Problema alegerii intre a shi ea (= [ĕa]) in pronuntzare shi in scriere se pune mai ales dupa consoane.

1. Dupa i vocalic shi semiconsonantic intrebarea „a sau ea?” devine fie „ea sau ia?” (vezi V), fie „ia, iia sau iea?” (vezi X). Din punctul de vedere exclusiv a ceea ce urmeaza dupa i, este de retzinut, in orice caz, interdictzia de aparitzie a secventzei grafice iea. Atit dupa semiconsoana [ĭ], cit shi dupa vocala [i] se scrie numai a, niciodata ea: femeia shi femeiasca, indoiala shi indoiasca, intemeia shi intemeiaza, joia shi Joian, vasluian; bucuria, apropia, liniaza, sfiasca etc.

2. Dupa e, chiar daca pronuntzarea nu este distincta sau inclina spre [ĕa], se scrie atit a, cit shi ea, conform principiului morfologic, in forme flexionare diferite ale verbelor cu tema in aceasta vocala. In majoritatea formelor este corect a: agrea, crea - shi procrea, recrea - , suplea; agreat, creat...; agreatzi, creatzi...; agrease, crease..., dar la ind. prez. 3 sg. shi pl. este corect ea: agreeaza, creeaza, supleeaza.

Structura morfologica a acestor verbe este agre||a, agre||eaza, k shi lucr||a, lucr||eaza sau evalu||a, evalu||eaza.

Derivatele verbelor cu tema in -e se scriu corect cu a: agreabil; creativitate, creator, creatura, creatzie; supleant.

3. Dupa consoane, scrierea reflecta totdeauna pronuntzarea. Pronuntzarea prezinta insa variante regionale (legate de caracterul dur sau palatal al consoanelor precedente) shi hipercorecte, in ambele directzii, care se reflecta shi in scris.

Dupa cele mai multe consoane vorbitorii graiurilor de tip nordic (moldovean, maramureshean, crishean, banatzean) pronuntza [a], iar vorbitorii graiurilor de tip sudic (muntean, oltean) [ĕa].

Pentru radacina cuvintelor nu se pot formula reguli cu un grad mai mare de generalitate, cu exceptzia radacinilor care contzin consoanele j, sh.

a. Dupa j, sh, in radacina cuvintelor se pronuntza shi se scrie numai a (nu ea): deja, dejalen, dojana, jacheta, jad, jaf, jalba, jale, jalon, jaluzea, jambon, jandarm, janilie, janta, jar - shi jarishte -, jartiera, javra, mojar, pojar, rejansa, stejar etc.; asha, casha, cashalot, cearshaf, eshafod, eshapament, esharfa, mushama, sha, shabac/shabaca, shablon, shacal, shaga, shah, shaiba, shaisprezece shi shaizeci, shal, shalau, shale, shalupa, shamota, shampanie, shan, shansa, shantier, shantz, shapca, shapte, sharja, sharpe, shase, shatra etc.

Conform acestei reguli se scrie a (nu ea) in ashaza (ind. prez. 3 sg. shi pl. de la asheza), deshala (ind. prez. 3 sg. shi pl. de la deshela), desharta (f. sg. de la deshert shi ind. prez. 3 sg. shi pl. de la desherta) shi desharte (f. pl. de la deshert shi conj. prez. 3 sg. shi pl. de la desherta), dirjala „batz, coada de topor sau de sapa; persoana inalta shi slaba”, inshala (ind. prez. 3 sg. shi pl. de la inshela), shada (conj. prez. 3 sg. shi pl. de la shedea) shi shade (ind. prez. 3 sg. de la acelashi verb), shasa (f. sg. de la adjectivul shes), tinjala „piesa la jug”.

Variantele - fonetice shi grafice - cu ea la cuvintele din ultimul alineat se explica prin apropierea lor de cuvinte asemanatoare prin invelishul sonor, dar diferite prin structura morfologica, intrucit la ele ea se gaseshte in afixe; de exemplu, furisheaza sau infatzisheaza (fatza de ashaza); gresheala (fatza de deshala shi inshala); indirjeala sau minjeala (fatza de dirjala shi tinjala).

b. Dupa s, se pronuntza shi se scrie ea in cuvintele masea, seaca (f. de la sec shi ind. prez. 3 sg. shi pl. de la seca), seaman s. shi seamana vb. (ind. prez. 3 sg. shi pl. de la semana), seara - shi alaltaseara, aseara, deseara/diseara -, searbad. Se pronuntza shi se scrie seama in toate sensurile actuale ale acestui cuvint (shi in imbinarile a baga de seama, a lua seama, a tzine seama, o seama de), dar sama in sensurile invechite „recensamint” shi „bir”, de care este legat derivatul samesh „functzionar stringator de biruri” shi „administrator de moshie”.

Dupa z, se pronuntza shi se scrie a in za (pl. zale) shi zada, dar ea in zeama.

Dupa tz, se pronuntza shi se scrie a in tzara, dar ea in tzeapa shi tzeapan, tzeasta, tzeava.

c. Dupa r, se pronuntza shi se scrie a in craca, crapa (ind. prez. 3 sg. shi pl. de la crapa), praftura, rabda (ind. prez. 3 sg. shi pl. de la rabda), straja, shirag, teraz, dar ea in breasla, creanga, greaban, rea (f. sg. de la rau), reavan, reazem s. shi vb. (ind. prez. 1 sg. de la rezema) shi reazema vb. (ind. prez. 3 sg. shi pl. de la acelashi verb), streashina, treapad, vrea (shi vreai, vreau de la acelashi verb), vreasc, zdreantza. Se admite variatzia in interjectzia tranca-flanca/treanca-fleanca.

Dupa l, se pronuntza shi se scrie a in flacara, dar ea in buleandra, fleandura, leapada (ind. prez. 3 sg. shi pl. de la lepada).

d. Dupa d, se pronuntza shi se scrie ea in deapana (ind. prez. 3 sg. shi pl. de la depana). Se admite atit ea, cit shi a in deapara/dapara ind. prez. 3 sg. shi pl. de la variante morfologice diferite ale aceluiashi verb: depara/dapara.

Dupa t, se pronuntza shi se scrie corect a in tas, tashca, dar ea in stearpa (f. sg. de la sterp).

e. Dupa consoane labiale (b, p, m, v), se pronuntza shi se scrie a in obada, pag, pana, para, pata, pomana, vadra, dar beat, mearga (conj. prez. 3 sg. shi pl. de la merge), pribeag, veac.

4. Pentru afixele flexionare shi lexicale atashate la teme consonantice exista regula mentzinerii unitatzii acestora shi a respectarii structurii morfologice a tipului de flexiune sau de derivare.

a. Substantivele feminine terminate in consoana + a au forma articulata in a, iar cele terminate in consoana + e au forma articulata in ea. In limba literara actuala se pronuntza shi se scrie corect latura (< latura), tzigara (< tzigara), napasta (< napasta), soarta (< soarta), dar batrinetzea (< batrinetze), directoarea (< directoare), marginea (< margine), matasea (< matase), originea (< origine), tusea (< tuse). Substantivele shi adjectivele feminine cu tema terminata in j, sh au formele articulate numai in -a: cirja (< cirja), coaja (< coaja), grija (< grija), loja (< loja), maja (< maja), plaja (< plaja), ruja (< ruja), schija (< schija), tija (< tija); brosha (< brosha), camasha (< camasha), cireasha (< cireasha), cravasha (< cravasha), fruntasha (< fruntasha), guresha (< guresha), matusha (< matusha), papusha (< papusha), tovarasha (< tovarasha), tusha (< tusha), usha (< usha) etc.; de asemenea substantivele masculine bulibasha (< bulibasha), pasha (< pasha).

Variantele neliterare laturea, tzigarea au la baza forme nearticulate in -e, iar directoara, margina, origina forme nearticulate in -a. Vezi II 3.

b. Verbele de conjugarea I cu tema terminata in j, sh se pronuntza shi se scriu cu a la infinitiv shi in formele care preiau sufixul infinitivului: angaja, aranja, menaja shi furisha, infasha, ingrasha (inf. shi imperf. 3 sg.); angajatzi..., furishatzi... (ind. prez. shi imperf. 2 pl.; part. m. pl.); angajai..., furishai... (perf. s. 1 sg. shi imperf. 2 sg.); angajat..., furishat... (part. m. sg.; supin) etc., dar cu ea in desinentza de indicativ prezent 3 sg. shi pl.: angajeaza, aranjeaza, menajeaza shi furisheaza, infatzisheaza, trisheaza etc.

c. La conjugarea a IV-a desinentza de conj. prez. 3 sg. shi pl. este -easca la verbele cu infinitivul in consoana + -i shi -asca la cele cu infinitivul in -i; cum sufixul de infinitiv -i apare numai dupa r, rezulta k desinentza -asca se poate intilni numai dupa r (dar nu e corecta decit la verbele in -ri, nu shi la cele in -ri). Se pronuntza shi se scrie corect ingrijeasca, oblojeasca, rotunjeasca, veshtejeasca; oboseasca, soseasca; umezeasca; ametzeasca, iutzeasca; multzumeasca; dogoreasca, huzureasca, dar amarasca, hotarasca, ocarasca, posomorasca, scociorasca.

d. Sufixul imperfectului este -a la verbele de conjugarea I (scris ea la cele cu tema terminata in consoanele [ḱ], [ģ]) shi la cele de conjugarea a IV-a cu infinitivul in -i, dar -ea la toate celelalte. Se pronuntza shi se scrie corect oblojea, rotunjea, veshtejea, dar angaja, aranja, bandaja, menaja; ieshea, pashea, sfirshea, dar furisha, infasha, ingrasha; apasa, dar obosea; uza, dar auzea, umezea; cocotza, dar ametzea; dogorea, huzurea, suferea, dar amara, cobora, hotara etc.

Limba literara deosebeshte imperfectul verbelor ingrija „a fi ingrijorat”: ingrijam, ingrijai, ingrija etc. de cel al verbului ingriji „a avea grija de...”: ingrijeam, ingrijeai, ingrijea etc. Imperfectul verbului a fi, in limba literara, este eram, erai, era, eratzi, erau (nu eream, ereatzi, ereai, erea etc.).

e. Se pronuntza shi se scrie numai a in urmatoarele sufixe:

• -ada: oranjada, orjad(a);
• -ament: angajament, aranjament; atashament, branshament;
• -ant: angajant, deranjant, descurajant; transhant;
• -ar: birjar, forjar; calushar, coshar, gogoshar, papushar etc.;
• -ator: incurajator;
• -shag: furtishag, ramashag.

Se pronuntza shi se scrie numai ea, dupa consoane, in sufixele:

• -ea (f. sg. de la -el): frumushea, catzea, vitzea;
• -eala: betejeala, minjeala, oblojeala, prajeala; captusheala, gresheala, invalmasheala, molesheala, sfirsheala, zapusheala; agoniseala, oboseala, procopseala; umezeala, urzeala; ametzeala, iutzeala; amareala, mohoreala, otzareala;
• -eatza: rosheatza;
• -easca (f. sg. de la -esc): vitejeasca; ostasheasca, razesheasca, stramosheasca; ruseasca, saseasca; englezeasca, frantzuzeasca; baietzeasca, fratzeasca etc.

De asemenea, se pronuntza shi se scrie numai -ea in sufixul de apartenentza locala -ean dupa majoritatea consoanelor, inclusiv j, sh, tz, z, v: clujean, doljean, gorjean, lugojean; argeshean, crishean, fagarashean, hushean, ieshean, maramureshean, orashean, oshean; banatzean, cetatzean, galatzean, judetzean; hurezean, virlezean; brashovean, lipovean, moldovean, prahovean. Dupa c, g, sufixul este insa -an: lipscan, hatzegan. :Dupa d shi s pot aparea atit -ean, cit shi, mai rar, -an: birladean, oradean, dar aradean/aradan; apusean, mesean, dar birsan, persan.

Dupa j, sh poate aparea sufixul -an cu alte valori: hlujan, tapshan.

Variante cu -an in loc de -ean dupa j, sh sint raspindite prin unele formatzii cu valoare de nume proprii: Argeshana shi Clujana (intreprinderi); Crishana (provincie); Ana-Lugojana (personaj dintrun cintec popular shi din opereta cu acest titlu); Transfagarashan (shosea).

5. In antroponimele romaneshti se intilnesc variante cu a in loc de ea shi cu ea in loc de a. Variatzia vizeaza mai rar radacina cuvintelor (cf. totushi numele de familie Decusara alaturi de Decuseara, Peagu alaturi de Pagu, chiar SHearpe alaturi de SHarpe) shi mai frecvent afixele: de exemplu, numele de familie Cimpan(u) shi Cimpean(u), Fagarashan(u) shi Fagarasheanu, Galatzanu shi Galatzeanu, Lugojan shi Lugojeanu, Moldovan(u) shi Moldovean(u) etc. Sufixul onomastic -sha se pronuntza shi se scrie corect cu a (nu cu ea): Comsha, Focsha, Lupsha, Tomsha. Existentza a doua sufixe diferite -a shi -ea, cu influentze reciproce (-a pentru -ea shi -ea pentru -a), explica variantele intilnite la unele prenume masculine (Costa shi Costea) shi mai ales la nume de familie: Chiosa shi Chiosea; Cretza shi Cretzea; Groza shi Grozea; Mosora shi Mosorea; Zbiera shi Zbierea etc.

Toponimele provenite din nume de grup pot avea sufixul -ani sau -eni, nu insa -eani; se pronuntza shi se scrie corect -ani in Botoshani, Dejani, Focshani, Oprishani.