6. Cateva norme morfologice

6. Cateva norme morfologice

Morfologia este prea vasta pentru a putea face obiectul unei prezentari exhaustive intrun dictzionar. De aceea - pana la aparitzia noii editzii a Gramaticii Academiei -, in cele ce urmeaza atragem atentzia numai asupra catorva aspecte gramaticale, cu incidentza asupra scrierii shi a pronuntzarii, in legatura cu care se fac mai frecvent gresheli sau exista dubii, insistand asupra unor modificari de norma din DOOM2 fatza de DOOM1.

Partzile de vorbire sunt prezentate in ordine alfabetica.

Pentru unele modificari ale normelor in raport cu DOOM1 vezi shi NOTA ASUPRA EDITZIEI. Pentru scrierea shi pronuntzarea unor cuvinte shi forme gramaticale vezi shi 1.2. Semnele ortografice, 2. Reguli de scriere shi de pronuntzare literara, 3. Scrierea cu litera mica sau mare, 4. Scrierea derivatelor, compuselor, locutziunilor shi grupurilor de cuvinte, 5. Despartzirea in silabe shi la capat de rand.

6.1. Adjectivul

  1. Adjectivele masculine care la singular au un i la finala se scriu la plural nearticulat cu doi i, iar la forma articulata cu trei i: cercel argintiu, cercei arginti, argintiii cercei.
  2. La femininul adjectivelor de tipul bun, mare, cutaneu, genitiv-dativul singular nearticulat este identic cu pluralul nearticulat: note bune, sperantze mari, infectzii cutanee; acestei note bune, mari sperantze, infectzii cutanee, iar cel articulat se formeaza prin adaugarea articolului hotarat -i la genitiv-dativul nearticulat: bunei note, mari sperantze.
  3. La femininul adjectivelor terminate la nominativ-acuzativ singular nearticulat in -iu (tipul argintiu, pustiu), genitiv-dativul singular nearticulat este de asemenea identic cu pluralul nearticulat: intinderi pusti, acestei intinderi pusti, dar cel articulat se formeaza prin adaugarea articolului hotarat -i la nominativ-acuzativul singular nearticulat: pustiei intinderi.
  4. Adjectivul drag (inclusiv substantivizat) are la feminin plural (shi la genitiv-dativ singular nearticulat) forma dragi, articulat dragile (fete dragi, dragile mele, nu drage, dragele; dar ultimele, nu ultimile); forma draga se foloseshte in adresare atat pentru feminin, cat shi pentru masculin.
  5. La unele adjective neologice, norma actuala, reflectand uzul persoanelor cultivate, admite la feminin forme cu shi fara alternantza o (accentuat) - oa, in ordinea de preferintza !analoaga/analoga, !omoloaga/omologa, in timp ce la altele nu admite forme cu oa (barok, echivok).
  6. Adjectivele terminate la masculin singular in -uos au femininul singular in -uoasa (respectuoasa, somptuoasa) shi plural in -uoase (respectuoase, somptuoase).
  7. La adjectivele terminate in -uu, norma actuala recomanda in continuare pronuntzarea finalei k hiat: m. sg. ambiguu (-gu-u), f. ambigua (-gu-a), f. pl. ambigue (-gu-e), dar m. pl. ambigui (-gui).
  8. Cateva adjective (anumit, diferit, mult, putzin, tot) au la genitiv-dativ plural desinentza pronominala -or: anumitor; acestea, precum shi destul, divers, felurit, numeros, pot exprima la plural valoarea de genitiv printro constructzie cu prepozitzia a, iar pe cea de dativ - cu prepozitzia la, ambele + acuzativul, k shi numeralele (votul a zece/a numeroshi parlamentari).
  9. Adjectivele invariabile au aceeashi forma la toate cazurile/genurile/numerele, printre acestea numarandu-se adjectivele cu finala -ce: atroce, eficace, motrice, perspicace.
  10. Unele adjective vechi shi mai ales neologice se folosesc numai pentru substantive de un singur gen; in cazul celor referitoare la substantive neutre, aceasta nu inseamna k shi adjectivele in cauza ar fi „neutre”, chiar daca au la singular forma de !masculin, iar la plural, daca au, forma de feminin: (metal) alcalino-pamantos, (barometru) aneroid, (foc) bengal, (substantiv) epicen.
Vezi shi 6.3. Articolul, 6.6. Substantivul.

6.2. Adverbe shi locutziuni

  1. Norma literara condamna folosirea lui k shi (sau a lui k, virgula) in loc de k pentru evitarea cacofoniilor (shi cu atat mai mult cand acest pericol nu exista), in constructzii de tipul k shi consilier, care pot fi inlocuite prin constructzii directe precum a fost numit consilier sau l-a luat drept consilier, in calitate de consilier.
  2. Adverbul decat „doar, numai” se foloseshte numai in constructzii negative (N-am decat o sora), in timp ce sinonimele sale se intrebuintzeaza in constructzii pozitive (Am doar/numai o sora).
  3. Locutziunile adverbiale nu cunosc categoria numarului; astfel, locutziunea adverbiala !alta data nu are plural.

6.3. Articolul

  1. Articolul hotarat la nominativ-acuzativ masculin shi neutru singular -l este obligatoriu in scris, precum shi in vorbirea solemna, chiar daca in vorbirea curenta actuala se manifesta tendintza de a nu-l mai pronuntza (la numele proprii de locuri, situatzia este inca neclarificata).
  2. Unele substantive nume de plante sau animale sunt numai formal articulate, admitzand la aceasta forma shi articol nehotarat: o floarea-soarelui.
  3. Numele unor dansuri populare, cunoscute in general sub forma articulata hotarat (hatzegana), pot fi folosite shi nearticulat: La hatzegana, pashii sunt ... (eventual shi la plural: au jucat doua hatzegane).
  4. La unele substantivele provenite din abrevieri exista in prezent tendintza de a le folosi nearticulat, k nume proprii: !O.N.U./ONU a decis ... (nu: O.N.U.-ul...).
  5. Norma literara nu admite folosirea articolul hotarat proclitic lui la genitiv-dativul singular al substantivelor comune feminine: mamei (nu lui mama).
  6. La substantivele shi adjectivele care au la finala grupuri consonantice terminate in l sau r, la plural trebuie facuta distinctzie in scris intre formele nearticulate de tipul aceshti/doi/nishte/noii membri, adj. ochii ei albashtri, shi formele articulate de tipul totzi membri, albashtri ei ochi.
  7. Genitiv-dativul plural articulat al substantivului ou este oualor (nu oualelor).
  8. Articolul posesiv la feminin singular este a shi inaintea genitiv-dativului adjectivului posesiv postpus: (al) unei prietene a mele (nu ale).
  9. Unele nume proprii, mai ales de locuri, pot primi, formal, articol: Aachenul/Bucureshtiul este un orash foarte vechi.
  10. Articolul hotarat enclitic (singular shi plural) se leaga cu cratima:
    • in imprumuturile a caror finala prezinta deosebiri intre scriere shi pronuntzare: acquis-ul [achiul], !bleu-ul [blöul], show-ul [shoul];
    • in imprumuturile care au finale grafice neobishnuite la cuvintele vechi din limba romana: !dandy-ul (nu dandiul), dandy-i; *gay-ul, gay-i; !hippy-ul, hippy-i; *party-ul; *playboy-ul, playboy-i; *story-ul.

      !Se recomanda atasharea fara cratima a articolului la imprumuturile - chiar neadaptate sub alte aspecte - care se termina in litere din alfabetul limbii romane pronuntzate k in limba romana: boardul [bordul], clickul [clicul], *gadgetul [gheğetul], *itemul [itemul], trendul [trendul], !week-endul [uikendul].

    • la cuvintele greu flexionabile: pH-ul, RATB-ul; x-ul; 10-le, 11-le;
    • in numele de locuri a caror finala prezinta deosebiri intre scriere shi pronuntzare: Bruxelles-ul [brüselul].
Vezi shi 1.2.4. Cratima, 6.1. Adjectivul, 6.6. Substantivul.

6.4. Numeralul

  1. Numeralul cardinal unu se scrie fara -l final (scrierea cu -l fiind hipercorecta), spre deosebire de pronumele nehotarat: N-au fost aleshi doi reprezentantzi, ci numai unu; Dintre trandafiri, cel mai bine miroseau doi albi shi unu roz, dar Unul a reushit, celalalt nu.
  2. Numeralul cardinal „12” shi cel ordinal corespunzator trebuie folosite la forma de feminin atunci cand se refera la substantive feminine: ora douasprezece, douasprezece mii de lei, clasa a douasprezecea (dar se accepta shi formele de masculin in indicarea datei: doi|doisprezece|douazeci shi doi mai).
  3. Norma a acceptat formele paisprezece, shaisprezece, shaizeci (in loc de patrusprezece, shasesprezece, shasezeci, care nu mai sunt admise, fiind pedante) shi pronuntzarile in tempo rapid [činsprezece] shi [činzeci] pentru numeralele compuse cu cinci, precum shi in numeralele ordinale corespunzatoare.
  4. Numeralele „17” shi „18” se pronuntza (shi se scriu in litere) in conformitate cu numeralele simple de la care sunt compuse, fara (alta) vocala de sprijin (i, a, u) in interior: shaptesprezece, optsprezece.

    Nu sunt admise de norma forme k unshpe, unsprece, shaispce; unshpce; douashunu; pashopt (deshi este acceptat derivatul pashoptist); douajde mii; o mie shi unu; doua mii (milioane etc.) shi o suta.

  5. Pentru indicarea primei zile a fiecarei luni trebuie folosit numeralul ordinal shi nu cel cardinal: Intai Decembrie, Intai Mai, nu Unu Decembrie, Unu Mai.
  6. !Normele actuale accepta la femininul nearticulat al numeralului ordinal intai postpus substantivului shi forma intaia: clasa !intai/intaia.

  7. Aproximatzia in interiorul unor limite numerice se reda fie prin constructzii cu prepozitzii (S-au prezentat intre douazeci shi treizeci de persoane. Temperaturile minime se vor situa intre 2 shi 4 grade, Deschis intre 10 shi 18/de la 10 la 18, Am concediu de la 1 (pana) la 31 august), fie, in scris, prin alaturarea numeralelor, despartzite prin linie de pauza (S-au prezentat douazeci - treizeci de persoane, Temperaturile minime vor fi de 2 - 4 grade, Deschis 10 - 18, Concediu 1 - 31 august), dar nu prin combinarea celor doua procedee (nu: Deschis intre 10 - 18).
  8. In texte, numeralele se scriu rar „in litere” (cu exceptzia unor documente comercial-administrative, de exemplu in formulare, pentru securizarea sumelor de bani inscrise) shi mai frecvent cu cifre, cu exceptzia numeralelor sub zece, care se scriu in general in text in cuvinte (Alfabetul limbii romane are 31 de litere, dintre care noua sunt litere-vocale).
  9. Exprimarile la suta shi procent(e) fiind echivalente, nu trebuie folosite impreuna: 2%/doi la suta/doua procente (nu doua procente la suta).
  10. Valoarea de genitiv se exprima cu ajutorul prepozitziei a, iar cea de dativ – cu prepozitzia la, ambele + acuzativul (votul a doi senatori; a dat note la doi elevi).

6.5. Pronumele shi adjectivul pronominal

  1. Acordul in persoana, gen, numar shi caz al adjectivului pronominal de intarire insumi (pentru formele sale vezi Dictzionarul s.v. insumi, insutzi, insushi, inshine, inshiva, inshishi) este obligatoriu.
  2. Pronumele shi adjectivul demonstrativ de departare shi de identitate se scriu la feminin singular aceea [ačeia], aceeashi [ačeiashi], iar la masculin plural aceia, aceiashi.
  3. Pronumele shi adjectivele posesive noshtri, voshtri se scriu totdeauna cu un singur -i (ai noshtri tineri, tinerii noshtri), pentru k nu primesc articol.
  4. !In constructzia cu prepozitzia de (care shia pierdut sensul partitiv, dobandind sensul „de felul”) + pronume posesiv, norma actuala admite atat pluralul, cat shi singularul: !un prieten de-ai mei/de-al meu, o prietena de-ale mele/de-a mea.

  5. Prepozitzia pe la acuzativul pronumelui relativ care cu rol de complement direct este obligatorie (Omul care l-am vazut, nu Omul care l-am vazut).

6.6. Substantivul

6.6.1. Genul

  1. Substantivele la care exista ezitare in ce priveshte apartenentza la genul feminin sau neutru, respectiv masculin sau neutru (cu implicatzii asupra formei lor de plural) se afla in una din urmatoarele situatzii:
    • cuvinte de genuri diferite (dintre care unele invechite, regionale sau populare) sunt specializate pentru sensuri sau domenii diferite: !a1 (litera) s. m./s. n., *a2 (sunet) s. m.; !basc2/basca1 „bereta”, !basc3 „adaos la bluza sau jacheta”, basca2 „albie, lana tunsa de pe o oaie, bluza, vesta”, basca3 „limba”; !colind1 „colindat”, colind2/colinda „cantec”; zaloaga „semn de carte, capitol”, !zalog1 „arbust”, !zalog2 „garantzie”;
    • ambele sunt admise k variante literare libere: !basc2/basca1 (bereta), colind2/colinda (cantec);
    • norma actuala a optat pentru un singur gen, shi anume !astru masculin, !cleshte masculin (cu pl. cleshti), !foarfeca feminin;
  2. !Conform tendintzei de specializare, la unii termeni, a masculinului pentru limbajul tehnic, norma actuala admite shi genul masculin (shi deci pluralul in -i) la substantive k !element1 (de calorifer) s. m., pl. elementzi, fatza de !element2 „fenomen, componenta” s. n., pl. elemente; !robinet s. n./s. m., pl. robinete/robinetzi; virus1 „program de calculator” s. m., pl. virushi, virus2 „agent patogen” s. n., pl. virusuri.
  3. La substantivul imprumutat din engleza mass-media s-a admis (in acord cu forma shi in conformitate cu trecerea unor plurale neutre latineshti la origine la feminin singular) folosirea lui k feminin singular (!mass-media actuala), cu genitiv-dativul articulat !mass-mediei (prin intermediul mass-mediei).

6.6.2. Nominativ-acuzativul singular

  1. Norma actuala admite noile singulare care unele substantive feminine cu radacina terminata in -l shi pluralul in -e shi le-au creat dupa modelul sofa, sofale, cafea, cafele: !bretea pentru sensurile „fashie de sustzinere la imbracaminte; ramificatzie rutiera”, !sanda (nu sandala).
  2. Tendintza distingerii intre forma de singular shi cea de plural se concretizeaza in acceptarea de catre norma academica a unui singular precum !carnat (nu carnatz).
  3. Norma nu admite decat formele salariu, serviciu, nu salar, servici, prima fiind taxata in cel mai bun caz k regionala, iar a doua k inculta.
  4. La substantivele feminine neologice nume de ocupatzii terminate in -oga, norma nu a admis (shi) formele in -oaga: filologa (nu (shi) filoloaga - evitata, probabil, shi din cauza coincidentzei finalei cu adjectivul oloaga), pedagoga; aceste forme feminine sunt insa rar folosite, existand tendintza de a utiliza cu referire la femei echivalentul masculin (expresie a unei puternice rezistentze fatza de incercarile de feminizare a numelor de ocupatzii): Ea este filolog (dar fizician/fiziciana etc.).
  5. Norma literara respinge forma doctora, admitzand numai doctoritza.

6.6.3. Genitiv-dativul singular

  1. La substantivele feminine de tipul aparatoare, casa, femeie, gramatica, lipitoare, vulpe, genitiv-dativul singular nearticulat este identic cu pluralul nearticulat (nishte aparatoare (persoane) sau aparatori (obiecte), case, femei, gramatici, lipitori, vulpi - acestei aparatoare sau aparatori, case, femei, gramatici, lipitori, vulpi), iar cel articulat se formeaza adaugand articolul hotarat -i la genitiv-dativul singular nearticulat; aparatoarei sau aparatorii, casei, femeii, gramaticii, lipitorii, vulpii.
  2. La substantivele feminine terminate la nominativ-acuzativ singular nearticulat in -ie in hiat (tipul campie, pustie, vie), genitiv-dativul nearticulat este de asemenea identic cu pluralul (acestei campii, pustii, vii), dar cel articulat se formeaza adaugand articolul hotarat -i la nominativ-acuzativul singular nearticulat: campiei, pustiei, viei.
  3. Substantivele feminine terminate la nominativ-acuzativ singular in -e sau -ee (care au pluralul tot in -ee sau nu se folosesc la plural) au aceeashi forma shi la genitiv-dativul singular nearticulat: justetze, onomatopee; acestei justetze, onomatopee, iar cel articulat se formeaza adaugand articolul hotarat -i la aceasta forma comuna: justetzei, onomatopeei.
  4. La substantivele feminine cu pluralul in -uri, genitiv-dativul singular nu corespunde formei de plural: trebi fatza de treburi.
  5. Unele substantive feminine omonime la nominativ-acuzativ singular au genitiv-dativul singular diferit: !maica1 „calugaritza”, g.-d. art. maicii; !maica2 „mama”, g.-d. art. maicei/maicii/maichii; sora1 „grad de rudenie”, g.-d. art. surorii, sora2 „infirmiera”, g.-d. art. sorei; la substantivul piele, genitiv-dativul difera in functzie de sens: pielii, dar (la animale) pieii.
  6. La unele substantive feminine nume de rudenie terminate in -ica, precum shi la substantivul masculin vladica, asemanator formal cu ele, sunt admise mai multe forme de genitiv-dativ singular: mamicai/mamicii/mamichii, vladicai/vladicii/vladichii.
  7. Formatziile cu structura substantiv denumind persoane (grade de rudenie sau relatzii sociale) + adjectiv posesiv: bunicu-meu, bunica-mea, nevasta-mea, sora-mea au genitiv-dativul la masculin cu articolul proclitic lui: lui bunicu-meu, iar la feminin bunica-mi, nevesti-mi, sora-mi.
  8. Unele substantive proprii provenite din substantive comune au genitiv-dativul diferit de acela (articulat) al substantivelor comune respective: lui Bradutz, Floricicai/Floricichii, Floarei, fatza de bradutzului, floricelei, florii.
  9. La unele nume proprii, normele actuale admit variante de flexiune: Floricicai/Floricichii, !Ilenei/Ileanei.
Vezi shi 6.6.4. Pluralul, 6.3. Articolul.

6.6.4. Pluralul

  1. Substantivele masculine care la singular au un i la finala se scriu la plural nearticulat cu doi i, iar la forma articulata cu trei i: cafegiu, copil, fiu - cafegii, copii, fii - cafegiii, copiii, fiii.
  2. Poate exista ezitare in ce priveshte forma de plural (in cadrul aceluiashi gen) la unele substantive feminine cu pluralul (shi genitiv-dativul singular nearticulat) in -e sau -i shi neutre cu pluralul in -uri sau -e; la aceste substantive, optziunea normei actuale este una din urmatoarele:
    • ambele forme sunt admise k variante literare libere, cu preferintza pentru una dintre ele (indicata prima in Dictzionar), precum !capshuni/capshune, !cireshe/cireshi, !coarde/corzi, !coperte/copertzi, !galushte/galushti, k shi rape/rapi, respectiv !niveluri/nivele „inaltzime, stadiu, treapta”, k shi chipie/chipiuri, tuneluri/tunele;
    • se admite o singura forma la unele substantive feminine (monede, dar !gagici, !poieni, !tziganci) shi neutre precum chibrituri (chibrite fiind simtzit k incult), dar !seminare (seminarii nemaiavand sprijin intrun singular in -iu);
    • substantivele feminine formate cu sufixul -toare care au sensuri diferite se constituie in serii dintre care cele care desemneaza persoane au pluralul la fel cu singularul (aparatoare, lipitoare), in timp ce au pluralul in -i cele care desemneaza obiecte (aparatori) sau animale (lipitori).
  3. Normele actuale recomanda pastrarea alternantzei la pluralul substantivului cotidian - cotidiene (asha cum se comporta adjectivul din care provine).
  4. Pentru pluralul in -i al unor termeni tehnici vezi 6.6.1. Genul.
  5. Desinentza de plural se leaga prin cratima la cuvintele greu flexionabile, precum numele literelor shi sunetelor: x-uri.
  6. La imprumuturile recente, in curs de adaptare, norma actuala a adoptat solutzii diferite, shi anume:
    • folosirea unor substantive cu aceeashi forma la singular shi la plural: !dandy, *gay, !hippy, !peso, *playboy;
    • incadrarea in modelul substantivelor romaneshti, prin formarea pluralului:
      • la cele masculine - cu desinentza -i, cu alternantzele fonetice corespunzatoare: *adidashi, *bodyguarzi/bodigarzi, *brokeri, *dealeri, *racketzi, k boshi;
      • la cele neutre, in general cu desinentza -uri, legata
        • direct la cuvintele - chiar neadaptate sub alte aspecte - care se termina in litere din alfabetul limbii romane pronuntzate k in limba romana: boarduri [borduri], clickuri [clicuri], *gadgeturi [gheǧeturi], *itemuri [itemuri], *trenduri [trenduri], !week-enduri [kenduri]);
        • prin cratima la cuvintele a caror finala prezinta deosebiri intre scriere shi pronuntzare (!bleu-uri [blöuri], show-uri [shouri]) sau care au finale grafice neobishnuite la cuvintele vechi din limba romana: *party-uri, *story-uri.
Vezi shi 1.2.4. Cratima, 6.1. Adjectivul., 6.3. Articolul.

6.7. Verbul

  1. Hotararea Academiei Romane privind revenirea la a in scrierea limbii romane are implicatzii shi in scrierea unor verbe shi anume:
    • verbele de conjugarea a IV-a terminate la infinitiv in i se scriu:
      • la sfarshit cu -i, shi anume la infinitiv prezent (shi la modurile shi timpurile compuse cu acesta - viitor shi conditzional-optativ prezent), la indicativ perfectul simplu persoana a III-a singular (el, ea cobori) shi la imperativ negativ persoana a II-a singular (nu cobori);
      • in interior cu a: indicativ prezent persoanele I shi a II-a plural (coboram, coboratzi), perfect simplu persoanele I shi a II-a singular shi toate persoanele la plural (coborai etc.), mai-mult-k-perfect toate persoanele (coborasem etc.), conjunctiv prezent persoanele I shi a II-a plural (sa coboram, sa coboratzi), imperativ persoana a II-a plural (coboratzi), gerunziu coborand, participiu shi supin coborat (shi modurile shi timpurile compuse cu acestea - prezumtiv prezent, respectiv infinitiv perfect, perfect compus, viitor anterior, conjunctiv, conditzional-optativ shi prezumtiv perfect);
    • gerunziul verbelor de conjugarile I, a II-a shi a III-a formate cu sufixul -and se scrie cu a: cantand[1], avand, tacand, facand, mergand, pierzand;
    • la verbele care incep cu i- (a incepe, a invinge), acesta se pastreaza shi in interiorul cuvantului, la modurile la care forma negativa se realizeaza cu prefixul ne- (shi adverbele mai, prea): neincepand, nemaiincepand, neinceput.
  2. Cealalta prevedere a Hotararii Academiei Romane din anul 1993 priveshte modificarea scrierii formelor de indicativ prezent persoanele I singular shi plural shi a II-a plural ale verbului a fi, revenindu-se la scrierea lor anterioara, cu u: sunt, suntem, suntetzi[2] (pronuntzate ! [suntem], [suntetzi], shi nu [sintem], [sintetzi]).
  3. !Formele fara -ra- la indicativ mai-mult-k-perfect plural sunt invechite/populare.
  4. Imperativul negativ se formeaza de la infinitiv, de aceea la verbe k a duce, a face, a fi, a zice difera de cel pozitiv: du/nu duce, fa/nu face, fii/nu fi, zi/nu zice etc.
  5. Verbe de conjugarea I
    • a agrea, a crea, a procrea, a recrea, a suplea pastreaza vocala e din radacina inaintea sufixului de prezent: agreez, agreezi, agreeaza.

       !a continua are, conform normei actuale, la indicativ shi conjunctiv prezent, persoana I singular, forma (eu) (sa) !continui (nu continuu).

    • a da are imperfectul dadea, dar a reda „a descrie” - reda.

       !a decerna trebuie conjugat cu -ez: (eu) (sa) !decernez (nu decern).

  6. Verbe de conjugarea a II-a
    • a avea are la conjunctiv prezent, persoana a III-a singular shi plural, forma (sa) aiba (nu sa aibe, sa aiva).
    • Sunt de conjugarea a II-a, cu infinitivul (shi toate formele compuse cu el) in -ea (shi nu de conjugarea a III-a, cu infinitivul in -e), verbe k a cadea; a parea shi derivatele lui; a placea; a prevedea.
    • a cadea; a parea, a placea, a prevedea, a scadea, a tacea au la indicativ shi conjunctiv prezent, persoanele I shi a II-a plural, accentul pe desinentza: (sa) cadem, (sa) cadetzi (nu (sa) cadetzi).
  7. Verbe de conjugarea a III-a
    • a bate, a duce, a face, a merge au la indicativul shi conjunctivul prezent, persoanele I shi a II-a plural, accentul pe tema: (sa) batem, (sa) batetzi (nu (sa) batem);
    • a scrie pastreaza vocala e la indicativ shi conjunctiv prezent, persoanele I shi a II-a plural, shi la imperativ, persoana a II-a plural: (sa) scriem, (sa) scrietzi; scrietzi (nu: scrim, scritzi).
  8. Verbe de conjugarea a IV-a
    • Se scriu la infinitiv prezent (shi formele compuse cu acesta), precum shi la perfectul simplu, persoana a III-a singular, cu un singur -i: a veni, (el) veni, dar la persoana I a aceluiashi timp - cu -i: (eu) venii.

       !a absolvi, inclusiv pentru sensul „a termina un an/o forma de invatzamant”, trebuie conjugat fara -esc: (eu) (sa) !absolv (nu (eu) (sa) absolvesc).

      a mirosi are la indicativ prezent, persoana a III-a plural, forma !(ei) miros (nu (ei) miroase).

    • a trebui[3] are la indicativ prezent, persoana a III-a, forma trebuie, dar la conjunctiv prezent (sa) trebuiasca.
  9. Sunt considerate la fel de corecte formele verbelor a voi shi a vrea, nu insa shi cele rezultate prin contaminarea lor (imperfect vroiam etc.).
Principalele forme neregulate sunt inregistrate in Dictzionar.

Note

  1. Verbele de conjugarea I in -ia (apropia, muia, taia) au gerunziul in -ind: apropi-ind etc.
  2. Conform unei traditzii latinizante intrerupte prin reforma ortografica anterioara, deshi nu provin din formele corespunzatoare din latina, ci din conjunctivul latin, continuat in formele moshtenite scrise anterior sint etc. Redarea acestora din urma trebuie facuta acum cu a: sant etc.
  3. Care este shi verb personal, cu persoana a III-a plural la imperfect trebuiau, perfectul simplu trebuira, perfectul compus au trebuit, mai-mult-k-perfect trebuisera, viitor vor trebui etc.

Alte articole lingvistice

Alexandru Graur

Dezbateri

Diverse

DOOM2

DOOM3

Ionel Funeriu

Istoria regulilor ortografice

Incercari de indreptare

Indreptarul ortografic, editzia a V-a : Punctuatzia

Mioara Avram

Misterele cuvintelor

Punctuatzie

Rodica Zafiu

Rodica Zafiu : Pacatele limbii

Sextil Pushcariu : Limba romana (1940) - vol. 1