III. a sau i?

Alegerea intre a shi i este o problema de pronuntzare, care se reflecta, bineintzeles, in scriere. Concordantza dintre scriere shi pronuntzare nu rezolva in orice situatzie nedumeririle existente in legatura cu corectitudinea unor cuvinte, intrucit pronuntzarea poate prezenta diverse abateri de la norma. Confuziile reciproce intre a shi i au doua cauze: la vorbitorii nativi ele tzin de unele deprinderi regionale; la vorbitorii cu alte limbi materne ele se datoresc dificultatzii de a distinge aceste vocale la auditzie shi in pronuntzare. Vocalele [a] shi [i] au acelashi loc de articulare, in zona centrala a cavitatzii bucale, dar grade diferite de deschidere: [a] are un grad mijlociu de deschidere (k [e] shi [o]), pe cind [i] este o vocala inchisa (k [i] shi [u]). Ele sint foneme deosebite, servind la distinctzii intre perechi de cuvinte, mai ales cind sint accentuate: mar s. – mir interj., pas s. – pis interj., rau adj., adv. shi s. (antonimul lui bun shi bine) – riu s. (apa curgatoare), tzari s. f. pl. (< tzara) – tziri s. m. pl. (< tzir), ura shi uram (de la ura) – uri shi urim (de la uri), var s. m. „verishor”– vir vb. (ind. prez. 1 sg. de la viri), dar shi cind sint neaccentuate: (a se) mana „a fi atins de mana” – mina „a conduce”, rani „a face o rana” – rini „a curatzi”, vara shi varam (de la vara) – viri shi virim (de la viri). De asemenea, ele pot alterna in flexiunea aceluiashi cuvint sau in derivare (fatza de cuvintul de baza sau fatza de derivatele cu aceeashi baza); de exemplu: minea – masei; mina – manusha; (carne –) cirnat/cirnatz – carnos. Cele doua vocale se pot intilni in corpul aceluiashi cuvint, uneori fiind chiar repetate: pamint, samintza, tamiie, tarim, tatine, minam, rimam, tinar, vinat, tabari, framintam, sfarimam.

1. La inceput de cuvint confuziile sint k shi inexistente. Cuvinte incepatoare cu a- sint, de altfel, foarte putzine: la pronumele shi adjectivele pronominale demonstrative al(a) shi alalalt, ast(a) shi astalalt se pot adauga, cel mult, unele variante regionale. Printre variantele regionale ale auxiliarului de viitor shi prezumtiv a vrea figureaza la persoana a 2-a sg. shi pl. atit ai, atzi, cit shi i, itzi, folosite in graiuri diferite. Interjectzia populara ira are, de asemenea, o varianta ara.
2. La sfirshit de cuvint variatziile sint mai numeroase, dar de obicei nu se infiltreaza in exprimarea literara. Limba literara nu are i final neaccentuat la nici o parte de vorbire shi nu are substantive (cu exceptzia lui imambaialdi s. n.) sau adjective terminate in i de nici un fel, nici la sg., nici la pl.; numeroase forme regionale cu aceasta finala au corespondente literare cu -a neaccentuat (de exemplu, reg. masi = lit. masa). Sub accent exista atit -a, cit shi -i la persoana a 3-a singular a perfectului simplu: -a la majoritatea verbelor de conjugarea I (baga, masura) shi -i la un grup de verbe de conjugarea a IV-a (cobori, hotari, viri etc.): ura se deosebeshte de uri. In limba literara nu exista verbe terminate la infinitiv in -a.
3. Problema alegerii intre a shi i se pune mai des in interiorul unor cuvinte, dupa anumite consoane shi in special in silaba neaccentuata.
   1. Dupa m, se pronuntza shi se scrie corect a in maninc, maninci, maninca, manince (ind. shi conj. prez. de la minca), manusha, semana – shi asemana –, dar i in luminare, minatarca, minushitza, mizgali. Sint admise ambele vocale in manastire/minastire (shi in derivate: manastioara/minastioara, manastiresc/minastiresc).

      Varianta minusha reprezinta nu numai pronuntzarea regionala a lui a neaccentuat, ci shi o incercare de evidentziere a legaturii cu mina.

      Dupa p, se pronuntza shi se scrie corect a in pacali – shi Pacala –, pasat, dar i in pina, pircalab, pirpali shi piriu.

      Dupa b, se pronuntza shi se scrie corect a in labartza, dar i in zbintzui.

      Dupa f, se pronuntza shi se scrie corect a in farsherot, dar i in fishie – shi sfishia –.

      Dupa v, se pronuntza shi se scrie corect i in vilcea – shi vilcica, vilcelusha etc. –, vilvataie.

   2. Dupa t, se pronuntza shi se scrie corect a in talmaci – shi talmaci –, tarbaci, tarhat, dar i in intii, intilni, pastirnac, tilhar – shi tilharesc, tilhari, tilharie etc. –, tindali – shi Tindala –, tirziu – shi intirzia –.

      Dupa s, se pronuntza shi se scrie corect a in sanatos – shi sanatate –, sarman.

      Dupa z, se pronuntza shi se scrie corect a in zangani – shi zanganeala, zanganitor, zanganitura –. Se admite insa variatzia la substantivul inrudit zangat/zingat.

      Dupa n, se pronuntza shi se scrie corect a in nanash(a).

      Dupa r, se pronuntza shi se scrie corect a in rashchitor, razgiia, dar i in farima, piricios, piriu, vrincean; urim < uri, dar uram < ura.

      La piriu a intervenit etimologia populara: varianta etimologica parau/pirau (de unde pina azi pluralul literar in -aie) a fost apropiata de riu.

   3. Dupa c, se pronuntza shi se scrie corect a in carpanos, pacali, dar i in calcii, cirpaci, cishtig. Variatzia este admisa la substantivul cirdashie/cardashie shi la verbul carnosi/cirnosi (in industria pielariei).

      Variantele cirdashie shi cirpanos se datoresc etimologiei populare, care le-a apropiat de cird, respectiv cirpa.

      Dupa g, se pronuntza shi se scrie corect a in mizgali, dar i in gilceava, razgiia. Se admite variatzia la gigii/gagai.

4. Sufixele verbale -ai shi -i sint amindoua literare, dar in cuvinte diferite. Prezentza unuia sau a celuilalt nu depinde de consoana imediat precedenta, ci de vocala din silaba precedenta. Prin armonie vocalica, au sufixul -i verbele derivate de la interjectzii care contzin vocala i: bijbii, bilbii, bizii, cirii, dirdii, filfii, firnii, fisii, fishii, gifii, hirshii, mirii, pilpii, pirii, ricii, scirtzii, sfirii, sicii, sisii, vijii, zbirnii. Formatziile de la interjectzii care contzin alte vocale decit i au sufixul -ai: chirai, chitzcai, fleshcai, grohai, hurducai, lalai, macai, mormai, oracai, plescai, pufai, rontzai, smiorcai, ticai, tropai, tzupai, zornai, zumzai etc.

   Aceasta distributzie explica variatzia admisa la gigii/gagai.

5. In numele de familie romaneshti se intilnesc variante cu a shi i ale acelorashi nume, respectate conform dorintzei purtatorilor. De exemplu: Cirlanescu shi Carlanescu; Finatzeanu shi Fanatzeanu; Fintineanu shi Fintaneanu; Pircalab(u) shi Parcalab(u); Pirnush shi Parnush; Pasat shi Pisat; Piriianu shi Paraianu; Talmaciu shi Tilmaciu; Tampau shi Timpau; Tarnauceanu shi Tirnauceanu; Tarniceanu shi Tirniceanu; Vilsan shi Valsan; Vrinceanu shi Vranceanu. Variantele diferite de aspectul normat al apelativelor corespunzatoare sint de obicei invechite sau/shi regionale.