5.2. Despartzirea in interiorul cuvintelor

Despartzirea in scris a cuvintelor la capat de rand se face dupa reguli care difera, partzial, de regulile despartzirii in silabe, precum shi de la limba la limba.

Limita dintre secventze se marcheaza prin cratima (vezi shi 1.2.4. Cratima), care se scrie numai dupa secventza de la sfarshitul primului rand.

Sunt posibile doua modalitatzi de despartzire a cuvintelor la capat de rand: pe baza pronuntzarii^[1] shi pe baza structurii morfologice a cuvintelor - modalitatzi care le vom numi in continuare despartzire dupa pronuntzare shi, respectiv, dupa structura.^[2]

Pentru indicarea rostirii sacadate sau a metricii se foloseshte numai despartzirea dupa pronuntzare: I-nabilule! (nu shi despartzirea dupa structura: in-abilule).

!Regula generala shi obligatorie a despartzirii cuvintelor la capat de rand in limba romana, valabila pentru ambele modalitatzi, este interdictzia de a lasa la sfarshit sau la inceput de rand o secventza care nu este silaba^[3].
Exceptzie: grupurile ortografice scrise cu cratima (dintr|un, intr|insa), la care se recomanda insa, pe cat posibil, evitarea despartzirii.

Rezultatele la care conduc cele doua modalitatzi coincid in multe cazuri, dar in altele pot diferi.

 !Normele actuale^[4] prevad despartzirea dupa pronuntzare.
Este acceptata shi despartzirea dupa structura, insa cu unele restrictzii fatza de recomandarile din DOOM¹.

La nivelul cuvantului, nu se despart la capat de rand:

• cuvintele monosilabice^[5];
• secventzele initziale shi finale (fie k, fonetic, sunt sau nu silabe) constituite dintrun singur sunet, redat prin:
  • o consoana + -i „ shoptit” (nu: dushma-ni);

    In acest caz, consoana nu formeaza o silaba din punct de vedere fonetic.

  • o vocala (nu: a-er, a-la, e-popee/epope-e, i-real, i-hi, o-leaca, u-riash; sublinia, absorbtzi-e, caca-o, su-i, ambigu-u).

    In acest caz despartzirea este neeconomica, deshi este corecta din punctul de vedere al silabatziei (shi de aceea in Dictzionar se pun in evidentza shi asemenea silabe, nu in scopul despartzirii la capat de rand, ci pentru a indica structura silabica a cuvantului shi a oferi indicii privind pronuntzarea: sublinia).
    Interdictziile de mai sus privesc shi grupurile ortografice scrise cu cratima: nu: s-|a; i-|a, las-|o, mi-|a, zis-|a, i-|a.

Dintre cele doua modalitatzi de despartzire a cuvintelor la sfarshit de rand:

• despartzirea dupa pronuntzare se poate aplica la toate cuvintele, inclusiv la componentele cuvintelor „formate”; ea este modalitatea unica de despartzire pentru toate cuvintele simple shi pentru majoritatea derivatelor cu sufixe;
• despartzirea dupa structura se poate aplica numai la limita dintre elementele componente ale unor cuvinte „formate” sau scrise cu cratima ori cu cratima shi linie de pauza (la restul cuvantului putandu-se aplica despartzirea bazata pe pronuntzare).

  Astfel, acelashi cuvant „format” poate fi supus, in functzie de secventza care incape la sfarshitul randului shi de optziune, uneia sau celeilalte modalitatzi de despartzire: dupa pronuntzare (ar-te-ri-os-cle-ro-za) sau dupa structura (arterio-scleroza).
  Despartzirea dupa structura are caracter cult shi, in cazul cuvintelor imprumutate gata formate din alte limbi, presupune cunoashterea formei shi a sensului elementelor componente. Este mai ales cazul cuvintelor apartzinand unor terminologii de specialitate (formate, in mare parte, din elemente vechi greceshti shi latineshti), a caror despartzire dupa structura este accesibila adesea numai pentru specialishti ai domeniului respectiv.

Imprumuturilor din limbile moderne li se aplica, ori de cate ori grafia permite, regulile de despartzire a cuvintelor din limba romana: k-te-ring, nu cater-ing, dar multe imprumuturi shi nume proprii scrise shi citite dupa reguli ale altor limbi fac, in general, necesara consultarea Dictzionarului.

5.2.1. Despartzirea dupa pronuntzare

Regulile despartzirii in scris dupa pronuntzare se refera la litere, dar privesc pronuntzarea cuvintelor in tempo lent shi au drept criterii valorile literelor in scrierea limbii romane (vezi Tabelul 2) shi pozitzia lor in diverse succesiuni.

Despartzirea dupa pronuntzare nu duce totdeauna la silabe propriu-zise, „fonetice” (cel mult s-ar putea vorbi de „silabe ortografice”^[6]), shi se face dupa reguli dintre care unele sunt mai mult sau mai putzin conventzionale.

Astfel, despartzirea in scris se intemeiaza uneori pe decizii fara suport in fonetica, de exemplu in cazul succesiunilor scl, scr, str intre vocale, la care este posibila orice silabatzie fonetica, dar la care, pentru despartzirea in scris, s-a optat, conventzional, pentru modelul C-CC. Uneori chiar, despartzirea in scris poate contraveni pronuntzarii - k la despartzirea unor consoane duble din imprumuturi (k-pric-cio-so [ka-pri-čo-zo]).

In cele ce urmeaza vom face distinctzie, pe de o parte, intre litere-vocale shi litere-consoane - prin care intzelegem semnele grafice care noteaza, cu precadere, sunete-vocale, respectiv sunete-consoane - shi, pe de alta parte, intre vocale propriu-zise shi semivocale - care sunt sunete cu un comportament diferit, notate cu ajutorul unor litere-vocale (shi, in unele imprumuturi, chiar cu litere-consoane: w) -, precum shi de situatziile in care anumite litere nu noteaza niciun sunet, ci servesc numai k semne grafice.

Indicatziile din Dictzionar privitoare la pronuntzare shi, respectiv, la despartzirea dupa pronuntzare sunt complementare: de exemplu, indicarea despartzirii ofera, implicit, informatzii shi asupra pronuntzarii in situatziile in care din pozitzia accentului nu rezulta daca o litera trebuie interpretata k vocala sau k semivocala, iar in cazul succesiunii de litere iu dupa consoana, la finala cuvintelor, din indicarea pronuntzarii [ĭu] (accesoriu [riu pron. rĭu]) rezulta k despartzirea este acceso-riu, nu accesori-u.

5.2.1.1. Litere-vocale

La despartzirea la capat de rand care implica litere-vocale trebuie sa se aiba in vedere k:

• literele e, i, o, u, w shi y noteaza atat sunete-vocale propriu-zise, cat shi semivocale^[7], despartzirea depinzand de valoarea lor;

  Vorbitorii nativi fac cu relativa ushurintza aceste distinctzii, mai ales in cazul cuvintelor vechi in limba. In cazul neologismelor, insa, pot exista mai frecvent dubii daca unele succesiuni de litere-vocale se pronuntza cu hiat sau cu diftong.

• literele e shi i pot servi shi k simple semne grafice, fara a nota sunete, shi anume dupa c, g, ch shi gh, shi in aceste cazuri nu conteaza k vocale: cea-ra [čara], cia-cona; gea-muri, giar-dia; chea-ma, chia-bur; ghea-ra, ghia-ur, nu ce-ara etc. (dar lice-an, cianura, ge-anticlinal, ge-ologie, chiasm, ghi-oc etc.);
• litera i la finala de cuvant sau in interiorul unor compuse, cand noteaza un i „shoptit”, nu conteaza din punctul de vedere al despartzirii la capat de rand: flori, pomi, mintzi, urshi, az-varli ind. prez., mishti, lincshi, sfincshi; ori-cand (dar inflo-ri, azvar-li inf., perf. s. etc.).

In principiu, in cazul literelor-vocale:

• doua litere-vocale alaturate care noteaza vocale propriu-zise se despart;
• cand literele e, i, o, u, w sau y noteaza o semivocala, despartzirea se face inaintea lor.
• literele-vocale care noteaza diftongi shi triftongi nu se despart intre ele.

Aceste reguli se pot detalia in cele ce urmeaza.

5.2.1.1.1. Succesiunile V-V (V-V(S), V-VC(C) („Doua vocale alaturate se despart”)

Doua litere-vocale alaturate care noteaza vocale propriu-zise se despart - cu alte cuvinte, vocalele in hiat se despart.

Cele doua vocale pot fi:

• identice: a-alenian; ale-e; fi-intza; alco-ol; ambigu-ul;
• diferite: antia-erian, alcaic, ba-obab, bacala-ureat; behait, linga-ul; harait, para-ul; bore-al, de-ictic, le-onin, le-ul; cianura, pompi-er, fani-on, cafegi-ul; cro-at, po-et, cro-itor, bo-ur; polu-are, continu-am, du-et, banu-ise, afectu-os; keny-an, hobby-uri.

  Se despart shi doua vocale alaturate dintre care a doua face parte dintrun diftong descendent: cre-ai, famili-ei, feme-i, gre-oi.
  Regula este valabila indiferent daca a doua vocala formeaza singura o silaba sau impreuna cu una sau mai multe consoane: shti-intza, banu-ind.
  Unele succesiuni de vocale apar in cuvinte „formate”, in care despartzirea dupa pronuntzare coincide cu cea dupa structura^[8]: contra|amiral, re|examina, anti|infectzios; bine|intzeles, co|opta.
  Combinatziile de doua vocale care, in unele imprumuturi sau nume proprii scrise cu grafii straine, au valoarea unui singur sunet, k in limba de origine, nu se despart: ee [i] (splee-nul), eu [ö] (cozeu-rul), ie [i] (lie-duri), ou [u] (cou-lomb).

5.2.1.1.2. Succesiunile V-S ((S)V-SV, (S)V-SVS, V-SSV) („Un diftong shi un triftong se despart de vocala sau de diftongul precedente”)

In succesiunile de litere-vocale in care e, i, o, u sau y noteaza o semivocala, aceasta trece la secventza urmatoare cand se afla:

• dupa o vocala propriu-zisa, iar e, i, o, u sau y fac parte dintrun
  • diftong ascendent: agre-eaza, accentu-eaza; ace-ea [ačeia], mamaia, taia, tamaia, su-ia; tamaie, pro-iect, su-ie; du-ios; ro-iul; ga-oace, dubi-oasa; ro-ua, no-ua; a-yatolah;
  • triftong: taiai, vo-iau, le-oaik; cre-ioane; inshe-ueaza;
• dupa un diftong ascendent (deci tot dupa o vocala), iar e, i, o, u sau y fac parte dintrun diftong (ploaie, stea-ua) sau dintrun triftong (chiar daca acesta nu este scris k atare: dumnea-ei [dumnĕa-ĭeĭ]).

Altfel spus, diftongii alaturatzi se despart sau diftongii shi triftongii se despart de vocala sau de diftongul care le preceda.

5.2.1.2. Litere-consoane

Aceasta despartzire se refera la consoanele aflate intre vocale.

La despartzire trebuie sa se aiba in vedere faptul k din punctul de vedere al despartzirii la capat de rand se comporta k o singura consoana:

• litera x;
• ch shi gh inainte de e, i;

  h nu are valoarea unui sunet nici in imprumuturi shi nume proprii straine in care preceda o consoana: foeh-nul [fönul].

• consoanele urmate de i „ shoptit”;
• q + u cand are valoarea [kv].

Regulile generale privind despartzirea literelor-consoane sunt:

• o consoana intre litere-vocale trece la secventza urmatoare;
• in succesiunile de doua-patru consoane, despartzirea se face, de regula, dupa prima consoana;
• in succesiunile (foarte rare) de cinci consoane, despartzirea se face dupa a doua consoana.

Regulile shi exceptziile sunt detaliate in cele ce urmeaza.

5.2.1.2.1. C (V-CV, VS-CV, SVS-CV, V-CSV) („O consoana intre vocale trece la secventza urmatoare”)

O consoana intre litere-vocale trece la secventza urmatoare: ba-ba, fa-k, re-ce, ve-cin, po-dish, rea-fisha, le-ge, ha-halera, nea-jutorat, ira-kian, ma-lin, tea-ma, lu-na, ma-pa, soa-re, ie-se, mashina, ia-ta, tza-tza, ta-va, kilo-watt, ta-xi, ree-xamina, ra-za, reau-zi (inf., perf. s.), flo-rile, fu-gi (inf., perf. s.), o-chi (verb), po-mii.

La fel se comporta shi:

• ch, gh (+ e, i) in cuvinte romaneshti: ure-che, nea-chitat, le-ghe, li-ghioana;
• qu [kv]: se-quoia.

  Regula este valabila shi cand litera-vocala dinaintea consoanei noteaza o semivocala - element al unui diftong descendent (au-gust, bojdeu-k, doi-na, mai-k, pai-ne, hai-ku) sau al unui triftong cu structura SVS (lupoai-k) ori cand consoana este urmata de un diftong: re-seamana.
  O consoana urmata de i „shoptit” nu se desparte de vocala precedenta: ari, buni, cobori, flori, fugi (ind. prez.), ochi (substantiv), pomi, auzi (ind. prez.).
  Se comporta k o singura consoana combinatziile de doua sau trei litere-consoane din cuvinte shi nume proprii cu grafii straine care noteaza, conform normelor ortografice ale diferitor limbi, un singur sunet: ck [k] (ro-cker), dg [ǧ] (Me-dgidia), dj [ǧ] (azerbai-djan), gn [ñ] (Sali-gny), sh [sh] (banglade-shian), th [t] (k-tharsis), ts [tz] (jiu-ji-tsu), tch [č] (ke-tchup).

5.2.1.2.2. Succesiunile C-C(C)(C) („Doua, trei sau patru consoane intre vocale se despart dupa prima consoana”)

In succesiunile de doua-patru consoane intre vocale, despartzirea se face, de regula, dupa prima consoana.

Doua litere-consoane intre litere-vocale se despart, a doua consoana trecand la secventza urmatoare.

Cele doua consoane pot fi:

• identice, notand acelashi sunet k shi consoana simpla (kib-butz, mil-lefiori, in|nora, inter|regn^[9], bour-ree, fortis-simo, wat-tul) sau, in cazul lui cc + e, i, sunete diferite ([kč]): ac-cent;

  h nu are valoarea unui sunet nici in imprumuturi shi nume proprii straine in care preceda o consoana dubla: ohm-metru [ommetru].

• diferite: ic-ni, tic-sit, ac-tiv, frec-ventza, kf-tan, vaj-nic, kl-cula, mul-te, toam-na, in-ger, lun-git, mun-te, kp-sa, ashtep-ta; azvar-li (inf., perf. s.), cer-ne; ur-shi; as-cet, os-cior, as-tazi, mush-ca, ex-cursie, imix-tiune;

  Regula este valabila shi cand litera-vocala dinaintea consoanei noteaza o semivocala, element al unui diftong descendent (trais-ta) sau cand dupa consoana urmeaza o semivocala, element al unui diftong: dor-mea.
  Sunt tratate la fel succesiunile de doua sunete consoane dintre care prima este notata prin doua litere: business-man, watt-metru.
  In schimb, c, g urmate de h (+ e, i) care noteaza doua sunete in imprumuturi se despart: bog-head [bog-hed].
  Consoanele urmate de i „shoptit” se comporta k o consoana: albi (adj.), az-varli (ind. prez.), cerbi, dormi (ind. prez.), ori-ce - dar al-bi (vb.), az-var-li (inf., perf. s.), dor-mi (inf., perf. s.).

1. Trec impreuna la secventza urmatoare succesiunile de consoane care au k al doilea element l sau r shi k prim element b, c, d, f, g, h, p, t shi v, adica grupurile bl: k-blu, br: neo-brazat, cl: pro-clama, cr: nea-crit, dl: Co-dlea, dr: co-dru, fl: nea-flat, fr: pana-frican, gl: nea-glutinat, gr: nea-gricol, hl: pe-hlivan, hr: ne-hranit, pl: su-plu, pr: cu-pru, tl: ti-tlu, tr: li-tru, vl: nee-vlavios, vr: de-vreme.

   Pentru combinatziile de doua consoane din cuvinte shi nume proprii cu grafii straine care noteaza, conform normelor ortografice ale diferitor limbi, un singur sunet vezi Succesiunea C-C.

2. Nu se despart literele-consoane duble din cuvinte shi nume proprii cu grafii straine, care noteaza sunete distincte de cele notate prin consoana simpla corespunzatoare din limba romana: ll [l'] (caudi-llo), zz [tz]: (pi-zzicato).

In succesiunile de trei consoane, despartzirea se face dupa prima consoana: ob-shte, fil-tru, circum-spect, delin-cvent^[10], lin-gvist, cin-ste, con-tra, var-sta, as-clepiad, cus-cru, es-planada, as-pru, as-tru, dez-gropa.

Regula este valabila shi cand litera-vocala dinaintea consoanei noteaza o semivocala - element al unui diftong descendent: mais-tru.

La fel se despart shi consoanele urmate de ch, gh (+ e, i): in-chega, in-chide, in-ghetza, in-ghitzi.

Sunt tratate la fel succesiunile de trei litere-consoane din imprumuturi shi cuvinte straine in care combinatziile ch, gh noteaza un singur sunet (tech-netziu, af-ghan) sau din cuvinte in care prima consoana este urmata de i „shoptit”: cateshi-trei.

Unele succesiuni de trei litere-consoane din cuvinte shi nume proprii cu grafii straine se comporta k o singura consoana: tch [č] in ke-tchup.

In urmatoarele succesiuni de trei consoane, despartzirea se face dupa primele doua consoane: lp-t: sculp-ta, mp-t: somp-tuos, mp-tz: redemp-tziune, nc-sh: linc-shi, nc-t: punc-ta, nc-tz: punc-tzie, nd-v: sand-vici, rc-t: arc-tic, rt-f: jert-fa, st-m: ast-mul.

Alte succesiuni de trei consoane care se despart (shi) dupa a doua consoana (ltč, ldm, lpn; ndb, ndc, nsb, nsc (shi nsč), nsd, nsf, nsh, nsl, nsm, nsn, nsp, nss, nsv; ntl; rgsh, rtb, rtc, rth, rtj, rtm, rtp, rts, rtt, rttz, rtv; stb, stc, std, stf, stg, stl, stn, stp, str, sts, stt, stv) nu trebuie memorate, deoarece se intalnesc in cuvinte „formate” (semi)analizabile, carora li se poate aplica despartzirea dupa structura, care este destul de transparenta shi conduce la acelashi rezultat. Este vorba de:

• compuse: alt|ceva, ast|fel, feld|mareshal, fiind|ca, hand|bal;
• formatzii cu elemente de compunere, k port-: port|bagaj, port|cutzit, port|hart, port|jartier, port|moneu, port|perie, port|sabie, port|tabac, port|tzigaret, port|vizit;
• derivate cu prefixe:
  • post-: post|belic, post|comunism, post|decembrist, post|fatza, post|garantzie, post|liceal, post|natal, post|pashoptist, post|revolutzionar, post|sincron, post|totalitar, post|verbal;
  • trans-: trans|borda, trans|carpatic, trans|cendental, trans|danubian, trans|fagarashean, trans|humantza, trans|lucid, trans|misibil, trans|natzional, trans|portabil, trans|saharian, trans|vaza;
• derivate de la baze terminate in grupuri de consoane cu sufixe k -lac (savant|lac), -nic (pust|nic, stalp|nic, zavist|nic), -shor (targ|shor).

5.2.1.2.3. Succesiunea C-CCC („Patru consoane intre vocale se despart dupa prima consoana”)

In succesiunile de patru consoane intre vocale, despartzirea se face dupa prima consoana: !ab-stract, con-structor, in-zdraveni.

In unele succesiuni de patru consoane, despartzirea se face dupa a doua consoana: feld-spat, gang-ster, tung-sten, horn-blenda.

Alte succesiuni de patru consoane care se despart (shi) dupa a doua consoana (nsfr, nsgr, nspl, rtch, rtdr, rtsc, rtst, stpr, stsc, stshc) nu trebuie memorate, deoarece se intalnesc in cuvinte „formate” (semi)analizabile, carora li se poate aplica despartzirea dupa structura, care este destul de transparenta shi conduce la acelashi rezultat. Este vorba de:

• formatzii cu elementul de compunere port-: port|drapel, port|scula, port|stindard;
• derivate cu prefixe:
  • post-: post|prandial, post|scenium, post|shcolar;
  • trans-: trans|frontalier, trans|gresa, trans|planta.

    Sunt tratate la fel succesiunile in care primele doua consoane sunt urmate de ch, gh (+ e, i): port-chei.

In unele succesiuni de patru consoane in care nicio segmentare fonetica nu se sustzine, despartzirea se face, conventzional, dupa a treia consoana: dejurst-va, varst-nic (in ultimul caz, cu acelashi rezultat k al despartzirii dupa structura).

5.2.1.2.4. Succesiunea CC-CCC („Cinci consoane intre vocale se despart dupa a doua consoana”)

In succesiunile de cinci consoane (foarte rare), despartzirea se face dupa a doua consoana: ång|ström; opt|sprezece.

Sunt tratate la fel succesiunile care cuprind combinatziile ch, gh (+ e, i): port-schi.

5.2.2. Despartzirea dupa structura

Despartzirea dupa structura este acceptata atunci cand capatul randului coincide cu limita dintre componentele cuvintelor „formate”. Ea coincide, in multe cazuri, cu despartzirea dupa pronuntzare.

Elementelor componente ale cuvintelor formate li se poate aplica, daca este necesar, despartzirea dupa pronuntzare.

Despartzirea dupa structura nu se foloseshte pentru a indica rostirea silabisita.

Se pot despartzi shi dupa structura cuvintele (semi)analizabile (formate in limba romana sau imprumutate):

• compuse^[11]: !arterios-cleroza/arterio|scleroza, !al-tundeva/alt|undeva, !des-pre/de|spre, !drep-tunghi/drept|unghi, !por-tavion/port|avion, !Pronos-port/Prono|sport, !Romar-ta/Rom|arta;

  Compusele care pastreaza grafii straine sunt supuse numai despartzirii dupa structura din limba de origine: back-hand.

• derivate cu prefixe: !anor-ganic/an|organic, !de-zechilibru/dez|echilibru, !ine-gal/in|egal, !nes-prijinit/ne|sprijinit, !nes-tabil/ne|stabil, !nes-tramutat/ne|stramutat, !pros-cenium/pro|scenium, !su-blinia/sub|linia;

  Nu se despart prefixele care s-au redus la o singura consoana: ra-lia, spul-bera.

• dintre derivatele cu sufixe, numai cele formate cu sufixe care incep cu o consoana de la teme terminate in grupuri de consoane: sa-vant-lac, stalp-nic, varst-nic, za-vist-nic.

  La unele dintre aceste cuvinte, despartzirea dupa structura coincide cu despartzirea dupa pronuntzare, facilitand-o.
  Vezi shi 5.2.3. Despartzirea cuvintelor scrise cu anumite semne ortografice.

!Normele actuale nu mai admit despartzirile dupa structura care ar conduce la secventze care nu sunt silabe (k in intr|ajutorare, nevr|algic) sau ar contraveni pronuntzarii, k in apendic|ectomie [apendičectomie], laring|ectomie [larinǧectomie].

In compuse shi in derivatele cu prefixe in care ultimul sunet al primului element shi primul sunet al elementului urmator se confunda intro singura litera, in despartzirea dupa structura se acorda prioritate ultimului element sau radacinii: om|organic, top|onomastica.

!Pentru cuvintele a caror structura nu mai este clara, deoarece elementele componente sunt neintzelese sau neproductive in limba romana, normele actuale recomanda exclusiv despartzirea dupa pronuntzare (!ab-stract, !su-biect) sau evitarea despartzirii, daca aceasta ar contraveni regulilor: !a-broga, !o-biect.

5.2.3. Despartzirea cuvintelor scrise cu anumite semne ortografice

1. !La cuvintele scrise (obligatoriu sau facultativ) cu cratima sau cu linie de pauza se admite - atunci cand spatziul nu permite evitarea ei - shi despartzirea la locul cratimei/liniei de pauza. Este vorba de:
   • cuvinte compuse sau derivate shi locutziuni: aducere-|aminte, aide-|mémoire, bun-|gust, calea-|valea, ex-|ministru, shakespeare-|ian;
   • !imprumuturi la care articolul shi desinentzele se leaga prin cratima: flash-|ul, flash-|uri;
   • grupuri ortografice scrise cu cratima: ducandu-|se, du-|te, fir-|ar, vazandu-|ma, chiar cand rezulta secventze care nu sunt silabe: dintr|un, intr|insa (caz in care se recomanda evitarea despartzirii);
   • cuvinte compuse complexe: americano-|sud-coreean sau americano-sud-|coreean.

     Despartzirea la locul cratimei nu se face insa cand la sfarshitul primului rand sau/shi la inceputul randului urmator ar rezulta o singura litera (dandu-|l, i-|a, s-|a), o consoana + semivocala (mi-|a) sau o consoana + -i „ shoptit”: da-|mi.
     La grupurile ortografice mai scurte, despartzirea bazata pe pronuntzare (din|tr-un, fi|r-ar, in|tr-insul/intrin|sul) trebuie evitata, deoarece mareshte numarul cratimelor, contravenind principiului estetic in ortografie; la cele mai lungi sau cand este absolut necesar, despartzirea se poate face shi in alt loc decat acela al cratimei, in functzie de pozitzia ocupata fatza de sfarshitul randului: du|candu-se.

2. La cuvintele scrise cu apostrof, pentru pastrarea unitatzii lor, despartzirea la capat de rand trebuie evitata cand locul despartzirii ar coincide cu locul apostrofului.

   Vezi shi 5.1. Despartzirea grupurilor de cuvinte shi a abrevierilor

Note