Articol publicat de Ionel Funeriu in Biografii lexicale, Editura Brumar, 2019

Luna este astrul nocturn care, dominand cu lumina shi icoana sa cerul instelat, a impresionat puternic umanitatea. „Luna tu, stapan-a marii, pe a lumii bolta luneci/ shi gandirilor dand viatza, suferintzele intuneci" zice Eminescu in Scrisoarea I; mai tarziu, dupa cum marturisesc contemporanii, poetul ar fi dorit sashi intituleze Lumina de luna intaiul sau volum de versuri. Compozitorii, la randu-le, au fost vrajitzi de farmecul selenar. Una din cele mai cunoscute shi indragite compozitzii beethoveniene este Sonata lunii, o Nocturna a lui Chopin se numeshte Clar de luna, Claude Debussy a compus piesa muzicala Claire de lune. Pictorii n-au ramas nici ei insensibili la lucirea lunii shi au inclus-o in peisajele lor. Astrologii au speculat pe seama enigmaticelor raze selenare care ascund misterele universului, in loc sa le lamureasca, asha incat lumina lor difuza „nu micshoreaza, ci tremuratoare mareshte shi mai tare taina noptzii" (Blaga). Astronomii au scrutat luna in noptzile senine cu telescoapele lor, iar astronautzii americani au vizitat-o de cateva ori, diminuandu-i aura inefabila.

Luna, ba chiar jumatatea ei, semiluna, a ajuns candva simbolul unor puteri imperiale sau militare (persana shi otomana).

Nu-i de mirare atunci k, inca din vechime, botezand zilele dupa numele ashtrilor celeshti, romanii au inceput saptamana cu ziua lunii, pe latineshte Lunae dies. Reminiscentza di din dies = zi se poate recunoashte in franceza - lundi shi italiana - lunedi. Romanescul luni, k shi spaniolul lunes urmeaza varianta simpla lunis, din latina tarzie.

In mitologia greaca, Selene era patimasha zeitza a lunii. Termenul a ajuns shi la noi, mai intai in formai pura: „Cand pe bolta bruna tremura Selene” (Eminescu), dar s-a propagat apoi k adjectiv (selenar) shi k verb a aseleniza = a lua contact cu suprafatza Lunii. In anii ’60, cand cucerirea cosmosului era in toi, in ziare apareau titluri precum: „Americanii shi sovieticii se pregatesc sa aterizeze pe luna". Al. Graur a atras atentzia k formularea e incorecta, Terra fiind Pamantul, nu Luna. A propus, cu dreptate, fie alunizare, fie aselenizare^[1].

Se pare k sintagma lunae dies copiaza structura selenes hemera = ziua lunii din greaca. Formula s-a raspandit shi in unele limbi europene nelatine, k in germana Montag (Mon = luna + Tag = zi) shi engleza Monday (day = zi).

Lunatic este somnambulul care, atras pasamite de fortza malefica a Lunii, umbla haotic prin somn (ambulare = a umbla, de unde ambulatoriu, ambulant shi ambulantza + somnus = somn). Prin extindere semantica, lunaticul a ajuns sa desemneze un om cu idei bizare shi manifestari halucinante. Lucu Silion este un astfel de personaj in romanul Lunatecii al lui Ion Vinea.

Luna mai desemneaza in romana shi intervalul de timp cu o durata de 28-31 de zile. In latineshte, luna calendaristica era mensis. Acest cuvant a fost moshtenit de principalele limbi romanice cu exceptzia romanei: fr. mois, it. mese, port. mês, sp. mes. Il avem insa k substantiv neologic pe mensual = publicatzie ce apare lunar, din lat. mensualis. Pe mensis il mai recunoashtem in compushi k trimestru shi semestru. Terminologia medicala a imprumutat apoi, cu sensul fiziologic cunoscut, derivatul latin menstrualis.

P.S. Luna era Mona in vechea engleza; asha se explica forma Monday, nu Moonday. Black Monday (lunea neagra) este o zi cu reputatzie malefica in Anglia. Lingvishtii n-au gasit explicatzie credibila pentru evolutzia peiorativa a sintagmei. (Noi insa avem una politica pentru... martzea neagra, ziua in care parlamentarii noshtri au incercat sashi subordoneze justitzia.) Un prieten anglofil, cu umor, nu-i vorba, mia furnizat totushi motivatzia: intro zi de luni, in drum spre eshafod, un condamnat la decapitare a exclamat sec: „iata o saptamana care incepe cam prost…”