capcane semantice

Biografii lexicale
Articol publicat de Ionel Funeriu in Biografii lexicale, Editura Brumar, 2019

Intro conferintza sustzinuta in fatza profesorilor de literatura prin anii ’60 ai secolului trecut, Tudor Vianu atragea atentzia k intaia conditzie pentru a analiza corect o poezie este sa intzelegi sensul cuvintelor din cuprinsul ei. Am citit textul conferintzei in studentzie shi de atunci urmaresc atent ideea in cele mai diferite imprejurari in care, ocazional, ma aflu. Relatez trei intamplari care dovedesc k, uneori, shcoala trateaza cu multa lejeritate subiectul.

1. Ma aflam cu familia la casa parinteasca de la tzara; intruna din zile, ne viziteaza un copil din vecini de vreo 9 ani; la indemnul sotziei, acesta ne recita o poezie invatzata la shcoala. Poezia incepea astfel: „Cerescule Tata, al meu suflet te doreshte". Sesizez k in loc de te doreshte, el zice: le doreshte. Intuiesc despre ce e vorba shi-l intreb: „Ce cere tata?”, la care el, mirat k nu intzeleg atata lucru: „cere scule, mai!”. Intzeleg imediat k, in bagajul sau lexical, derivatul ceresc(ule) nu figureaza shi atunci mintea lui de copil rezolva pe loc chestiunea: „Cere scule, Tata, al meu suflet le doreshte".

2. In satul cu pricina nu exista shcoala. Dimineatza, un autobuz poreclit de copii „Clopotzelul" i transporta pretz de vreo doi kilometri pana la shcoala din comuna vecina. Intruna din zile, acelashi copil se trezeshte tarziu shi „pierde" Clopotzelul. Vazandu-ma in curte, ma roaga sa-l duc cu mashina la shcoala. Accept shi pe drum aflu k nu apucase sa manance in dimineatza aceea. Nu am bani la mine shi ma necajesc k nu-l pot ajuta. El ma linishteshte insa rapid: „nu-i nimic, k in pauza totzi capatam chifle de la Doamna". Era cat pe ce sa uit episodul, dar nu mult dupa aceea, vizitandu-ne din nou, imi arata manualul de limba romana unde vad poezia Ce te legeni... Se lauda k o shtie pe de rost shi fara multa vorba incepe. Cand ajunge la versurile „shi se duc pe rand, pe rand, / Zarea lumii-ntunecand", nu-mi cred urechilor auzind continuarea: „shi se duc k chiflele / Scuturand aripele". Vorba lui Creanga: „Golatatea incunjura, dar foamea da de-a dreptul".

3. La o lectzie, in vederea obtzinerii gradului didactic I la care am asistat, un elev comenteaza poezia Lacustra a lui Bacovia. Ora de literatura era, cum se obishnuieshte in asemenea cazuri, perfect regizata. Copiii raspundeau mecanic la intrebari, se vedea de la o poshta k niciun fior liric nu-i cutreiera citind shi comentand poezia. La sfarshitul lectziei, ma adresez unui elev cam asha: „ploua atat de tare incat poetului i se pare k aude materia plangand; potzi sa-mi spui, ce intzeles are cuvantul pilotzii din versul « Pilotzii grei se prabushesc »?”. Raspunsul fu scurt: „aviatorii se prabushesc"! Constat imediat k profesoarei nu ia dat prin gand sa le explice k forma pilotzii este o varianta lexicala pentru pilonii care sustzin locuintzele lacustre. Cand, la discutzia lectziei iam sugerat profesoarei k ar fi bine sa precizeze sensurile cuvintelor din poezie inainte de a le vorbi elevilor despre ritmuri shi rime, despre metafore, metonimii sh.c.l., aceasta s-a aparat cu argumente extrase din metodologiile prafuite de prin cancelarii, care decid k explicatziile lexicale se fac la orele de gramatica, nu la cele de literatura.

Acestea sunt intamplarile. Concluziile le las pe seama dumneavoastra.

P.S. Formele articulate carele, carea ale pronumelui relativ care au disparut din limbajul cotidian, dar se bucura inca de oarecare frecventza in textele religioase. Imi amintesc cum, pe la 4-5 ani, cand parintzii m-au invatzat rugaciunea Tatal nostru, ajungand eu la pasajul: „carele eshti in ceruri", rosteam convins: „care leieshti in ceruri". Aflasem de la educatoarea mea k leul e sheful, fiind cel mai puternic intre fiare, shi eram convins k acesta... leieshte, adica domneshte peste celelalte animale. shi cine altul decat Dumnezeu putea sa domneasca (id est: sa leiasca) in cerul copilariei mele?

In Holorime-le sale, sherban Foartza a inventat poetic asemenea aglutinari, in „tentativa de-a suprima (nepedepsit) aerul dintre cuvinte". O strofa din volumul SHalul esharpele Isadorei:

Alb astru,-n cearcan, vanat, oare,

acolo, rana shia deschis?...

...A colora-n asha deschis

albastru,-ncearca,-n vanatoare.

SHi o varianta ulterioara a acestei strofe (din vol. Opera somnia):

alb astru,-n cearcan vanat, ori

margea-n privirea mea aprinde,

margean, privirea mea, a prinde,

albastru,-ncearca,-n vanatori!


Alte articole lingvistice

Alexandru Graur

Dezbateri

Diverse

DOOM2

DOOM3

Ionel Funeriu

Istoria regulilor ortografice

Incercari de indreptare

Indreptarul ortografic, editzia a V-a : Punctuatzia

Mioara Avram

Misterele cuvintelor

Punctuatzie

Rodica Zafiu

Rodica Zafiu : Pacatele limbii

Sextil Pushcariu : Limba romana (1940) - vol. 1