XVIII. s sau sh?

Confuziile intre s shi sh sint reciproce. Ele se intilnesc in pronuntzare shi in scriere, in diverse categorii de cuvinte (vechi shi noi) shi in diverse pozitzii. In general, scrierea concorda cu pronuntzarea, dar exista shi citeva situatzii in care apar variante fonetice la lectura unor cuvinte scrise corect, in spetza pronuntzarea k [sh] a lui s.

Pentru ortografie problema alegerii intre s shi sh este simpla in conditziile cunoashterii pronuntzarii literare. Cum insa pronuntzarea insashi pune probleme multor vorbitori, ea nu poate constitui un reper de incredere.

1. La inceput de cuvint, inainte de vocala se pronuntza shi se scrie s in cuvintele salata, sala, salopeta, salvie, sampan, sarafan, sashiu „cu privirea incrucishata”, sie - shi sieshi -, sipica, sobol, solomonar, sovirf, dar sh in shasiu (cadru), shindrila, shobolan, shofran, shorici.

2. Cele mai multe probleme apar, la inceput de cuvint, inainte de consoana.

a. Inainte de c se pronuntza shi se scrie s in scandal, scorbura, scolastic, scorpie, scorpion, dar sh in shcoala - shi shcolar, shcolaritate.

b. Inainte de [č], scris c + e, i, se pronuntza shi se scrie numai s: scelerat, scena, sceptic, sceptru, sciatica, scinda, scintigrama, scit, sciziune.

Unii vorbitori, sub influentza italiana, reduc intregul grup [sč] la [sh], pronuntzind, de exemplu, shena sau shiatica.

c. Inainte de [ḱ], scris ch + e, i, se pronuntza shi se scrie s in cuvintele schela, scheuna, schilav, schilod, schimba, schimbea, schingiui, dar sh in shcheau (pl. shchei), shchiop shi shchiopata.

Variantele cu reducerea intregului grup [sḱ] la [sh], in shema shi shematism pentru schema shi schematism sau shismatic pentru schismatic, sint invechite.

d. Inainte de f se pronuntza shi se scrie s in cuvintele desfaca, sfara, sfert, sfeshnic, sfoara, dar sh in shfichi - shi shfichiui -.

e. Inainte de m se pronuntza shi se scrie s in cuvintele smoala shi smoching, dar sh in shmag, shmirghel, shmotru.

f. Inainte de p se pronuntza shi se scrie s in cuvintele spanga, special, specula, spicher - shi spicheritza -, spion, spirt, spital, spitzer, spray (pronuntzat corect [spreĭ]), sprinkler, sprint - shi sprinta, sprinter -, dar sh in shpagat, shpaga, shpalt, shperaclu, shpilhozen, shpritz.

g. Inainte de t se pronuntza shi se scrie s in cuvintele stand, standard, start, stas, stat (inclusiv in sensul „tabel” din stat de plata), stefanian, stefanit, stejar, stoc, stofa, strangula, stras, stres - shi stresa, stresant -, stuc - shi stucatura -, student, dar sh in shtacheta, shtafeta, shtampila, shtevie, shtrand, shtrudel. Prin pronuntzarea shi scrierea cu s, respectiv sh se deosebesc intre ele cuvintele stantza „strofa, poezie”, stantza „a compune stantze” shi shtantza (unealta), shtantza „a prelucra cu ajutorul unei shtantze”.

Variantele de pronuntzare cu [sh] in loc de [s] inainte de p shi t, reflectate mai rar in scriere, sint, in neologisme, rezultatul hipercorectitudinii, datorindu-se aplicarii greshite a unei reguli de pronuntzare valabile in anumite cuvinte in limba germana.

3. Intre vocale, s shi sh se confunda mai ales in contexte care favorizeaza fenomenele de asimilare sau de disimilare: se pronuntza shi se scrie corect -s- in cuvintele shosea (pl. shosele), shoseta, dar -sh- in shoshele „amageli”, shoshoni.

Prin prezentza lui -s- sau -sh- se deosebesc dubletele etimologice fisa („placutza care serveshte k marca de plata - jeton -; piesa de forma unei monede care declansheaza functzionarea unui mecanism”) shi fisha („bucata de hirtie; piesa de contact de la capatul unui cordon”).

Se pronuntza shi se scrie corect pashaport (nu pas(a)port).

4. In interiorul cuvintului, inaintea unei consoane se produc variatzii asemanatoare cu cele de la inceputul cuvintului in acelashi context.

a. Inainte de c se pronuntza shi se scrie s in cescutz „timp foarte scurt, clipa”, fiscal, muscat „tamiios”, muscular, musculatura, tescovina, dar sh in ceshcutza „ceashca mica”, chioshc, mushcata (floarea).

b. Inainte de [č], scris c + e, i, se pronuntza shi se scrie s in ascet, ascendent - shi ascensiune, ascensor -, cascioara, descendent, descentraliza, descifra, descinde, disciplina, discipol, fascicul, fascism, fascist, fuscel, lasciv, mescioara, muscel, piscicol, susceptibil, resuscita shi suscita, precum shi in toate cuvintele cu sufixele -escent, -escentza (adolescent, convalescent, efervescent, incandescent etc.) shi in formele flexionare cu desinentza -e ale cuvintelor cu radacina terminata in sc (basce, fresce, odalisce), dar sh in cuvintele coshciug, ushcioara (shi ushcior k varianta a lui ushor s.).

K shi la inceputul cuvintului (vezi 2 b), grupul [sč] din neologisme este redus de unii vorbitori la [sh]: de exemplu, fashism.

c. Inainte de [k], scris ch + e, i, se pronuntza shi se scrie s in descheia, deschide, deschinga, muscheta - shi muschetar -, dar sh in mushchi - shi mushchios, mushchiuletz -, rashchia, rashchira, rashchitor, teshcherea.

d. Inainte de p se pronuntza shi se scrie s in pluralul adjectivului shi substantivului aspru: aspri.

e. Inainte de t se pronuntza shi se scrie s in astea, astea (forme de f. pl. ale pronumelui shi adjectivului demonstrativ in varianta sa din limbajul familiar), mustri (ind. prez. 2 sg., de la mustra) shi in shustar, dar sh in poshtal (shi in imbinarea carte poshtala), poshtalion, shishtar, veshteji shi in forma de m. pl. a tuturor substantivelor shi adjectivelor terminate la sg. in -stru: albashtri, ilushtri, minishtri, pilashtri.

In cuvintele veshmint shi inveshminta consoana [sh] provine din [s] in acelashi context, variantele mai vechi avind un t intre sh shi m (veshtmint < vestmint).

5. Dupa consoana (de obicei l, r), variatziile sint asemanatoare in interiorul cuvintului shi la sfirshit de cuvint: se pronuntza shi se scrie fals (f. sg. falsa, pl. m. falshi, f. false) shi falsifica, vers; hirsi, dar hirshii.

6. La sfirshit de cuvint, dupa vocala se pronuntza shi se scrie sh in grish - shi grishat - shi sufertash, dar s in incas (f. sg. incasa, pl. m. incashi, f. incase).

7. Alegerea intre s shi sh este determinata uneori de considerente morfologice. Substantivele masculine terminate la singular in s au totdeauna pluralul cu sh: se pronuntza shi se scrie corect pershi (nu persi).

Sufixul perfectului simplu este -se (nu -she): se pronuntza shi se scrie corect arse, duse, fripse, merse, zise.

8. Distinctzia intre s shi sh trebuie respectata shi la literele majuscule; ea se face prin notarea sedilei la litera sh (SH).

Vezi shi XXVII F.

Regula este valabila shi pentru abrevierile de prenume reduse la initziale sau pentru siglele alcatuite din initziale majuscule; de exemplu, C.N.SH.T. (< Consiliul Natzional al SHtiintzei shi Tehnologiei).

Deprinderea de a nu se nota sedila la SH duce la lectura acestei litere drept s: St. O. Iosif (< SHtefan Octavian Iosif) se citeshte [ste-o], iar S.S.F. (< Societatea de SHtiintze Filologice) [se-se-fe]. Vezi shi XXVIII B 3 e.

9. Variante cu s pentru [sh] shi cu sh pentru [s] se intilnesc shi la numele proprii romaneshti in contexte identice cu cele descrise la 1 - 6. De exemplu: Musceleanu shi Mushceleanu; Paraschiva shi Parashchiva; Spitzeru shi SHpitzeru. Unele variante se explica prin corespondente straine: SHimon pentru Simon sau Stefu pentru SHtefu (< SHtefan).

Substantivele comune stefanian (perioada geologica) shi stefanit „sulfura dubla naturala de stibiu shi argint” sint raportabile la forma latineasca a numelui propriu SHtefan intro varianta partzial romanizata, cu mentzinerea lui s, dar cu f pentru ph; ele provin din fr. stéphanien (denumire legata de bazinul carbonifer Saint-Etienne), respectiv fr. stéphanite.

In unele nume proprii romaneshti de persoane sau numai in variante ale lor se intilneshte uneori scrierea, invechita, cu s pentru [sh]: (Ovid) Densusianu (< Densush), (Bogdan Petriceicu) Hasdeu, (George) Stephanescu (< SHtefan).

Scrierea cu -siu pentru [sh] a fost curenta in secolul trecut in Transilvania: nume k Oprish, prin grafia Oprisiu, au devenit Oprishiu.

Nume de familie k Scheau, Schiopu (shi Schiopulescu) pot reprezenta atit variante fonetice regionale (k shi apelativele corespunzatoare, pentru care vezi 2), cit shi grafii etimologice.

Administratzia a oficializat scrierea shi pronuntzarea cu s a unor nume proprii de localitatzi, de exemplu Segarcea, shi a optat pentru solutzii diferite la aceleashi nume din regiuni diferite: Scheia shi SHcheia, Sebish shi SHebish, Semlac shi SHemlac (~ul Mare/Mic), Sopot shi SHopot (~ul Nou/Vechi) sau la nume inrudite: Sarmashu shi Sarmashel, dar SHarmashag; Sicula, dar SHiculeni. Variantele de la toponime explica shi unele variante din antroponimie, de exemplu Scheianu shi SHcheianu.

Cf. shi adjectivul din denumirea textului rotacizant Psaltirea Scheiana/SHcheiana, care-l aminteshte pe donatorul sau, D.C. Sturdza-Scheianul.

10. In nume proprii straine - de locuri, de institutzii sau de persoane - shi in derivatele lor scrierea shi pronuntzarea urmeaza regulile limbilor respective.

In numeroase nume proprii germane (nu insa in toate!) se scrie s shi se pronuntza [sh] inainte de p shi t la inceput de cuvint (shi de silaba in compuse shi in formatzii prefixale): de exemplu, numele fluviului Spree se pronuntza corect [shpre], iar numele compozitorului austriac Strauss se pronuntza [shtraŭs].

La lectura unor nume proprii straine se face adesea gresheala de a se pronuntza [sh] litera s - initziala de cuvint sau de silaba - urmata de p sau t in cuvinte de diverse origini, carora li se aplica astfel, in mod nejustificat, o regula valabila numai pentru unele cuvinte germane. De retzinut k numele proprii englezeshti shi americane (Spencer, Springfield, Steinbeck, Stevenson), franceze (Madame de Staёl, Stendhal, Strasbourg, ultimul cu pronuntzare corecta diferita shi k accent de corespondentul german, scris Strassburg), olandeze (Steen) shi suedeze (Stockholm, Strindberg) se pronuntza corect cu [s-], nu cu [sh-].

Nici macar pentru numele proprii germane lectura [sh] nu trebuie generalizata: de exemplu, numele de orashe Rostock shi Speyer se pronuntza corect cu [s].

Pentru pronuntzarea corecta a numelor proprii straine trebuie bine determinata apartenentza lor shi trebuie consultate dictzionare speciale, cu atit mai mult cu cit acelashi nume, cu aspect german shi scris cu s, se poate pronuntza cu [sh] ori cu [s] dupa cum este sau nu german; de exemplu, Springer (editor german shi chimist american) sau Stein (om politic prusac shi scriitoare americana); cf. shi Stendal (orash german) shi Stendhal (scriitor francez). Numele propriu Bernstein se pronuntza cu [s] in cazul dramaturgului francez shi al compozitorului american (cu diferentze fonetice in alte privintze), dar cu [sh] in cazul omului politic german; intrucit derivatele bernsteinian, bernsteinism, bernsteinist se refera la acesta din urma, ele se pronuntza corect cu [sh] (shi cu [aĭ]).

Gresheala inversa se intilneshte la lectura numelor proprii maghiare, in care litera s trebuie citita [sh], nu [s]: de exemplu, Sandor, Sütö.

Neglijarea semnului diacritic al literei S, s la numele proprii cehe, slovace shi sirbocroate are k rezultat lectura lor, greshita, cu [s] in loc de [sh]: de exemplu, Skoda, Stur, Sar Planina, Mestrović. O situatzie asemanatoare se intilneshte la lectura numelor proprii poloneze cu S: de exemplu, Swidnica.