Mioara Avram - Ortografie pentru totzi, 2002

XXVIII. Abrevierile

Abrevierile sau prescurtarile se folosesc - mai ales in scris, dar uneori shi in vorbire - pentru economie de spatziu shi de timp. Ele sint caracteristice limbajului tehnico-shtiintzific shi celui administrativ, care utilizeaza, cu mare frecventza, diverse abrevieri conventzionale (indeosebi simboluri shi indicatzii bibliografice), dar unele abrevieri apar shi in alte stiluri functzionale; cel mai putzin se intilnesc in stilul beletristic.

A. Abrevierile pot fi clasificate din diverse puncte de vedere: dupa natura lor pur grafica sau/shi orala; dupa aria, gradul shi restrictziile de folosire (generale shi speciale, chiar particulare; uzuale sau curente shi rare, chiar ocazionale; libere sau absolute shi contextuale); dupa caracterul lor natzional sau internatzional, de unde shi concordantza sau neconcordantza cu cuvintul reprezentat shi folosirea unor litere din alte alfabete; dupa sensul sau valoarea lor (monovalente shi polivalente pe plan lexical shi gramatical); dupa categoriile lingvistice ale bazelor abreviate (cuvinte simple, cuvinte compuse, imbinari de cuvinte; partzi de vorbire shi clase sau specii ale acestora, k substantivele comune shi proprii, pronumele de politetze; categorii onomasiologice); dupa felul abrevierii (pur literale - cu litere din alfabetul limbii romane sau/shi cu litere din alte alfabete - shi mixte, realizate din litere asociate cu cifre sau cu alte semne grafice); dupa mecanismul de obtzinere a abrevierii (din litere initziale, din litere nesuccesive shi din fragmente de cuvinte); dupa accesibilitatea abrevierii (ushor decodabile shi ermetice).

1. Cele mai multe abrevieri sint pur grafice, necesitind intregirea la lectura orala (vezi B 4). De exemplu: cca „circa”, nr. „numarul”.

Unele abrevieri pot aparea shi in exprimarea orala, in limba comuna sau numai in limbaje speciale. In general au (shi) aspect oral abrevierile de cuvinte compuse, mai ales ale numelor proprii de intreprinderi shi institutzii, fie k permit lectura cursiva (de exemplu: BIG „(magazin de) bacanie, (articole) industriale (shi de tip) Gospodina”, Plafar „(magazin de) plante farmaceutice”), fie k se citesc pe litere (C.F.R. „Caile Ferate Romane”, citit [če-fe-re] sau [ke-fe-re]); vezi B 4.

Abrevierile folosite shi in exprimarea orala pot deveni cuvinte de sine statatoare; este cazul atit al unor nume proprii devenite comune (de tipul big-uri, un plafar etc.), cit shi al unor termeni tehnici k VAR „volt-amper reactiv”.

La unii vorbitori un fenomen asemanator se produce cu abrevierea onor. „onoratul, onoratului, onorata, onoratei, onoratzii, onoratzilor, onoratele, onoratelor”, care tinde sa devina adjectiv invariabil, ceea ce se reflecta grafic in omiterea punctului final, iar gramatical in schimbarea constructziei: in locul unor substantive nearticulate (onor. calatori, onor. familii) apar forme articulate enclitic (onor calatorii sau onor calatorilor; onor familiei).

2. Pe linga un inventar de abrevieri generale in limba, cunoscute tuturor vorbitorilor cultzi shi inregistrate de obicei in lucrari normative de uz curent, exista numeroase abrevieri specifice anumitor limbaje sau stiluri functzionale, cunoscute din manuale de cei initziatzi in domeniul respectiv, shi chiar abrevieri specifice unei anumite persoane sau unei anumite lucrari; abrevierile speciale shi cele particulare folosite in texte date publicitatzii sint explicate in anexe sau note pentru inlesnirea decodarii. In cadrul fiecarei categorii se pot distinge, dupa frecventza, abrevierile uzuale sau curente de cele rare sau ocazionale.

In timp ce majoritatea abrevierilor sint de sine statatoare, libere sau absolute, independente de o anumita vecinatate, unele abrevieri sint contextuale, depinzind de anumite vecinatatzi. In aceasta situatzie sint abrevierile legate de vecinatatea directa (anterioara sau posterioara) a unor:

– cifre: p. „pagina”, r. „rindul”, sec. „secolul”, vol. „volumul” shi toate abrevierile numelor de unitatzi de masura (l „litru”, m „metru” etc.);

– date: a.c. „anul curent” shi l.c. „luna curenta”, e.n. „era noastra” shi i.e.n. „inaintea erei noastre”;

– nume proprii de persoana (nume de familie): toate abrevierile unor nume de titluri academice shi profesionale (dr. „doctor”, ing. „inginer”, prof. „profesor”), precum shi abrevierile prenumelor (Al. „Alexandru”, I. „Ion”);

– nume proprii de persoana (nume de familie ori prenume) sau/ shi titluri academice ori profesionale: abrevierile unor termeni sau formule de adresare shi de referire (d. sau dl „domnul”, dna „doamna”, P.S.S. „Preasfintzia sa”).

De asemenea sint contextuale abrevierile unor cuvinte care se folosesc in acest fel numai in abrevieri compuse corespunzatoare unor cuvinte compuse sau unor imbinari de cuvinte. De exemplu: d. „de” in d.e. „de exemplu” shi „dupa” in d.a. „dupa-amiaza”; c. „curent” in a.c. „anul curent” shi l.c. „luna curenta”, dar crt. „curent” in nr. crt. „numarul curent”.

3. Abrevieri cu specific natzional sint cele care pornesc de la cuvinte romaneshti; de exemplu: dv. shi dvs. „dumneavoastra”, intr. „intrarea”, r. „rindul”, shos. „shoseaua”; i.a. „inainte de amiaza”, sh.a.m.d. „shi asha mai departe”.

Numeroase abrevieri au caracter internatzional. Dintre acestea cele mai multe sint raportabile shi la cuvinte romaneshti; de exemplu: Ag „argint”, m „metru”, chiar p „piano”, p.s. „post-scriptum”, a.m. (< lat. ante meridiem) „antemeridian”, loc. cit. (< lat. loco citato) „(in) locul citat”, ss (< lat. sua subscriptione) „cu semnatura sa”.

Un caz extrem este reprezentat de raportarea abrevierii etc. ( < lat. et caetera „shi celelalte”) la un adverb etcetera, care nu apare niciodata scris intreg, fiind inserat in dictzionare numai pentru existentza sa orala, k lectura a abrevierii grafice mentzionate.

Altele insa, fie k pornesc de la cuvinte straine, fie k sint absolut conventzionale, nelegate de nici o limba, prezinta discordantze totale sau partziale fatza de echivalentul romanesc:

a) discordantze totale: e „(nota) mi”, h „ora”, HP (< engl. horse-power) „cal-putere”;

b) discordantze partziale: Å „angstrom”, Cm „curiu” shi Tm „tuliu”, Dy „disprosiu” shi dyn „dina”, Fe „fier”, q „chintal”, Rh „rodiu” shi Th „toriu”.

Abrevierile internatzionale corespund uneori numai unuia dintre sinonimele existente in limba noastra pentru aceeashi notziune shi nu totdeauna celui mai frecvent; de exemplu: Hg „hidrargir/ mercur”, K „kaliu/potasiu”.

Pentru unele notziuni exista dublete constituite dintro abreviere natzionala shi una internatzionala (pornind de la o limba straina); de exemplu: CP shi HP „cal-putere”; (d.a. shi p.m. „dupa-amiaza”, i.a. shi a.m. „inainte de amiaza”; nr. shi n^o sau no. „numarul”; S.U.A. shi U.S.A. „Statele Unite ale Americii”.

Unele abrevieri internatzionale nu sint analizabile pentru orice vorbitor roman, care le poate cunoashte numai sensul global; de exemplu, O.K. (formula de aprobare), S.O.S. (semnal de alarma). Necunoashterea caracterului strain al unei abrevieri duce shi la gresheli: indicatzia cf. < lat. confer „compara” este intzeleasa de unii greshit drept „conform”.

4. a. Din punct de vedere lexical, cele mai multe dintre abrevierile fixate in norma sint monovalente (desemneaza o singura notziune): Au „aur”, cca „circa”, E „est”, ha „hectar”, p. sau pag. „pagina”, urm. „urmatoarele”. Exista insa shi numeroase abrevieri polivalente (care desemneaza doua sau mai multe notziuni, de obicei din domenii diferite); de exemplu: cap. „capitolul; caporal”; fig. „figura; figurat”; N „nitrogen/azot; neper; newton; nord”; S „siemens; sud; sulf”.

b. Din punct de vedere gramatical, putzine abrevieri sint monovalente (corespunzind unei singure forme flexionare); de exemplu: d. sau dl „domnul”, dlor „domnilor”, dlui „domnului”; dna „doamna”, dnei „doamnei”; d-ta „dumneata”; d-tale „dumitale”. De obicei abrevierile sint polivalente sub acest aspect; de exemplu: gr „gram, grame”, onor. „onoratul, onoratului, onorata, onoratei...”, sec. „secolul, secolului, secolele, secolelor”.

5. Abrevierile pot corespunde unor categorii lingvistice variate.

a. Din punctul de vedere al structurii, bazele abreviate pot fi:

a) cuvinte simple, fie nederivate: Br „brom”, dr. „doctor”, str. „strada”, fie derivate (intereseaza faptul k la derivatele cu prefixe abrevierea poate prelua elemente din ambele componente: prefixul shi tema): c/val. „contravaloarea”, I.D.R. „intradermoreactzie”, P.S.S. „Preasfintzia sa”, slt. „sublocotenent”;

b) cuvinte compuse (la care, de asemenea, abrevierea poate prelua elemente de la principalii termeni componentzi, chiar cind compusul de baza este sudat shi scris intrun singur cuvint): CP „cal-putere”, d.a. „dupa-amiaza”, D.D.T. „diclordifeniltriclormetilmetan”, km „kilometru”, lt.-col. „locotenent-colonel”, ms. „manuscris”;

c) imbinari de cuvinte: a.c. „anul curent”, i.a. „inainte de amiaza”, i.e.n. „inaintea erei noastre”, O.Z.N. „obiect zburator neidentificat”, P.A.L. „placa aglomerata lemnoasa”, sh.a.m.d. „shi asha mai departe”, VSH „viteza de sedimentare a hematiilor”.

b. Din punct de vedere morfologic, bazele abreviate reprezinta urmatoarele partzi de vorbire:

– substantive (cu cele mai multe abrevieri), atit comune: g sau gr „gram”, ing. „inginer”, nr. „numarul”, Pb „plumb”, cit shi proprii: Astra „Asociatziunea Transilvana pentru Literatura Romana shi Cultura Poporului Roman”, C.F.R. „Caile Ferate Romane”, I. „Ion”;

– adjective: c. „curent” (in a.c. shi l.c.), I. „internatzional” (in A.G.I. „Anul Geofizic Internatzional”), univ. „universitar” (in: prof. univ.);

– adjective pronominale (posesive): n. „noastra” (in: e.n.), s. „sa” (in M.S. „Maiestatea sa);

– pronume: (de politetze) d-ei „dumneaei”, dv. shi dvs. sau d-voastra „dumneavoastra”; (demonstrative) cl. „ceilaltzi, celelalte” (in: sh.cl.); (nehotarite) a. „altzii, altele” (in: sh.a.);

– verbe: cf. < lat. confer „compara”, v. „vezi”;

– adverbe: a. „asha” (in: sh.a.m.d.), cca „circa”, d.a. „dupa-amiaza”, m.d. „mai departe” (in: sh.a.m.d.);

– prepozitzii shi locutziuni prepozitzionale: d. „de” (in: d.e.) shi „dupa” (in: d.a.), i. „inainte de” (in: i.a., i.e.n.), vs. < lat. versus „fatza de”;

– conjunctzii: sh. „shi” (in: sh.a., sh.a.m.d., sh.cl.).

c. Din punct de vedere onomasiologic, bazele abreviate in mod curent shi abrevierile respective reprezinta:

– numele unitatzilor de masura: g shi gr „gram”, l „litru”, m „metru”, V „volt” etc.;

– numele punctelor cardinale: N „nord”, S „sud”, E „est”, V „vest”;

– numele lunilor anului: ian. „ianuarie”, febr. „februarie”, mart. „martie”, apr. „aprilie”, iun. „iunie”, iul. „iulie”, aug. „august”, sept. „septembrie”, oct. „octombrie”, n. „noiembrie”, dec. „decembrie”;

Numele lunii mai nu se abreviaza. Vezi shi XXIX.

– numele altor notziuni temporale: d.a. „dupa-amiaza”, e.n. „era noastra”, sec. „secolul”;

– titluri academice, nume de profesii, grade militare: acad. „academician”, agr. „agronom”, arh. „arhitect”, conf. univ. „conferentziar universitar”, cpt. „capitan”, dr. „doctor”, ing. „inginer”, lt. „locotenent”, prof. „profesor”, serg. „sergent” etc.;

– termeni shi formule de adresare shi referire: d. sau dl „domnul”, M.S. „Maiestatea sa” etc.;

– pronume shi formule de politetze: d-ta „dumneata”; dv., dvs., d-voastra „dumneavoastra”; D-sa „Domnia sa”; Dv., Dvs. „Domnia voastra”;

– termeni shi formule din limbajul administrativ: a.c. „anul curent”, com. „comuna”, exp. „expeditor”, jud. „judetzul”, L.S. „locul sigiliului (shtampilei)”, mun. „municipiul”, nr. „numarul”, S.C. „societate comerciala”, SRL „societate cu raspundere limitata”, ss „cu semnatura sa” etc.;

– indicatzii bibliografice: art. „articolul”, cap. „capitolul”, fig. „figura”, obs. „observatzia”, p. sau pag. „pagina”, tab. „tabelul”, v. „vezi”, vol. „volumul, volume(le)”;

– (cel putzin unele) simboluri din chimie, fizica shi matematica: C „carbon”, Cl „clor”, H „hidrogen”, O „oxigen”, S „sulf”; c „viteza luminii”, F „fortza”, m „masa”, v „viteza”; L „lungime”, l „latzime”, log. „logaritm”, sin „sinus”;

– formule de legatura shi de enumerare: d.e. sau de ex. „de exemplu”, etc. „etcetera”, sh.a. „shi altzii”, sh.a.m.d. „shi asha mai departe”;

– formule diverse, mai ales epistolare: N.B. < lat. nota bene! „ia seama bine, fii atent”, P.S. „post-scriptum”;

– nume proprii de persoane: (prenume) Al. „Alexandru”, Gh. „Gheorghe”, I. „Ion”; (nume complete in pseudonime sau in sigle) Nigrim „Nicolae Grigore Mihailescu”, Tradem „Traian Demetrescu”, M.R.P. „Miron Radu Paraschivescu”;

– nume proprii de intreprinderi, institutzii, asociatzii: C.E.C. „Casa de Economii shi Consemnatziuni”, TAROM „Transporturile Aeriene Romane”, ONU „Organizatzia Natziunilor Unite”;

– nume proprii geografice shi teritorial-administrative (denumiri compuse ale unor state): R.F.G. sau R.F. Germania „Republica Federala Germania”, SUA „Statele Unite ale Americii”, R.M. „Republica Moldova;, R.P. Chineza ”Republica Populara Chineza”;

– simboluri (indicative) de state, judetze sau orashe: B „Bucureshti”, RO „Romania”, TL „Tulcea”.

6. Abrevierile pot consta din:

a. litere - minuscule sau majuscule -: (din alfabetul limbii romane) mg „miligram”, V „volt”; (din alte alfabete) Å „angstrom”, µ, „micron”, µΩ „microohm”; (litere din alfabete diferite: romaneshti shi straine) µg „microgram”, MΩ „megaohm”;

b. litere asociate cu cifre: m² „metru patrat”, O₃ „ozon”;

c. litere asociate cu alte semne grafice: r^o „recto”, v^o „verso”.

Deshi prezinta asemanari functzionale, scrierea numerelor prin cifre (2, II, al II-lea) sau notatzii de tipul ' „minut”, " „secunda”, ^o „grad” nu sint abrevieri, intrucit nu pornesc de la cuvinte.

In componentza abrevierilor pot intra diverse semne ortografice: punctul, cratima, bara oblica (vezi B 3 a, b, c).

Folosirea literelor minuscule sau majuscule shi a anumitor caractere (drepte sau cursive) tzine de structura abrevierii; vezi B 3 e.

7. Abrevierile se realizeaza prin:

a. litera initziala a cuvintului in cauza sau literele initziale ale cuvintelor dintro imbinare sau dintro denumire compusa: a.c. „anul curent”, i.e.n. „inainte de era noastra”, C.F.R.;

b. litere nesuccesive din structura cuvintului in cauza: (prima shi ultima) dl „domnul”, pz „piez”, Rn „radon”; (initziala prefixului shi a bazei sau initzialele termenilor unui compus): slt. „sublocotenent”, cm „centimetru”, dv. „dumneavoastra”, ha „hectar”, kgm „kilogrammetru”; (initziala shi alta litera sau alte litere fara o motivatzie anume) Ag „argint”, At „astatiniu”, cpt. „capitan”, tg „tangenta”;

Literele nesuccesive selectate din interiorul bazei sint de obicei litere care noteaza consoane; exista insa shi abrevieri discontinue cu litere care noteaza vocale: de exemplu. Ci „curie” sau dam „decametru”.

Abrevierile discontinue - alcatuite din litere nesuccesive in cuvintul de baza - pot contzine succesiuni grafice nepermise sau rare in alte situatzii (vezi XXIV): de exemplu, succesiunea sb in asb „apostilb” shi Sb „stibiu”. De remarcat shi literele duble care apar in situatzii neobishnuite: cca „circa”, mm „milimetru”.

c. segmentul initzial al cuvintului in cauza sau segmente initziale ale cuvintelor dintro imbinare sau dintrun compus: arh. „arhitect”, cos „cosinus”, cosec „cosecanta”, ian. „ianuarie”, art. cit. „articolul citat”, serg.-maj. „sergent-major”, ASIROM „Asigurarea Romaneasca”, Astra „Asociatziunea Transilvana...”;

d. combinatzii de litere shi segmente: cca „circa”, dna „doamna”, dnei „doamnei”, ADAS „Administratzia Asigurarilor de Stat”, TAROM „Transporturile Aeriene Romane”;

e. combinatzii de litere shi cuvinte: aragaz < A.R.A. [= Asociatzia Romano-Americana] + gaz, D-sa „Domnia sa”, D-sale „Domniei sale”;

f. combinatzii de segmente shi cuvinte: Eurasia, gostat, Rompetrol.

8. Accesibilitatea unei abrevieri depinde de familiarizarea cu baza abreviata shi cu domeniul (limbajul) in care se foloseshte.

In general, sint mai ushor decodabile abrevierile mai lungi, care retzin mai multe elemente din baza shi care sint realizate din sau shi din segmente continue, nu numai din litere initziale (de exemplu, intrun dictzionar sau o gramatica subst. fatza de s. „substantiv”); abrevierile de acest fel sint insa mai putzin economice. De asemenea sint ushor decodabile abrevierile folosite intrun text dupa folosirea bazei neabreviate (de exemplu, M. Ionescu dupa ce s-a mentzionat integral prenumele Marin).

Sint greu decodabile shi chiar ermetice abrevierile lipsite de un indiciu semnificativ, mai ales cind nu apar intrun context ajutator; este cazul abrevierilor unor nume de institutzii in adrese sau enumerari (de exemplu: F.C.E., I.P.R.S. etc.).

B. Problemele de corectitudine care le pun abrevierile privesc: modul lor de realizare; existentza unor variante de structura; scrierea; pronuntzarea; conditziile de intrebuintzare.

Numeroase abrevieri sint fixate prin norme. Abrevierile generale shi uzuale, precum shi principalele abrevieri speciale sint inregistrate in lucrarile ortografice normative, in primul rind in DOOM; ele pot fi cunoscute deci prin consultarea acestor lucrari. Pe linga normele care privesc aspectul diverselor abrevieri in parte, exista unele norme generale ale abrevierii k procedeu; cunoashterea lor serveshte atit la intzelegerea unor abrevieri existente, cit shi la formarea unor eventuale abrevieri noi.

1. In ce priveshte modul de realizare a abrevierilor (pentru care vezi A 7):

a. Nu sint recomandabile abrevierile prin care nu se realizeaza o economie reala de spatziu grafic, mai ales cind spatziul unei litere omise este preluat de punct sau de cratima (de aceea din principiu este nerecomandabila abrevierea cuvintelor alcatuite din doua litere: de exemplu, a prepozitziilor cu, de, in, la); abrevieri k i.l.d. „in loc de”, p-tza „piatza” sint inutile, pentru k economisesc in fapt cite un singur semn grafic. Se face exceptzie totushi pentru unele abrevieri din componentza altora: de exemplu, d. „de” in d.e. „de exemplu” (dar de ex., nu d.ex.); S. „sa” in M.S. „Maiestatea sa” sau P.S.S. „Preasfintzia sa”; sh. „shi” in sh.a. „shi altzii, shi altele” sau sh.a.m.d. „shi asha mai departe”.

b. Nu sint recomandabile abrevierile hibride sau semiabrevierile, in spetza abrevierea partziala a unui compus sau a unei imbinari terminologice: metru patrat se abreviaza corect m², nu m patrat, nici metru².

c. Cu exceptzia abrevierilor internatzionale, iar, dintre cele natzionale, cu exceptzia abrevierilor reduse la litera initziala a bazei (a. din a.c. sau e. din d.e., A. „Ana, Andrei, Aurel etc.”) shi a celor care mentzin finala bazei (cca „circa”, dna „doamna”, drei „domnishoarei”), nu se admit abrevieri terminate in litere cu valoare de vocala sau semivocala/semiconsoana. Gheorghe se abreviaza corect G. sau Gh. (nu Ghe.!), noiembrie se abreviaza n. (nu noi. sau noe.!), iar raionul r. sau rn. (nu rai.!).

2. Unele abrevieri au variante admise in norma. Ele pot diferi prin:

– lungime: cot shi cotg „cotangenta”; d. shi dl „domnul”; dv., dvs. shi d-voastra „dumneavoastra”; g shi gr „gram” (dar numai cg, dag, dg, hg, kg, mg); ib. shi ibid. (< (lat.) ibidem) „in acelashi loc, tot acolo”; p. shi pag. „pagina”;

– prezentza (sau absentza) shi locul unor semne ortografice (vezi B 3 a);

– folosirea literei majuscule sau minuscule (vezi 3 e);

– scrierea mai sus (la umar) a abrevierii sau insotzirea ei de semnul ^o : ^r sau r^o „recto”, ^v sau v^o „verso”.

La acestea se adauga:

– existentza dubletelor sinonime de tipul a.m. shi i.a. „inainte de amiaza”, etc. shi sh.cl. „shi ceilaltzi, shi celelalte” (vezi A 3);

– existentza unor abrevieri sinonime cu notatzii grafice de alt tip (neliterale), de exemplu: min. shi ' „minut”, sec. shi " „secunda”.

3. Scrierea corecta a abrevierilor are aspecte legate de prezentza unor semne ortografice (punctul, cratima, bara oblica); caracterele drepte sau cursive; majuscule sau minuscule; ashezarea in rind; dublarea unor litere.

La acestea se adauga folosirea unor litere din alfabete straine shi a unor semne grafice neliterale (vezi A 6).

a. Dintre semnele ortografice care pot aparea in abrevieri cel mai important este punctul. Deshi este considerat specific pentru abrevieri, punctul nu se foloseshte la orice abreviere: pe linga abrevieri la care punctul final sau interior este obligatoriu, exista unele la care el este interzis shi altele la care el este facultativ.

In general, abrevierile care pornesc de la cuvinte unice au un punct la sfirshit. Nu se scriu insa cu punct final urmatoarele abrevieri:

– abrevierile care mentzin ultima litera a bazei: cca „circa”, dl „domnul”, dnei „doamnei”, d-ta „dumneata”, jr „junior”;

Aceasta regula are unele exceptzii reale (dr. „doctor”, mr. „maior”) shi altele aparente (intrucit corespund numai formelor articulate, nu celor nearticulate; de exemplu, nr. „numarul”, nu „numar”; de aceea bulevardul se abreviaza corect bd., nu bd).

– numele unitatzilor de masura: cm, dl, kg, m etc.;

– numele punctelor cardinale: E, S, N, V;

– simbolurile din chimie, fizica shi matematica: C, Hg, l, m etc.;

– indicativele statelor shi ale judetzelor la autovehicule: R, GB, I; GJ, TL.

Perechi de abrevieri/simboluri constind din aceleashi litere se pot deosebi intre ele prin scrierea cu sau fara punct final; de exemplu:

Co. < engl. company, lat. compania, dar Co „cobalt”;

n. „nota”, dar n „numar (intreg)”;

r. „rindul”, dar r „röntgen”;

Rh. factor in medicina, dar Rh „rodiu”;

sec. „secolul” shi „secunda”, dar sec „secanta”;

str. „strada”, dar str „steradian”.

In mod exceptzional unele abrevieri au in norma variante cu sau fara punct final: f. sau f < (lat.) folio.

Variantele din uz sint mai numeroase; unele dintre ele se explica prin vechi deprinderi ortografice: de exemplu, scrierea cu punct a abrevierilor pentru numele unitatzilor de masura (m. sau kg.) shi pentru numele punctelor cardinale (N.). Tendintza actuala este de renuntzare la punct shi in alte situatzii.

La abrevierile care pornesc de la imbinari de cuvinte shi denumiri compuse se pune shi problema punctelor interioare, dintre termenii abrevierii.

Se pune punct dupa fiecare termen al abrevierii unor imbinari libere de cuvinte: de exemplu, a.c., art. cit. „articolul citat”, e.n. „era noastra”, sh.a.m.d. „shi asha mai departe”.

In mod exceptzional, se pune punct dupa fiecare termen constitutiv sau numai dupa unii dintre ei shi la abrevierea unor cuvinte compuse: d.a. „dupa-amiaza”; kgf.m „kilogram-fortza-metru”.

Abrevierea formulelor shi ceilaltzi, shi celelalte cunoashte trei variante rezultate din folosirea punctului: sh.cl., sh.c.l. shi shcl. Dintre acestea cea care are numai punct final (shcl.) este total greshita. Celelalte doua sint ambele acceptabile, dar preferabila este prima (sh.cl.), care urmeaza o regula generala, in timp ce a doua (cu punct interior la abrevierea unui compus: c.l. „ceilaltzi, celelalte”) se orienteaza dupa exceptzii.

Nu se pun puncte la urmatoarele abrevieri:

– putzine abrevieri literale ale unor imbinari terminologice, caracterizate prin sudura, datorata posibilitatzii de lectura cursiva: laser, radar, VAR;

– abrevierile unor nume proprii compuse in a caror structura intra (shi) segmente sau cuvinte intregi: ADAS (nu A.D.A.S.!), TAROM sau Tarom (nu T.A.R.O.M.), la fel AGERPRES sau Agerpres, ROMPRES sau Rompres, ECOSOC, ICECHIM, SANEPID etc.

Punctele sint facultative la abrevierile compuse din litere initziale ale:

– unor cuvinte compuse (analizate in termenii constitutivi) shi imbinari terminologice: A.C.T.H. sau ACTH „adrenocorti-cotrophormon”;

– numelor proprii compuse de institutzii, organisme, state: C.F.R. sau CFR; O.N.U. sau ONU; S.U.A. sau SUA.

Scrierea fara puncte interioare este recomandabila in situatziile in care abrevierea nu este analizabila in elemente cunoscute, deci exista riscul disocierii unor segmente in litere fara corespondent. Pentru a nu greshi in exemple k ADAS sau ECOSOC e preferabil sa se scrie fara puncte interioare toate abrevierile (deci shi CFR sau ONU).

Abrevierile compuse fara puncte interioare nu se scriu cu punct nici la sfirshit (nu se scrie deci ADAS., ACTH. sau CFR.).

b. Cratima se foloseshte in cuprinsul citorva abrevieri in doua situatzii:

– fiind preluata din baza in cazul abrevierii unor cuvinte compuse nesudate: ec.-cont. „economist-contabil”, lt.-col. „locotenent-colonel”, serg.-maj. „sergent-major”, N-V „nord-vest”;

– marcind discontinuitatea elementelor din structura abrevierii in cazul unor compuse sudate (de exemplu, d-ta „dumneata”, d-tale „dumitale”) shi in cazul unor formule echivalente cu pronumele de politetze (D-sa „Domnia sa”).

Nu este corecta folosirea cratimei in abrevieri discontinue ale unor cuvinte simple, de exemplu in d-na in loc de dna, in p-tza „piatza” sau in prenumele C-tin < Constantin, D-tru < Dumitru (de altfel, recomandabile sint abrevierile C. sau Const., respectiv D.).

Perechi de abrevieri constind din aceleashi litere se pot deosebi intre ele prin prezentza sau absentza cratimei:

d-lui „dumnealui”, dar dlui „domnului”;

d-lor „dumnealor”, dar dlor „domnilor”.

c. Bara se foloseshte in cuprinsul urmatoarelor abrevieri:

– abrevierea prefixului contra- in c/val. „contravaloarea”;

– cu valoarea „pe” in abrevierea unor formule distributive de tipul km/h „kilometru pe ora”.

d. Cele mai multe abrevieri nu au restrictzii in privintza caracterelor grafice folosite: ele se scriu de obicei cu caractere tipografice drepte, dar pot fi scrise, dupa caz, shi cu caractere cursive.

Exista insa unele simboluri din matematica, fizica shi muzica la care este obligatorie folosirea caracterelor cursive in textele tiparite, respectiv sublinierea in textele manuscrise sau dactilografiate.

Perechi de simboluri constind din aceeashi litera se pot deosebi intre ele prin scrierea cu caractere drepte sau cursive. De exemplu:

A „amper” shi „amper-spira”, dar A „arie”;

F „farad” shi „fluor”, dar F (sau f) „forte”;

h „ora” shi „(nota) mi”, dar h „inaltzime”;

m „metru”, dar m „masa”.

Dat fiind rolul distinctiv al caracterelor cursive la abrevieri, in acest capitol nu s-au folosit asemenea caractere la toate abrevierile discutate, dupa tehnica obishnuita la citarea unor litere, sunete, cuvinte etc., ci numai la cele care se scriu astfel.

e. Scrierea cu litere minuscule sau majuscule a abrevierilor face parte din structura lor shi nu urmeaza regulile ortografice obishnuite.

Astfel, initziala majuscula se foloseshte la numeroase abrevieri care nu sint nume proprii; de exemplu: toate simbolurile elementelor chimice, numele punctelor cardinale.

Litera majuscula poate aparea in corpul unei abrevieri scrise cu initziala minuscula: de exemplu, eV „electron-volt”, kW „kilowatt”, pF „picofarad”, pH „puterea hidrogenului”.

Perechi de abrevieri/simboluri constind din aceeashi litera sau aceleashi litere se pot deosebi intre ele prin scrierea cu majuscule sau minuscule. De exemplu:

cl „centilitru”, dar Cl „clor”;

d-ta „dumneata”, dar D-ta „Domnia ta”;

m „metru”, dar M „mach”;

n „numar (intreg)”, dar N „azot”, „neper”, „newton”, „nord”;

t „tona”, dar T „tesla” shi „tritiu”.

In mod exceptzional unele simboluri constituite dintro singura litera au variante cu majuscula sau minuscula: F sau f „forte” (in muzica). Asemenea variante sint mai numeroase la abrevierile alcatuite din mai multe litere; de exemplu: O.Z.N. shi o.z.n. „obiect zburator neidentificat”; TBC, Tbc shi tbc „tuberculoza”; TV shi tv „televizor, televiziune”.

Abrevierile numelor proprii compuse se scriu cu toate literele majuscule: C.F.R., R.D.G. Unele dintre cele care pot fi citite legat se scriu atit integral cu majuscule, cit shi numai cu initziala majuscula: de exemplu, AGERPRES shi Agerpres, ROMPETROL shi Rompetrol, TAROM shi Tarom.

Abrevierile scrise cu litere majuscule pun shi problema semnelor diacritice la literele care comporta asemenea semne. Deshi normele prevad scrierea cu semnele diacritice de rigoare, in uz se constata omiterea lor: mai rar la SH (vezi totushi frecvent S.S.F. in loc de S.SH.F. „Societatea de SHtiintze Filologice” shi numai A.S.S.P. „Academia de SHtiintze Sociale shi Politice”, dar C.N.SH.T. „Consiliul Natzional pentru SHtiintza shi Tehnologie”) shi TZ (vezi F.TZ.B. „Fabrica de TZigarete Bucureshti”, dar indicativul NT „Neamtz”), dar aproape regulat la I (vezi M.E.I. „Ministerul Educatziei shi Invatzamintului” shi toate denumirile in care abrevierea I. - scrisa shi citita k atare - corespunde cuvintului Intreprinderea, de exemplu: I.T.B. „Intreprinderea de Transport Bucureshti”).

Vezi shi IX 10.

f. La scrierea unor abrevieri are rol distinctiv shi ashezarea in rind.

Astfel, abrevierile ^r shi ^v inseamna „recto”, respectiv „verso” cind sint scrise mai sus decit rindul, la umarul drept al cifrei insotzite: de exemplu, 11^v - 12^r (variantele r^o shi v^o se scriu in rind: 11 v^o-12 r^o).

Numeroase simboluri contzin cifre plasate k exponent (m³ „metru cub”) sau k indice (O₃ „ozon”).

g. Literele duble care apar in abrevieri pot fi legate sau nu de grafia bazei.

Sint legate de grafia bazei:

– abrevierile care reprezinta segmente ale unor cuvinte cu ortografie straina: pass. < (lat.) passim, pizz. < (it.) pizzicato, rall. < (it.) rallentando;

– abrevierile alcatuite din litere nesuccesive ale bazei: cca „circa”, mm „milimetru”;

– abrevierile alcatuite din initzialele a doua cuvinte: ss „(lat.) sua subscriptione” sau „semnatura sa”.

Nu sint legate de grafia bazei literele duble folosite cu valoare de superlativ: ff „fortissimo” (fatza de f „forte”), pp „pianissimo” (fatza de p „piano”).

In aceeashi categorie intra shi literele duble folosite de unii cu valoare de plural, dupa modelul altor limbi, in abrevierile mss. „manuscrise” (fatza de ms. „manuscris”), pp. „paginile” (fatza de p. „pagina”), eventual shi sqq. < lat. sequentes „(shi) urmatoarele” (fatza de sq.< lat. sequens „(shi) urmatoarea”). Procedeul nu este recomandabil, intrucit la toate celelalte abrevieri nu se face deosebire intre singular shi plural. (Vezi, din acelashi domeniu al indicatziilor bibliografice, abrevierile cap. „capitolul, capitolele”, fasc. „fascicula, fasciculele”, r. „rindul, rindurile”, vol. „volumul, volumele” etc.)

4. Lectura orala (pronuntzarea) corecta a abrevierilor pune probleme legate, pe de o parte, de intregirea lor, iar, pe de alta, de redarea abrevierilor respectate k atare (neintregite).

Ori de cite ori se cunoashte corespondentul unei abrevieri se recomanda intregirea ei la lectura orala. Nu este corecta deci pronuntzarea k atare a abrevierilor d.a. sau p.m., etc. sau sh.a., sh.a.m.d., sh.cl. In situatzia termenilor de adresare shi de referire, a titlurilor academice shi profesionale folosirea orala a abrevierilor (de exemplu, acad., ing. in trecut tov.) este shi nepoliticoasa.

In vorbirea neingrijita tov. ajunsese sa capete shi forme flexionare: tovul, tovii etc.

Prenumele abreviate in scris se intregesc de asemenea la lectura orala, deci (dl) I. Popescu se citeshte (domnul) Ion Popescu.

Fac exceptzie unele nume, fixate oarecum in forma abreviata: D.R. Ioanitzescu shi D.R. Popescu (citit [de-re]), Gh. Dem. Teodorescu (citit [ǵe-dem]), I.L. Caragiale (citit [i-le]), SHt. O. Iosif (citit [shte-o] ).

Lectura k atare a abrevierilor nu pune probleme la cele - simple sau compuse - alcatuite din segmente; de exemplu: cos „cosinus”, Astra „Asociatziunea Transilvana...”.

Abrevierile alcatuite din cite o singura litera (initziala) pun, in unele situatzii, problema lecturii acesteia dupa modelul general romanesc sau dupa un model strain. Astfel, urmatoarele litere care noteaza consoane au variante de citire consacrate in uz care difera de lectura obishnuita pentru denumirea lor: f [ef], g [ǧe], h [hash], l [el], m [em], n [en], r [er], s [es].

La abrevierile compuse din litere initziale se pune in primul rind problema lecturii pe litere (in care situatzie la literele mentzionate anterior se pune aceeashi problema a lecturii dupa model romanesc sau strain) sau a lecturii legate.

Numeroase abrevieri nu permit decit lectura pe litere: B.T.T. [be-te-te], C.T.C. [če-te-če], F.M.I. [fe-me-i], O.Z.N. [o-ze-ne], VSH [ve-se-hash].

Unele abrevieri de acest tip au cite doua variante orale: C.F.R. [če-fe-re] shi, invechit, [ke-fe-re]; R.D.G. [re-de-ǧe] shi [re-de-ǵe]; S.O.S. [se-o-se] shi [es-o-es].

Altele permit ambele lecturi, dar uzul a fixat de obicei una dintre ele:

– lectura pe litere: B.O.B. [be-o-be], C.O.M. [če-o-me], M.A.I. [me-ai], O.N.T. [o-ne-te];

– lectura cursiva: A.F.A., A.R.I.A., C.E.C., C.N.E.F.S., I.C.R.A.L., O.N.U., UNESCO, VAR.

Unele abrevieri au variante orale corespunzind celor doua tipuri de lectura: C.A.P. [če-a-pe] shi [kap], C.A.R. [če-a-re] shi [kar]; recomandabila este prima varianta.

Aspectul oral al abrevierilor alcatuite dintro singura litera sau din mai multe litere citite k atare nu trebuie confundat cu cel grafic prin transpunerea in scris a fonetismului: nu trebuie sa se scrie Am „en” probleme, ci n; nu Cefere(ul), ci C.F.R.(-ul).

Abrevierile citite pe litere se accentueaza corect pe ultima silaba. Cele citite cursiv cunosc, k shi cuvintele obishnuite, mai multe tipuri de accentuare, legate de structura lor fonetica; in linii mari, abrevierile terminate in consoana sau in vocala e au accentul pe ultima silaba: A.G.I.R., A.S.I.T., A.S.E., iar abrevierile terminate in orice vocala cu exceptzia lui e au accentul pe silaba penultima: UEFA, UNESCO, E.L.U.

Unele abrevieri au variante de accentuare: ÓDUS shi ODÚS; ÓNU shi ONÚ. Recomandabila este prima varianta.

5. Folosirea corecta a abrevierilor implica respectarea anumitor reguli shi restrictzii referitoare la bazele abreviabile, la natura textelor in care se introduc abrevieri shi la asigurarea posibilitatzilor de intzelegere.

a. Cele mai importante criterii care trebuie avute in vedere in decizia de a recurge la abrevierea unui cuvint sau a unei imbinari de cuvinte sint frecventza bazei in textul sau limbajul dat shi lungimea ei (vezi shi 1 a).

Restrictziile referitoare la baze vizeaza mai ales unele categorii de nume proprii shi unele formule:

– La numele proprii de persoane se poate abrevia in mod obishnuit numai prenumele, nu numele de familie (sint incorecte deci abrevierile de tipul C-tinescu pentru Constantinescu, D-trescu pentru Dumitrescu sau D-triu pentru Dumitriu).

Numele de familie pot fi abreviate k element constitutiv al unei abrevieri compuse, devenite pseudonim sau sigla (fixa sau ocazionala); vezi A 5.

In mod exceptzional numele de familie se abreviaza - numai prin initziala - atunci cind se urmareshte camuflarea partziala a identitatzii cuiva (de exemplu, I.C. sau Ioana C.).

Cu exceptzia propriei semnaturi, nu este recomandabila abrevierea prenumelor feminine (se scrie deci Maria Ionescu, nu M. Ionescu).

– Numele proprii de localitatzi nu se abreviaza (nu se scrie deci G-tzi pentru Galatzi sau T-ra pentru Timishoara).

In situatzia omonimiei cu nume de judetze (de exemplu: BC, IS, TL), indicativul acestora nu se poate folosi pentru desemnarea orashului; vezi shi b.

La numele compuse se admite abrevierea primului termen numai in cazul numelor de localitatzi care reproduc un nume de persoana (de exemplu: N. Balcescu) shi in cazul cuvintelor: Sfintul sau Sfinta, abreviate Sf.; Tirgu(l), abreviat Tg.; Turnu(l), abreviat Tr.

Nu e corect sa se scrie B. Mare in loc de Baia Mare; C. de Argesh in loc de Curtea de Argesh; M. Ciuc in loc de Miercurea-Ciuc; P. Neamtz in loc de Piatra-Neamtz; R. Sarat in loc de Rimnicul Sarat; S. Nou in loc de Satul Nou.

– Din motive complexe (dificultatzi de decodare shi lipsa de politetze) nu este recomandabila abrevierea unor formule cu valoare de enuntzuri sau mesaje, de tipul: M.p.f. „Multzumiri pentru felicitari” sau S.f. „Sarbatori fericite!”

b. Admiterea abrevierilor depinde in cea mai mare masura de natura textelor in care sint folosite. In acest sens sint esentziale deosebirile intre:

– textele scrise pentru uz personal shi cele destinate sa fie citite de altcineva;

– textele cu circulatzie limitata la un anumit grup de cititori shi textele destinate publicului larg;

– textele (sau pasajele) codificate, schematice, shi textele cursive.

In general, textele din prima parte a fiecareia dintre opozitziile mentzionate permit sau chiar impun folosirea mai multor abrevieri decit cele opuse lor, la care se recomanda discernamint shi prudentza. La scrierea unui text destinat sa fie citit de alta persoana sau alte persoane, mai cu seama atunci cind pregatirea acestora difera, nu trebuie folosite abrevieri care ar face lectura dificila (vezi shi c).

Exista abrevieri care pot fi folosite numai in texte de uz personal (notitze la cursuri sau la shedintze, insemnari in agenda, ciorne ale unei lucrari); de exemplu, abrevierile unor instrumente gramaticale: as. „asupra”, f. „foarte”, fca „fiindca”, m. „mai”, p., pt. sau ptr. „pentru” shi ale altor cuvinte frecvente, k ac. „acesta”, ns. „nostru”, tp. „timp” etc.

Exista de asemenea abrevieri care se folosesc numai intre membrii aceluiashi colectiv sau intre specialishtii din acelashi domeniu. De exemplu, editorii, redactorii shi tipografii folosesc abrevieri pentru numele caracterelor tipografice: crs. „cursive”, dr. „drepte”, sn. „seminegre”, v. sau vz. „verzale”; lingvishtii au shi ei abrevieri specifice, dintre care unele au o raspindire mai larga prin dictzionare shi gramatici: de exemplu, adj. „adjectiv”, pl. „plural”, prep. „prepozitzie”. Uneori abrevierea aceluiashi termen difera de la un colectiv la altul sau de la un specialist la altul. Pentru „birou executiv” in unele institutzii se folosea abrevierea Birex, iar in altele BEX. Terminologia lingvistica are numeroase variante de abrevieri, de exemplu: A, ac. shi acuz. „acuzativ”, f. shi fem. „feminin”, sing. shi sg. „singular”.

In texte cu caracter special, la care se pune in mod acut problema economiei de spatziu prin codificare, cum sint indicatziile din dictzionare, notatziile de pe hartzi, inscriptziile de pe placile de inmatriculare, se pot folosi abrevieri inacceptabile in texte cursive; de exemplu: (in dictzionare) p. ext. „prin extensiune”, livr. „livresc”; (pe hartzi) L. „lacul”, Vf. „virful”; (la autoturisme) MM „Maramuresh”.

Folosirea abrevierilor depinde shi de registrul stilistic in care sint scrise textele respective. Putzine abrevieri sint neutre din acest punct de vedere, cele mai multe fiind marcate de apartenentza (macar initziala) la un anumit limbaj.

Unele abrevieri sint create cu intentzii glumetze, parodice; de exemplu, p.n.v. „pe nevazute”, P.P.C. < poate pica ceva „sacosha” sau abrevierile din argoul militar (A.M.R. + cifra „au mai ramas [atitea zile]”).

c. Oricine redacteaza un text destinat sa devina public este interesat k el sa fie intzeles exact. Pentru aceasta, in privintza abrevierilor se recomanda:

– folosirea lor cu masura, in limitele strictei necesitatzi;

– folosirea abrevierilor consacrate (prin norma shi uz);

– explicarea tuturor abrevierilor terminologice shi bibliografice (siglele sub care apar citate diverse lucrari) folosite in text.

Indeosebi in lucrarile adresate unui public larg e bine sa se evite abrevierile cu mai multe valori din acelashi domeniu (de exemplu, in lucrari cu obiect lingvistic, abrevierea conj. pentru „conjugare”, „conjunctiv” shi „conjunctzie” sau imp. pentru „imperativ”, „imperfect”, shi „impersonal”), incercindu-se dezambiguizarea lor prin selectarea unor litere specifice (de exemplu, impf. „imperfect”), shi sa se prefere abrevierile cit mai explicite, chiar daca ele ocupa mai mult spatziu (de exemplu, Sadoveanu, B. sau, macar, Sad., B. fatza de SB pentru „M. Sadoveanu, Baltagul”).