etimologii populare (II)
Din articolul meu precedent s-ar putea trage concluzia k numai oamenii fara prea multa shcoala produc acele malversatzii lexico-semantice care lingvistica le-a numit etimologii populare (cumparativa in loc de cooperativa, lacramatzie in loc de reclamatzie etc.). Nu e chiar asha. Se intampla cateodata sa clacheze shi oameni cu o anumita pregatire intelectuala. Comentez mai jos doua asemenea erori care le-am auzit „cu urechile mele”, cum se zice in popor.
Am asistat, cu ocazia unei inspectzii, la o lectzie de literatura. La un moment dat, vorbind despre calul lui Harap-Alb, profesoara intreaba: „copii, atzi vazut k, virgula, calul manca jaratic?” Prefacandu-ma k nu intzeleg ce cauta virgula intre k shi calul, iam cerut explicatzii la sfarshitul orei. Raspunsul a venit prompt: „am vrut sa evit cacafonia”. Miam dat seama imediat k profesoara nu cunoshtea nici originea, nici semnificatzia exacta a termenului. Neologismul cacofonie nu are legatura cu repetarea, dezagreabila a lui k, ci provine de la grecescul kakos = urat, in asociere cu phonos = sunet. Dictzionarele definesc net cuvantul cacofonie: „asociere neplacuta de sunete”. Daca zicem: „se dusese sa se sesizeze sistematic” (incercatzi pe cont propriu daca nu ma credetzi) putem fi acuzatzi, pe buna dreptate, de... cacofonie. Dimpotriva, in versul lui Eminescu: „Argint e pe ape shi aur in aer” sau al lui Macedonski: „Pe balta clara barca molateca plutea”, revenirea armonica a vocalei a este perceputa k o „asociere agreabila de sunete”, adica o... eufonie (gr. eu- „placut”).
Altadata, in cancelaria unui liceu industrial, directorul shcolii a folosit verbul a oripila. Atat numai k persoana pronuntza oribila. Colegii lui, care-i trata de sus, cum am observat, schimbau intre ei priviri semnificative. Unul n-a indraznit sa-l corecteze. Prima data am crezut k n-am auzit bine, dar omului i cazuse cu tronc cuvantul shi insista cu... oribilismele lui, fiind convins k verbul sau este un derivat de la cuvantul-baza - oribil. Trebuie sa recunoashtem k numai un om cu oarecare shtiintza de carte poate „imbogatzi” limba romana cu asemenea monstruozitate lexicala, pentru k un om fara shcoala n-a folosit in viatza lui nici adjectivul oribil, nici verbul a oripila. Directorul nostru trecuse prin shcoala, nu-i vorba, dar cam fara folos cum se vede.
Lucrurile nu pot fi lamurite pana la capat fara a cobori in istoria lor. Daca facem acest efort recuperator, constatam k cele doua cuvinte au patruns in romana din fr. horrible shi, respectiv, horripiler, fapt confirmat de toate dictzionarele. Franceza insa le-a imprumutat, la randu-i, din latina, unde verbul horreo inseamna a tremura de frica, a fi inspaimantat. Acestui cuvant romanii iau atashat sufixul -ibilis, obtzinand adjectivul horribilis, ceea ce inseamna inspaimantator, adica… oribil pana la urma.
Romanescul a oripila este rezultatul unui parcurs asemanator. Verbul horreo avea, pe langa sensurile descrise mai sus, shi un intzeles oarecum mai special: „a sta drept (incremenit de teama)”. Latina l-a asociat cu substantivul pilus = par, obtzinand astfel compusul horripilare, ceea ce tradus mot-à-mot inseamna „parul care sta drept in sus (de frica)”. Expresiile mi s-a ridicat paru-n cap (de groaza) sau, shi mai expresiv, mi s-a facut parul maciuca (fara gel) vin sa confirme paralelismul unor asemenea aventuri lexicale.
P.S. Din horreo il mai avem pe a abhora = a avea aversiune pentru ceva. Din pilus provine cuvantul vechi par (paros, imparosha, imparoshat), dar shi neologismele: pilozitate, a epila, a depila etc. Capilar, cu derivatele sale, este alcatuit din asocierea lui pilus cu caput = cap, iar capilarele sunt vasele de sange subtziri k firul de par din cap. Din horreo, il avem, vechi de secole, shi pe a uri, atat numai k, erodat fonetic de uzul indelungat, filiatzia este aici mai greu de perceput...
Alte articole lingvistice
Alexandru Graur
Dezbateri
Diverse
- Calcuri greshite
- Despre majoritate
- Flexionarea cuvintelor compuse
- Forme de plural greshite
- Forme greshite ale cuvintelor
- Ghid de exprimare corecta
- Niciun sau nici un?
- Scara numerica
- Termeni de propaganda
DOOM2
- 0. Principalele norme ortografice
- 1.1. Literele
- 1.2. Semnele ortografice
- 2. Reguli de scriere shi de pronuntzare literara
- 3. Scrierea cu litera mica sau mare
- 4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor shi sufixelor
- 4.2. Scrierea cuvintelor compuse
- 4.3. Scrierea locutziunilor
- 4.4. Scrierea grupurilor de cuvinte
- 5.1. Despartzirea grupurilor de cuvinte shi a abrevierilor
- 5.2. Despartzirea in interiorul cuvintelor
- 6. Cateva norme morfologice
DOOM3
Ionel Funeriu
- „carteziana e latina” (Ion Barbu)
- abrevieri buclucashe
- accentul I
- accentul II
- adaptare shi adoptare
- au mai patzit-o shi altzii
- auspiciu, auspicii
- baioneta din Bayonne
- capcane semantice
- casa, acasa, domiciliu
- computer
- Cristian Tudor Popescu versus Robert Turcescu
- dacisca domnului Roxin
- diminutive
- divortz, trivial shi carrefour sau despre 2, 3 shi 4
- duminica
- errare humanum est, perseverare diabolicum
- etimologii populare (I)
- facliile latine
- ficat
- Gaudeamus
- germanisme
- grammar nazi(s) versus idealul perfectziunii
- hiperurbanism
- joi
- la poshta
- latina ginta e regina
- libertatea inseamna iertare
- luna shi luni
- management
- martzi, martzieni, martzishor...
- mass-media
- miercuri, marfa, mersi, iarmaroc…
- mujdei de usturoi
- naturalia non (sunt) turpia
- Nicolae
- nomen (est) omen
- nomen meum
- o intamplare lingvistica
- o polemica
- o provocare
- ogni abuso sará punito
- ortografie (I)
- ortografie (II): ortografie fonetica sau ortografie etimologica
- ortografie (III) sau unde-i lege nu-i tocmeala
- Pastila de limba
- peshti
- pishcot shi servus
- plagiat
- potica
- privighetoare, veioza, Revelion
- provocare
- rovinieta
- ruta, deruta, rutina
- sambata
- slavonisme
- sunatoare
- shapte, saptamana, hebdomadar
- turcisme
- tzine de tenis
- vineri
- Volvo — o mashina revolutzionara
Istoria regulilor ortografice
- Ortografie - 1871 Regule ortographice ale limbei romane
- Ortografie - 1899 Regulele ortografiei romane
- Ortografie - 1904 Regule ortografice
- Ortografie - 1932 Reforma ortografica din 1932
- Ortografie - 1954 Mic dictzionar ortografic
- Ortografie - 2005 - Ce e nou in DOOM2
Incercari de indreptare
Indreptarul ortografic, editzia a V-a : Punctuatzia
- 01. Introducere
- 02. Punctul
- 03. Semnul intrebarii
- 04. Semnul exclamarii
- 05. Virgula
- 06. Punctul shi virgula
- 07. Doua puncte
- 08. Semnele citarii (ghilimelele)
- 09. Linia de dialog shi de pauza
- 10. Parantezele
- 11. Punctele de suspensie
Mioara Avram
- 0. Prefatza
- Bibliografie shi abrevieri
- I. e sau ea?
- II. a sau e?
- III. a sau i?
- IV. e sau ie?
- IX. i sau i?
- V. ea sau ia (shi: eai sau iai, eau sau iau)?
- VI. h sau c(h) sau k(h)?
- VII. Cu sau fara h?
- VIII. i sau i (shi i sau iii)?
- X. ia sau iea, iia?
- XI. Cu sau fara i final?
- XII. i sau a?
- XIII. k sau c, ch, ck, q
- XIV. Cu sau fara -l
- XIX. s sau z?
- XV. n sau m
- XVI. oa sau ua
- XVII. q(u) sau c, ch, cu, cv, k
- XVIII. s sau sh?
- XX. w sau v, u?
- XXI. x sau cs (ks, cks), gz (cz)?
- XXII. y sau i, ai?
- XXIII. Litera unica sau repetata (dubla, tripla)?
- XXIV. Succesiuni nepermise sau cu folosire limitata
- XXIX. Numele de luni
- XXV. Un cuvint sau mai multe?
- XXVI. Cu sau fara cratima?
- XXVII. Majuscula sau minuscula?
- XXVIII. Abrevierile
- XXX. Despartzirea cuvintelor la capat de rind