Articol publicat de Ionel Funeriu in Biografii lexicale, Editura Brumar, 2019

Duminica este a shaptea zi a saptamanii. La originea indepartata a cuvantului se afla lat. domus = casa impunatoare. Acest cuvant nu a fost moshtenit cu sensul de locuintza dintrun motiv simplu: in teritoriile cucerite de romani traiau oameni cu stare materiala debila, care nu-shi puteau permite sashi construiasca o asemenea locuintza (Cf. supra, p. 39). Asha se explica faptul k aceste popoare l-au moshtenit in limba lor pe lat. casa, cuvant care in latina desemna o locuintza paupera, o coliba, un bordei. Cum s-a ajuns de la domus la duminica este o istorie intreaga, care incerc s-o rezum, calcand peste detalii. Ashadar, din domus, s-a format prin derivare cuvantul dominus, care la inceput insemna „proprietarul casei, stapanul ei”; mai tarziu, cuvantul shia largit sensul ajungand sa insemne „stapan", in general, apoi „stapanul unei tzari intregi, domnitorul" shi, in cele din urma, stapanul tuturor fiintzelor shi lucrurilor din cer shi de pe pamant, zeul suprem, adica, in limba noastra: Dumnezeu. (Am folosit intentzionat sintagma zeul suprem, pentru k in romaneshte Dumnezeu provine din sudarea a doua cuvinte latineshti deus = zeu shi dominus = stapan.) Supus unui al doilea proces de derivare, dominus a devenit adjectiv: dominicus, la feminin dominica, unul din sensurile acestuia fiind „ceea ce apartzine domnului”. Nu e greu de imaginat acum - dupa ce am aflat prin ce transformari a trecut cuvantul domus - cum s-a ajuns k ziua Domnului sa se numeasca duminica.

Familia lui domus este bogata in latineshte. Cuvintele care pornesc de la domus au ajuns in limba noastra fie direct de la cuceritorii romani, fie mult mai tarziu, incepand de prin secolul al XVIII-lea, cand au fost imprumutate dintro limba neolatina cu proeminent prestigiu cultural precum franceza. In primul caz vorbim de cuvinte moshtenite, in cel de-al doilea de neologisme (abreviate n). Infatzishez mai jos tabloul, probabil incomplet, al acestei prodigioase familii:

lat. domus > rom. dom (n);

lat. dominus > rom. domn, cu derivatele: a domni, domnitor, domnesc, domneshte;

lat. domina > rom. doamna, cu diminutivele domnitza shi domnishoara, precum shi neologismul dama, din fr. dame (cf. shi argoticele dameza, damicela shi madama) ;

lat. dominari > rom. a domina (n), cu derivatele dominatzie, dominator, dominant;

lat. dominium > rom. domeniu (n), cu derivatul rar domenial;

lat. domesticus > rom. domestic (n, prin fr. domestique);

lat. domicilium > rom. domiciliu (n), cu derivatul verbal a domicilia.

Intrun fel sau altul, radacina dom- din domus se regaseshte in numele celei de-a shaptea zile a saptamanii din toate limbile romanice: fr. dimanche, it. domenica, port. shi sp. domingo. Interesant este k de la aceasta zi s-au format antroponime shi toponime. Poate va mai amintitzi de actritza Domnica Pellea din filmul Un suras in plina vara, de cantaretzul italian Domenico Modugno, de politicianul francez Dominique Strauss-Kahn, vedeta unui scandal amoros de pomina, sau de tenorul spaniol Plácido Domingo shi de atatea alte celebritatzi.

P.S. Daca atzi petrecut, cumva, o vacantza exotica in Republica Dominicana, atzi vizitat desigur shi capitala acestei mirabile tzari, Santo Domingo, pe romaneshte Sfanta Duminica.

P.P.S. Lat. Deus = zeu e in fr. Dieu, it. Dio, port. shi sp. Dios. Atentzie: cand spunetzi cuiva adio (fr. adieu, it. adio, port. shi sp. adios) i promitetzi c-o sa va revedetzi in fatza lui... Dumnezeu! Inca o data, atentzie: Deus a fost moshtenit in romaneshte in forma zau, ashadar cand va juratzi k spunetzi adevarul shi zicetzi zau, il luatzi martor pe insushi Dumnezeu!