Articol publicat de Ionel Funeriu in Biografii lexicale, Editura Brumar, 2019

Cu ani in urma, aflandu-ma lector de limba romana la Universitatea din Strasbourg, participam adesea la liturghia duminicala a preotului ortodox Vasile Iorgulescu. Dupa slujba, preotul ishi facuse obiceiul de a ma invita la masa, prilej cu care eram in masura sa apreciez, dupa o saptamana de cantina studentzeasca shi fast food, calitatea bucatelor romaneshti pregatite de cinstita preoteasa. La un moment dat, aceasta ni s-a plans k, deshi francezii produc sortimente de branza cu sutele, unele mai sofisticate decat altele, i este imposibil sa gaseasca telemea de oaie pentru a ne prepara o mamaliga cum numai in Romania se mananca. Mia relatat k au vizitat pana shi Les Galeries gourmandes, unde pretzurile sunt piperate, dar tot fara succes. Mia incoltzit imediat in minte o idee shi iam asigurat, fara urma de indoiala: „am sa va gasesc eu telemea, fitzi fara grija"... shi, spre surprinderea lor, am shi gasit-o fara prea multa bataie de cap. Ma bizuiam pe un argument de natura lingvistica atunci cand le-am facut promisiunea, argument care pana la urma nu m-a tradat.

shtiam k in romaneshte, cu cateva putzine exceptzii: masea, mia, nea, nuia, stea, care sunt latineshti: maxilla, agnella, nivem, novella, stella, substantivele care la forma nearticulata se incheie cu vocala a accentuata provin din turca; shi sunt destule. Iata, numai incepand cu prima consoana a alfabetului gasim in dictzionarele noaste: baclavà, balamà, basmà, beleà, beizadeà, boià. shtiam de asemenea k de la turci am imprumutat multzi termeni din domeniul culinar: acadeà, baclavà, boià, chifteà, ciulamà, halvà, musacà, sarmà. Bineintzeles k din aceasta lista - fara indoiala incompleta - nu putea lipsi mult ravnita telemea. Fara sa le divulg secretul care imi dadea sperantze sa gasesc telemeaua, am ieshit impreuna in orash shi, la indemnul meu enigmatic, am pashit pragul primului magazin turcesc ce ne-a ieshit in cale (sunt destule la Strasbourg), unde, culmea!, parca intzelegand ce cautam, vanzatorul ne-a intampinat politicos shi ne-a oferit sa gustam din mult dorita branza de oaie; incantatzi de descoperire, am achizitzionat imediat un... calup (pana shi acest cuvant vine de la Stambul). Miam facut un obicei dupa aceea sa vizitez magazinele turceshti. Gaseai acolo castravetzi muratzi k la mama acasa, ardei umplutzi, rahat (ce sens colateral a capatat in limba noastra aceasta delicatesa turceasca!), salata de vinete, pastrama de oaie, varza murata shi cate altele. Daca intratzi vreodata intro asemenea dugheana (shi dugheana-i din limba turca), vetzi putea constata k ceea ce ni s-a intamplat noua n-a fost chiar o coincidentza divina, cum a interpretat-o credincioasa preoteasa, in cele mai multe magazine alimentare turceshti, raionul de branzeturi este plasat chiar la intrare, iar comerciantul turc itzi propune, in francezai proprie, une degustation gratuite, convingandu-te s-o shi cumperi.

shi inca un amanunt: de data asta sociolingvistic. Magazinele turceshti, mai ales cele mari, n-au nevoie de prea multa reclama comerciala. Le recunoshti imediat dupa felul cum sunt parcate mashinile in fatza lor, dupa ritmul shi intensitatea dialogurilor, dupa foiala browniana a mushteriilor (din turca shi acest cuvant), dupa zumzetul oriental k un „bazait de albine" (vorba poetului) care itzi aduc aminte de shlagarul anilor ’70: Green, green grass of home.

Intamplarea povestita aici n-a ramas fara consecintze: la primul curs le-am vorbit studentzilor despre teoria „cuvinte shi lucruri" promovata la Timishoara de profesorul George Giuglea in anii studentziei mele. Mai e oare nevoie sa spun k am inceput cu telemeaua?