imbinarea a convinge de contrariu (...de contrariul) shi formula densitatea pe metru patrat (...pe metrul patrat).



Alte articole lingvistice

Alexandru Graur

Dezbateri

Diverse

DOOM2

DOOM3

Ionel Funeriu

Istoria regulilor ortografice

Incercari de indreptare

Indreptarul ortografic, editzia a V-a : Punctuatzia

Mioara Avram

Misterele cuvintelor

Punctuatzie

Rodica Zafiu

Rodica Zafiu : Pacatele limbii

Sextil Pushcariu : Limba romana (1940) - vol. 1