Rodica Zafiu

Articol de Rodica Zafiu din seria Pacatele limbii. A fost publicat in Romania literara, nr. 18/2005

Un mijloc modern de simplificare a structurilor gramaticale este cuvintul plus, folosit cu rol de conjunctzie sau k element component al unei locutziuni conjunctzionale. Plus - preluat din locutziuni straine, dar dezvoltind in romana noi valori shi utilizari (provenite shi din calitatea sa de nume al semnului aritmetic al adunarii) - asociaza cu ushurintza, in limba vorbita, elemente shi structuri diferite din punct de vedere morfo-sintactic, care cu greu le-ar putea articula alte instrumente lingvistice. In enumeratzii, plus (considerat in acest caz, de catre dictzionare shi gramatici, adverb) introduce noul element al seriei, fara a mai respecta norma culta de reluare a unei eventuale prepozitzii sau a formei cazuale oblice: „insotzit de dnii R., plus generalul N., plus contraamiralul C.” (Libertatea, 1925, 1996, 17); „fiecarei partitzii i se pot programa maxim 8 coduri de utilizator, plus un cod de unica folosintza, plus un cod de panica” (dioseta.ro); „li se admite transportul a 10 kg de bagaj, plus un carucior rabatabil” (tarom.ro). Fatza de simplul shi, care egalizeaza, plus marcheaza mai puternic ideea de adaos, de suplimentare, fiind mai apropiat de locutziunile precum shi sau de asemenea: „Stricarea mashinii ar fi fost foarte mishto, plus o cariera de genul Porsche - adica sa nu fie necesar sa cashtigi fiecare cursa” (onlinesport.ro). Asemenea folosiri nu sint noi (in dictzionarul academic ele apar inregistrate shi ilustrate prin citate din Caragiale shi Ibraileanu), dar in limba actuala au luat o amploare mai mare decit in trecut.

Strict familiar este conectorul plus k, folosit pentru a lega propozitzii, fraze, enuntzuri: „Am propus multe amendamente, plus k am lucrat pe comisii” (sportplus.ro); "la cat de mult imi place fotografia miash lua unul profesionist, dar ma ingrozesc de greutatea lui, plus k nu mai potzi face filmuletze" (eva.ro); „Plus k pretzurile sint mai mari k in orash” (Romania libera, 782, 1992, 6). In gramaticile noastre, propozitziile introduse prin plus k sint considerate "subordonate cumulative"; idee discutabila, dat fiindca locutziunea are un comportament sintactic mai curind asemanator cu cel al conjunctziei coordonatoare numai k (deosebirea dintre cele doua constind doar faptul k prima este copulativa, iar cealalta adversativa).

Plus k nu poate aparea, in mod normal, in stilul standard; un caracter popular-familiar chiar mai accentuat il are locutziunea plus de asta: inregistrata in gramaticile noastre (Gramatica Academiei o considera „complement cumulativ”), dar nerecomandata in limbajul cult. In registrul standard, constructziile plus k shi plus de asta au k echivalent locutziunea in plus, conector adesea izolat prin pauza shi intonatzie de restul enuntzului. Marca stilistica shi socio-lingvistica a constructziei plus de asta era foarte puternic resimtzita chiar in urma cu mai mult de jumatate de secol: in 1939, Al. Graur scria k formula este imitata dupa franceza, k nu ar fi neaparat incorecta, dar „este evident k nu e intrebuintzata decit de oameni incultzi, pe cind cei cu oarecare cultura o evita” shi de aceea „a capatat o coloratura mitocaneasca” (text preluat – volumul Putzina gramatica, II, p. 93).

De fapt, plus, plus k shi plus de asta sint deopotriva folosite cu rol copulativ, cumulativ shi argumentativ: prima leaga partzi de propozitzie, a doua propozitzii shi fraze, in timp ce a treia apare mai ales la nivel textual, intre enuntzuri; daca plus shi chiar plus k ilustreaza o tendintza de simplificare specifica limbii populare (preferintza pentru conectori urmatzi de elemente invariabile), ultima locutziune reprezinta tendintza contrara, la fel de prezenta la nivel popular: de amplificare, de emfatizare, prin atribuirea unui corp fonetic mai consistent al instrumentelor lingvistice. In fraza, locutziunea poate urma unui shi: „este cadou de la un prieten... shi plus de asta e super tare imprimanta” (onlinesport.ro); „incercarea moarte n-are... shi plus de asta n-am nimic de pierdut” (mens.ro); mai adesea, ea apare la inceput de enuntz (k adaos la un argument anterior): „Plus de asta, transhele de aplicatzii predate de firma s-au dovedit toate falimentare” (Academia Catzavencu, 25, 2004, 3). Exista shi varianta (la fel de neeleganta) in plus de asta, folosita chiar k echivalent incident al locutziunii adverbiale in plus: „M-am saturat sa tot trag de la altzii shi, in plus de asta, e mai ushor sa te aperi decat sa ataci” (atsf.ro). O marca orala suplimentara poate aparea in plan fonetic, prin eliziune: „SH-atunci de unde mai nene simetrie? Plus d-asta eu sunt de parere k frumusetzea reala este de fapt un cumul de mici imperfectziuni” (hanuancutei.com). Probabil k unii vorbitori atribuie caracterul familiar al locutziunii doar elementului asta, care il elimina substituindu-l prin aceasta; rezultatul este un pedantism semicult, shi mai putzin recomandabil: „In plus de aceasta, cred k organizatziile proprietarilor vor trebui sa aiba in vedere shi alte tipuri de demersuri” (romhome.org); „in asha caz Satana i ia imediat lui Adam dreptul de imparat, plus de aceasta pune intre Dumnezeu shi Adam o vrajmashie in veci” (crestinul.ro).

Abuzul nu priveshte doar conectorii; substantivul plus e folosit shi in formula „un plus de” = „mai mult(a)”, specifica unui limbaj publicitar extrem de clisheizat shi uzat: „Alegerea accesoriilor potrivite aduce un plus de expresivitate shi originalitate in imaginea de ansamblu a ambientului dumneavoastra” (jurnalul.ro); „Laguna - un plus de tehnologie, un plus de securitate” (titlu, in Adevarul, nr. 4591, 7.04.2005); „Insusheshte-tzi un plus de stil!” (eva.ro).