SEMNUL EXCLAMARII

§204. Semnul exclamarii marcheaza grafic intonatzia frazelor shi a propozitziilor exclamative sau imperative.

Semnul exclamarii se pune de asemenea dupa interjectziile shi vocativele care exprima stari afective shi sunt considerate cuvinte (sau partzi de fraza) independente.

§205. Se pune semnul exclamarii dupa o propozitzie exclamativa, care poate fi completa sau eliptica de predicat:

Ce ochi frumoshi avea Margareta in sara aceea [!] VLAHUTZA, N. 65;

Irina, mare cumpana [!] SADOVEANU, O. I 152.

Nota. Este greshita folosirea punctului in asemenea situatzii:

Vom merge pe urma la teatru. E o piesa asha de frumoasa [.] VLAHUTZA, N. 31.

Intro inshiruire de exclamatzii, se pune semnul exclamarii dupa fiecare termen al inshiruirii, daca se accentueaza asupra fiecaruia:

Licentziat in drept[!] tanar eminent [!] irezistibil orator [!] caracter mare [!] idei generoase [!]... Desigur, miam zis eu, iata un cetatzean de mare viitor. CARAGIALE, O. I 249.

§206. Se pune semnul exclamarii dupa o propozitzie imperativa, completa sau eliptica de predicat:

In aceasta pace adanca, in aceasta fantana dintre muntzi, plina de chipul shi de aleanul soarelui, pocni racnetul deznadajduit: Fugitzi [!] Fugitzi [!] GALACTION, O. I 160;

La Pelesh [!] shi mai iute [!] CARAGIALE, O. II 130.

§207. Se pune semnul exclamarii dupa o fraza care se termina cu o propozitzie cu caracter exclamativ sau imperativ:

Nu shtiu altzii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nashterii mele, la casa parinteasca din Humuleshti, la stalpul hornului, unde lega mama o shfara cu motocei la capat, de crapau matzele jucandu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care ma tzineam cand incepusem a merge copacel, la cuptiorul care ma ascundeam, cand ne jucam noi baietzii de-a mijoarca, shi la alte jocuri shi jucarii pline de hazul shi farmecul copilaresc, parca-mi salta shi acuma inima de bucurie [!] CREANGA, A. 33.

§208. Se pune semnul exclamarii dupa propozitziile exclamative incidente. Aceste propozitzii sunt inchise intre paranteze sau pauze:

Iar Caraiman... - apoi las pe el [!] - credeai cai apucat de friguri. SADOVEANU, O. I 73;

Incet, prin intuneric, shia tras fusta de lana, s-a invalit bine c-o catzaveica veche de douazeci de ani (unde mai gaseshti acu asha catzaveici [!]), s-a imbrobodit shi s-a cinchit inaintea vetrei. SADOVEANU, O. I 329.

§209. Se pune semnul exclamarii dupa interjectzii:

A[!] a cazut un ghiveci cu flori. CAMIL PETRESCU, P. 203;

Ei [!] acuma, unde mergem? il intreba Costica. CARAGIALE, O. II 215.

Atunci cand se repeta o interjectzie shi fiecare membru al repetitziei este independent, adica dupa rostirea lui se face o mica pauza, se pune semnul exclamarii dupa fiecare interjectzie:

A[!] a[!] a[!] mia scos alta! Masea nevinovata. CARAGIALE, O. VI 204.

De asemenea, intro serie de interjectzii diferite, se pune semnul exclamarii dupa fiecare interjectzie:

U[!] O[!] Pi[!] Bre[!] Ce scandal! NEGRUZZI, I 228;

N-apuc sa raspunz, domnule, shi shart[!] part[!] trosc[!] pleosc[!] patru palme: imi turteshte palaria shi mi-o arunca cat colo. CARAGIALE, O. VI 202.

Atunci cand prin repetarea interjectziei se obtzine o constructzie care formeaza o unitate, iar intre membrele repetitziei nu se fac pauze, se pune semnul exclamarii dupa ultima interjectzie, intre diversele elemente punandu-se virgula sau cratima.

Hei, hei[!] Nu shtitzi dumneavoastra ce poam-a dracului e Harap-Alb aista. CREANGA, P. 230;

He-he-he[!] rase jupan Nastase, s-au trecut acele vremuri! SADOVEANU, O. I 286.

Daca interjectzia face parte dintro expresie exclamativa, se pune semnul exclamarii dupa intreaga expresie:

Vai de mine[!] nu-i buna asta! CARAGIALE, O. II 70.

Cand interjectzia are in acelashi timp sens exclamativ shi interogativ, semnul exclamarii este insotzit de semnul intrebarii:

Mioara surprinsa, incantata, acesta fiind felul ei de receptivitate artistica, normal: A[!?] Dl. Tulpina? CAMIL PETRESCU, T. II 11.

Se pune insa de obicei virgula dupa interjectzie, daca aceasta e urmata de un substantiv in vocativ:

O[,] mama, dulce mama, din negura de vremi

Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi. EMINESCU, O. I 129.

Nu se pune nici un semn de punctuatzie dupa interjectziile urmate de un vocativ cu care formeaza o unitate in rostire (vezi § 229).

§210. Se pune semnul exclamarii dupa exclamatzii redate prin substantive la cazul vocativ, izolandu-se astfel de restul propozitziei sau al frazei printro pauza:

Doamne [!] bine-tzi mai shede, jupaneshica; parca eshti una de-a noastre. CREANGA, P. 129.

Atunci cand un vocativ se repeta shi intensitatea tonului ramane aceeashi, se pune semnul exclamarii dupa fiecare vocativ:

- O, fratzii mei iubitzi, ia uitatzi-va in oglinda asta, ganditzi-va la parintzii noshtri shi sa vedetzi ce grozavie! Doamne [!] Doamne [!] ce sa facem? CARAGIALE, O. I 121.

Se poate pune semnul exclamarii dupa titlul - exprimat printrun substantiv la cazul vocativ - al unui apel, manifest, discurs sau scrisoare:

Domnilor [!]... Onorabili concetatzeni [!]... Fratzilor [!]... (plansul il ineaca). Iertatzi-ma, fratzilor, daca sunt mishcat. CARAGIALE, O. VI 141.

§211. Intro conversatzie, interlocutorul se poate dispensa la un moment dat de cuvinte, luand atitudine numai cu ajutorul mimicii, al gesturilor, care pot sa exprime surpriza, admiratzia, nedumerirea. In scris, aceste replici care constau numai din mimica se redau prin semnul exclamarii, daca mimica tzine locul unei exclamari, sau prin semnul intrebarii, daca mimica arata o nedumerire (vezi shi Semnul intrebarii, § 201):

- Nu vrea sa intre in combinatzie... Hotarat!... Cat n-am stat de capul lui!... Nu vrea shi pace!...

- [!] CARAGIALE, O. I 300.

Atunci cand replica exprimata prin mimica shi gesturi are, in acelashi timp, caracter exclamativ shi interogativ, se folosesc ambele semne de punctuatzie:

- Nu shtiu... n-ash putea sa-tzi explic. M-a impresionat gestul de a-mi da cheia... A dizolvat totul in mine...

- [?!] CAMIL PETRESCU, P. 352;

- Nu-i sunt tata, domnule, striga omul ragushit...

- [!?]

- ... Suntem camarazi... CARAGIALE, O. I 245.

§212. Pentru a se marca creshterea gradata a intensitatzii vocii, se folosesc mai multe semne de exclamare, numarul lor fiind in raport cu creshterea caracterului emotiv al comunicarii:

Ajunul postului[!]... redus[!!]

Lui Teleor i crapa buza[!!!]

Atunci[!!!!] e-ngrozitor de spus[!!!!!] CARAGIALE, O. IV 339.

a) La sfarshit de propozitzie:

Patria ma cheama[!]... Nu mai pot sta un moment[!!]... Plec[!!!] CARAGIALE, O. VII 114;

- Pofteshte in salon.

Mosafirul intra. Peste un moment intra shi doamna... Dumnezeule, tu care tzii vamile vazduhului!

Cine era?

Infamul!

- Ieshi[!]

- Doamna mea, am sa ies dupa ce va voi da o mica explicatzie...

- Ieshi[!!]

- Va datoresc...

- Ieshi[!!!]

- SHase mii de franci, care va rog sai primitzi. CARAGIALE, O. II 423.

b) Dupa vocative:

- Ionel[!] Ionel[!!] Ionel[!!!] Du-te dincolo, mama, spargi urechile dumnealui! CARAGIALE, O. I 274;

Ce-o fi sh-asta? (deodata, se aude o noua salva shi chiote prelungite; coana Efimitza sare jos shi ramane inmarmurita in picioare, ascultand; o alta salva shi strigate) Leonido[!] (zgomotul se repeta) Leonido[!!] (pauza; zgomotul se repeta cu putere; cucoana se repede peste un scaun cu exasperare, se impiedica shi cade peste patul lui Leonida) Leonido[!!!] CARAGIALE, O. VI 65.

c) in locul replicilor date prin mimica shi gesturi:

- Mie, ce sa-tzi spui? mi-e frica al dracului. Mi se-ntampla cateodata sa am sume mari cu mine... bunioara k acuma...

- [!]...

- Gluma e sa ma arza odata cu o a vere de om...

- ...[!!!].

- Patruzeci de mii de franci!...

- ...[!!!] CARAGIALE, O. I 200.

§213. Se pune semnul exclamarii inchis in paranteze atunci cand autorul ishi exprima indoiala sau ironia fatza de cele afirmate in propozitzie, in acest caz, semnul exclamarii tzine locul lui sic (cuvantul latinesc sic „chiar asha”):

Am scris lui Barbu in frantzuzeshte [(!)] k sa-l felicit pentru discursul sau. CARAGIALE, O. VII 114.