4. Scrierea derivatelor, compuselor, locutziunilor shi grupurilor de cuvinte

Scrierea cuvintelor derivate shi compuse, a locutziunilor shi a grupurilor relativ stabile de cuvinte pune unele probleme specifice, greutatea de a distinge uneori intre formatzii apartzinand uneia sau alteia dintre aceste categorii putand crea shi dificultatzi suplimentare.

Din punctul de vedere al modului de scriere, nu are importantza daca aceste formatzii au luat nashtere in limba romana in mod independent sau au fost calchiate dupa modelul altor limbi ori daca au fost imprumutate gata formate^[1]. Ceea ce conteaza este modul in care structura lor este analizabila in limba romana actuala pentru vorbitorii nespecialishti.

Caracterul (semi)analizabil al cuvintelor este intro anumita masura relativ, fiind diferit de la un vorbitor la altul, shi se poate modifica in cursul istoriei limbii. In practica, elementele componente ale unor cuvinte sunt adesea greu de identificat, chiar de catre persoanele cultivate, indeosebi cand este vorba de cuvinte imprumutate gata formate din alte limbi, perceperea structurii lor presupunand cunoashterea formei shi a sensului componentelor. Este mai ales cazul cuvintelor apartzinand unor terminologii de specialitate (formate in special din elemente vechi greceshti shi latineshti), a caror structura este analizabila aproape numai pentru unii dintre specialishtii din domeniul respectiv.

Dificultatea de a distinge, uneori, intre elemente de compunere shi prefixe sau sufixe, respectiv cuvinte neologice nu are implicatzii asupra modului de scriere, deoarece derivatele, formatziile din/cu elemente de compunere shi compusele cu cuvinte asemanatoare acestora se scriu in acelashi fel.

Reguli generale:

• derivatele se scriu intrun cuvant (situatziile in care un prefix sau un sufix se scrie cu cratima sau separat fiind rare^[2]);
• compusele se scriu, in functzie de partea de vorbire careia i apartzin shi de gradul de sudura a compusului, in unul din cele trei moduri posibile: intrun cuvant, cu cratima sau in cuvinte separate;
• formatziile din sau cu elemente de compunere se scriu intrun cuvant;
• locutziunile se scriu in general in cuvinte separate, mai rar cu virgula sau cu cratima;
• grupurile relativ stabile de cuvinte se scriu in cuvinte separate.

Unele derivate, compuse, locutziuni sau grupuri de cuvinte se scriu cu cratima sau cu apostrof numai din ratziuni fonetice, pentru care vezi 1.2.1. Apostroful shi 1.2.4. Cratima.

Aceste reguli generale sunt detaliate in cele ce urmeaza.

4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor shi sufixelor

4.1.1. Prefixe shi derivate cu prefixe

1. Se scriu, de regula, intrun cuvant majoritatea derivatelor cu prefixe: antemeridian, antipersonal, a circumscrie, a dezvinovatzi, interregional, a juxtapune, neeuclidian, nonviolentza, *preaderare, a rasciti.

   Derivatele cu prefixe se deosebesc astfel de locutziunile cu o structura asemanatoare, care se scriu in cuvinte separate (non troppo), precum shi de formatziile noi sau/shi ocazionale, care se scriu cu cratima (non-EU „din afara Uniunii Europene”).

2. Se scriu cu cratima intre prefix shi cuvantul de baza anumite derivate cu prefixe (acest mod de scriere corespunzand unei rostiri mai insistente), shi anume:
   • obligatoriu:
     • derivatele cu prefixul ex- „fost”: ex-prim-ministru, ex-preshedinte;

       Derivatele cu prefixul ex- „in afara” se scriu intrun cuvant: *a exinscrie.

     • unele derivate noi sau/shi ocazionale care au k baza un pronume substantivizat (non-eu), indicarea prescurtata a unui an calendaristic (ante-'89, post-'989), un nume propriu (anti-Maiorescu; Ionescu, ne-Ionescu; pro-Ionescu), o litera (non-a), o abreviere (pro-NATO);

       Derivatele obishnuite cu aceste prefixe se scriu intrun cuvant: antemeridian, antiaerian, neabatut, nonconformist, postcalcul, *proamerican.
       Se scriu cu cratima, din ratziuni fonetice, pentru a reda rostirea lor in tempo rapid, derivatele cu prefixele ne-, re- de la teme care incep cu im-, in-.

   • facultativ, pentru punerea in evidentza a prefixului sau/shi a bazei, unele derivate scrise in mod obishnuit fara cratima, mai ales:
     • derivate cu prefixe superlative: ultra-progresist (Caragiale);

       In mod obishnuit, derivatele cu aceste prefixe se scriu intrun cuvant: ultraprogresist.

     • derivate cu sensuri mai putzin obishnuite: ne-voie „absentza vointzei”, pre-text „ceea ce preceda un text”, a re-crea „a crea din nou”;

       Acestea se deosebesc astfel de omonimele obishnuite, care se scriu intrun cuvant: nevoie „necesitate”, pretext „pretins motiv”, a recrea „a destinde”.

     • derivate supraprefixate cu acelashi prefix (extra-extrafin, post-post-scriptum, ras-rascitat) sau cu prefixe diferite (endo-exocrin, exo-endocrin);
     • derivate mai mult sau mai putzin ocazionale, in care prefixul se termina, iar cuvantul de baza incepe cu aceeashi litera: ras-strabun;

       Derivatele obishnuite in aceasta situatzie se scriu intrun cuvant: transsiberian.

3. Un prefix poate fi scris, in cadrul cuvantului, intre paranteze rotunde - mai ales in stilul shtiintzific, in publicistica etc. -, pentru a se evita repetarea cuvantului de baza: practici (re)introduse dupa 1989 „introduse sau/shi reintroduse”.
4. Se scriu separat prefixele folosite singure in mod accidental, in opozitzie cu termenul de baza sau cu un derivat cu alt prefix de la aceeashi baza (X este hipertensiv, Y este hipo = hipotensiv; legume ne [= nemirositoare] sau mai putzin mirositoare. Gib. I. Mihaescu), precum shi prefixele folosite cu rol de cuvinte (devenite adjective invariabile: *extra, *super, *ultra).

4.1.2. Sufixe shi derivate cu sufixe

1. Se scriu intrun cuvant majoritatea derivatelor cu sufixe, chiar daca sunt formate de la cuvinte scrise cu cratima (*albaiulian, burtaverzime, *negruvodean, targujian, targumureshean de la Alba-Iulia, burta-verde etc.) sau separat (antonpannesc, baimarean, camilpetrescian, cezarpetrescian, cincisutist, costarican, newyorkez, sanmarinez, satmarean, *srilankez de la Anton Pann, Baia Mare, cinci sute etc.).
2. Se scriu cu cratima derivatele cu sufixe de la abrevieri literale (R.A.T.B.-ist) sau de la litere (X-ulescu)

   Se scriu insa intrun cuvant derivatele devenite cuvinte: ceferist.

3. Se pot scrie fie intrun cuvant (cu caderea, uneori, a vocalei finale a numelui), fie cu cratima (cu pastrarea vocalei finale a numelui) derivatele de la nume proprii straine a caror finala prezinta deosebiri intre scriere shi pronuntzare: poeesc/poe-esc, rousseauism/rousseau-ism, *shakespearian/shakespeare-ian de la Poe [pou], Rousseau [ruso], Shakespeare [shecspir].

   La derivate de la cuvinte cu o finala neobishnuita in limba romana, vocala finala a acestora poate cadea in favoarea vocalei cu care incepe sufixul: dandism (nu dandysm) < dandy + sufixul -ism.

4. Se scriu separat numai sufixele folosite ocazional cu rol de cuvinte: isme „mode”.

Note