VI. h sau c(h) sau k(h)?

Mioara Avram - Ortografie pentru totzi, 2002

VI. h sau c(h), k(h)?

Problema alegerii intre h shi c, ch, k, kh in scriere, respectiv intre [h] shi [k], [ḱ] in pronuntzare se pune de cele mai multe ori la cuvinte de origine greaca: atit la unele ceva mai vechi, imprumutate direct din neogreaca sau/shi prin filiera slava, cit mai ales la neologisme internatzionale cu diverse etimologii directe. Este vorba de cuvinte al caror etimon grecesc este scris cu c, redat in alfabetul latin prin ch sau kh in mai multe limbi. Intrate in epoci shi din surse diferite, cuvintele vizate prezinta in romana diverse solutzii care pot aparea in variantele aceluiashi cuvint, iar la unele normele inseshi au variat de-a lungul anilor. Cuvintele (sau variantele) romaneshti cu h redau, aproximativ, pronuntzarea din greaca, uneori shi din germana, precum shi pronuntzarea shi scrierea din slava, iar cele cu c (= [k]) pronuntzarea din franceza shi engleza, de cele mai multe ori shi din germana; cele scrise cu ch sint neconcludente in privintza pronuntzarii, aceasta grafie putind corespunde atit pronuntzarii cu [h], cit shi celei cu [k] sau [].


Pe linga cuvintele de origine greaca, problema scrierii cu h sau c, ch, k, kh shi a pronuntzarii cu [h] sau [k], [ḱ] intereseaza shi unele cuvinte de origine latino-romanica, germana, slava shi orientala.


Aceasta problema vizeaza orice pozitzie in cuvint:

  • la inceput de cuvint inaintea unei vocale: haos, cor, chirurg, chorus, kilogram;
  • la inceput de cuvint inaintea unei consoane: hrisov, clor, khmer;
  • intre vocale: psiho-, ecou, machairodus; mahar, machism;
  • intre consoane: splanhno-;
  • intre vocala shi consoana: tehnic, caracter, brechtian;
  • intre consoana shi vocala: orhidee, orchestra, pascalie, barhet;
  • la sfirshit de cuvint dupa vocala: almanah, stomac, loch;
  • la sfirshit de cuvint dupa consoana: monarh.


Nu se poate da o regula generala, ci doar inventare clasificate shi reguli particulare referitoare la unii formantzi (prefixe shi elemente de compunere). K regula generala ortografica este de retzinut k scrierea corecta reflecta pronuntzarea, de aceea numai cu totul exceptzional se scrie ch shi se pronuntza [k] sau [h] inainte de a, o, u sau de consoane shi la sfirshit de cuvint.


  1. Se pronuntza shi se scrie h in cuvintele aheu – shi aheean – , almanah, arahida, arahnida, arhaic, arhiva, astrahan, bahic, barhet, brahial, branhie, bronhie, cohlee, crah, drahma, eshatologie, exhibitzie, haos, harta, heruvim, hiat, hil, himera, holera shi holeric, holerina –, hrisov, ipohondru „bolnav inchipuit”, mahar, maniheism, monah, orhidee, psihic shi psihoza, rahitic, stih, tehnic, trahee, trohoida, zahar; reguli speciale se pot da pentru elementele de compunere arahno- (arahnofobie etc.), arhe- (arhebioza, arhetip etc.), arheo- (arheolog, arheozoic etc.), arhi- shi -arh, -arhie (arhiereu, arhiplasma, arhitect etc.; ierarh, monarh; eparhie, ierarhie, monarhie), brahi- (brahicefal, brahiologie etc.),branhi- (branhifer, branhiform), bronh(i)o-(bronhioliza, bronhogen etc.), diho- (dihofiza, dihotomie etc.), doliho- (dolihocefal, dolihomorf etc.), -hreza (antihreza, catahreza etc.), htono- shi -hton, -htonie (htonofite, htonogen;autohton, autohtonie), ihti(o)- (ihtiodont, ihtiofag etc.), -mahie (logomahie, monomahie etc.), pahi- (pahiderm, pahipleurita etc.), psiho- shi -psihie (psihologie, psihopat etc.), rahi(o)- shi -rahie (rahianestezie, rahiplegie etc.), splanhno- shi -splanhnie (splanhnocel, splanhnotomie etc.), taheo-, tahi- shi taho-, -taha (taheograf/tahigraf, tahicardie, tahograma etc.), tehno-(tehnocrat, tehnologie etc.), triho- shi -trih, -trihie „in trei” (trihosporange, trihotomie), zahari- shi zaharo- (zaharifer, zaharigen;zaharofor, zaharomicete etc.).
    Se scrie de asemenea h in prenumele Arhip, Mihai – shi Mihaela – shi Zaharia, Zahei/Zaheu.
  2. Se pronuntza shi se scrie c in cuvintele bacanala shi bacanta, caracter, carta „manifest, act fundamental”, clor, coleric „ushor iritabil”, cor – shi coral –, coriamb, crestomatzie, crizantema, crom, cronica, hipocondru (termen anatomic), pascalie, scolastic, stocastic, stomac, precum shi in elementele de compunere carto-(cartografie, cartoteca etc.), -caziu shi -cazie (pleiocaziu, policazie etc.), cloro- shi -clor (clorofila, cloropenie etc.), col-, cole- shi -colie (colagog, coleretic; colecist, colepatie; melancolie), conco-(concologie, concotomie etc.), condrio-, condro- shi -condrie (condriosfera, condriozom; condrocraniu, condrotomie etc.), core(o)- (coregrafie shi coreografie), coro-, -cor shi -corie (corologie, corotip etc.), criso- (crisoderma, crisograf etc.), cromato-, cromo- shi -crom (cromatoliza, cromatometru; cromolitografie, cromoterapie; monocrom etc.), crono- shi -cron, -cronie (cronologie, cronometru; sincron, sincronie etc.), eco-(ecoacuzie, ecometru, ecopatie etc.), onico- (onicofagie, onicopatie etc.), trico- „referitor la par” (tricofitzie, tricofobie etc.).
    Se scrie de asemenea c in prenumele Cristian(a), Cristina, Cristofor.
    1. Se scrie ch shi se pronuntza [ḱ], numai inainte de e sau i, in cuvintele chiasm shi chiasma, chil „suc, lichid fiziologic”, chim, chimie shi alchimie –, chirurg, ischion, orchestra, schema, schima, schisma shi in elementele de compunere achiro- (achirofite, achiromorf), chili- shi chilo-, -chilie (chilifer, chilocel), cheiro- shi chiro-, -cheirie shi -chirie (cheiroptere/chiroptere, chiromantzie etc.), chimi- shi chimo- (chimifer, chimoree), conchi- shi conchilio-(conchiform, conchiliologie etc.), echini- shi echino- (echinifer, echinoderme etc.), schisto- (schistocarp, schistoglosie etc.), schizo-shi -schiza (schizofrenie, schizopode etc.), stoichio- (stoichiologie, stoichiometrie).
    2. In mod exceptzional se scrie ch shi se citeshte [h] in termenul internatzional de fizica technetziu shi in termeni shtiintzifici greco-latini complet neadaptatzi: branchipus.
      Grafia ch = [h] se foloseshte shi la transliterarea in alfabet latin a cuvintelor scrise cu alfabetul grecesc, de obicei nume proprii.
      Aceasta valoare a scrierii ch se intilneshte in mod exceptzional shi la nume proprii de alte origini shi in derivatele lor: de exemplu, Chladek; brechtian < Brecht, machism shi machist < Mach.
    3. Se scrie ch shi se citeshte [k] inainte de a, o, u shi la sfirshit de cuvint, in mod exceptzional, in neologisme neadaptate: chorus, machairodus, loch.
      Aceasta regula nu se refera shi la compuse cu -c + h-, care ishi mentzin valorile fonetice: blochaus.
  3. Se scrie k shi se pronuntza [ḱ] in cuvintele kediv, kil/kilo „kilogram” shi in elementul de compunere kilo- „o mie” (kilogram, kilolitru, kilometru, kilowatt etc.).
  4. Se scrie kh shi se pronuntza [k] la inceputul cuvintului khmer.
  5. La numele proprii de persoane se intilnesc variante conforme cu dorintza purtatorilor sau/shi cu traditzia; unele dintre ele sint pur grafice, altele sint in acelashi timp grafice shi fonetice. Corespund unor variante de pronuntzare – primele mai noi, celelalte vechi shi populare – grafiile Crisant shi Hrisant, Cristea (shi Cristache, Cristescu, Cristu) shi Hristea (shi Hristache, Hristescu, Hristu), Cristian(a) shi Hristian(a), Cristina shi Hristina, Cristodor (shi Cristodorescu) shi Hristodor (shi Hristodorescu), Cristofor shi Hristofor, nu insa shi Chrisant, Christea (sau Christache, Christescu, Christu), Christian(a), Christodor (Christodorescu), Christofor; aceeashi este situatzia numelor mitologice Cristos/Hristos (nu Christos) shi Anticrist/Antihrist (nu Antichrist). Numele (prenume shi nume de familie) Arhip, Mihai shi Zaharia – shi derivatele lor – au de asemenea variante pur grafice cu ch: Archip, Michai shi, mai ales, Michaela (acesta shi o varianta, grafica shi fonetica, Micaela), Michailidi, Michaescu, Michailescu; Zacharia shi Zachareanu, Zacharescu. Unele nume proprii de persoane se pronuntza shi se scriu (shi) altfel decit apelativul din care provin: Exarcu (cf. exarh).
    Multe nume proprii vechi greceshti scrise cu χ, transliterat ch, au shi variante romanizate, in care s-a impus scrierea cu h, mai rar c, in conformitate cu pronuntzarea. De exemplu, Aheron fatza de Acheron; Ahile fatza de Achilles; Antioh fatza de Antiochus; Arhimede fatza de Archimedes; Lisimah fatza de Lysimachos; Siheu fatza de Sichaeus etc., respectiv Caldeea fatza de Chaldeia, Caron fatza de Charon.
  6. Prin respectarea normelor de scriere shi pronuntzare se deosebesc intre ele cuvinte paronime sau omonime k hil, termen anatomic shi botanic, desemnind o „portziune la suprafatza unui organ” – chil „suc, lichid fiziologic” – kil „kilogram” shi elementele de compunere triho- „in trei” (trihotomie) – trico-„referitor la par” (tricofitzie).
    In mod asemanator ar trebui sa se deosebeasca in scris shi in pronuntzare elementele de compunere -arhie „conducere” shi -archie „multzumire,suficientza”; impunerea formatziei greshite autarhie in locul celei corecte, autarchie, denota confuzia produsa de interpretarea grafiei ambigue. In conformitate cu distinctzia grafica dintre cuvintele omofone chil shi kil, ar trebui sa se deosebeasca in scris shi elementele de compunere chilo- „referitor la chil” – kili- shi kilo- „o mie, numeros”, deci sa se scrie kiliant, kiliarh – shi kiliarhie –, kilopode, nu chiliant, chiliarh(ie), chilopode.


Uneori norma a adoptat solutzii diferite in cuvinte inrudite sau chiar in ipostazele aceluiashi cuvint. Numele zeului protector al viilor la romani se scrie in forma originara Bacchus shi se pronuntza [Bacus], iar in forma adaptata se pronuntza shi se scrie Bacus; dintre derivate, se pronuntza shi se scriu cu -c- substantivele bacanala shi bacanta, iar cu -h- adjectivul bahic. Fatza de substantivul harta elementul de compunere corespunzator este carto- (cartografia, cartograma); hrisov are aceeashi radacina cu elementul de compunere criso-. Paronimele hipocondru s. n. (termen anatomic, analizabil prin prefixul hipo- shi elementul de compunere -condru) shi ipohondru s. m. shi adj. (neanalizabil) „bolnav inchipuit (om care sufera de ipohondrie, adica este nelinishtit shi preocupat in mod obsesiv de starea sanatatzii sale, crezind k sufera de boli care nu le are)” sint dublete etimologice, cu aceeashi origine indepartata in greaca veche, deosebite prin vechime shi raspindire; din punct de vedere semantic, cele doua cuvinte sint distantzate intre ele astazi, dar sensul lui ipohondru se explica prin credintza veche k ipohondria ar fi o boala a hipocondrului. Paronimele hronic s. n. „letopisetz, lucrare istorica in care evenimentele sint inregistrate cronologic” shi cronic adj. „cu caracter de durata” sint shi ele dublete etimologice, diferite prin vechime, provenientza directa shi apartenentza stilistica; cu substantivul cronica relatzia lui hronic este shi de sinonimie partziala, unul dintre sensurile lui cronica fiind identic cu unicul sens al lui hronic.


Alte articole lingvistice

Alexandru Graur

Dezbateri

Diverse

DOOM2

DOOM3

Ionel Funeriu

Istoria regulilor ortografice

Incercari de indreptare

Indreptarul ortografic, editzia a V-a : Punctuatzia

Mioara Avram

Misterele cuvintelor

Punctuatzie

Rodica Zafiu

Rodica Zafiu : Pacatele limbii

Sextil Pushcariu : Limba romana (1940) - vol. 1