XXX. Despartzirea cuvintelor la capat de rind
XXX. Despartzirea cuvintelor la capat de rind
Cind un cuvint sau un grup de cuvinte cu cratima intre ele nu are loc sa fie scris in intregime intrun rind „despartzirea” sau scindarea lui - notata cu cratima la sfirshit de rind - pentru trecerea restului in rindul urmator nu se face la intimplare, ci dupa anumite reguli. Aceste reguli sint de doua feluri: fonetice (tzinind de pronuntzare, anume reflectind structura silabica) shi morfologice (tzinind de structura formativa, de recunoashterea unitatzilor semantice constitutive). Dintre ele, regulile fonetice au o sfera mai larga de aplicare, cuprinzind toate situatziile, dar cu deosebiri in ce priveshte exclusivitatea shi ponderea, pe cind cele morfologice sint limitate la grupurile de cuvinte shi la unele cuvinte, fiind chiar la acestea doar preferate, nu obligatorii. Mai mult, o anumita regula fonetica impune restrictzii celor morfologice, dovedindu-se astfel singura regula generala shi obligatorie a despartzirii cuvintelor la capat de rind (vezi 1), iar la cuvintele shi grupurile mai lungi supuse regulilor morfologice regulile fonetice ofera posibilitatzi de despartzire in plus.
Sfera mai larga de aplicare a regulilor fonetice face k fenomenul grafic al despartzirii la capat de rind a cuvintelor shi a grupurilor legate cu cratima sa fie confundat cu fenomenul fonetic al despartzirii lor in silabe, numit pe scurt silabatzie, deshi despartzirea dupa reguli morfologice poate sa nu coincida cu structura silabica. Pentru distingerea celor doua feluri de despartzire termenului silabatzie i se adauga uneori precizarile fonetica, respectiv morfologica; deshi improprii - primul prin tautologie, iar al doilea prin contradictzia in adaos -, imbinarile mentzionate sint folosite, din comoditate, pentru evitarea unor perifraze k despartzirea cuvintelor (la capat de rind) dupa reguli fonetice/morfologice.
La cuvintele primare (neformate de la altele) shi la majoritatea derivatelor cu sufixe despartzirea la capat de rind se face intrun singur fel, dupa reguli fonetice. La cuvintele compuse shi la derivatele cu prefixe, la citeva derivate cu sufixe shi la grupurile de cuvinte legate cu cratima se pot aplica ambele feluri de reguli, fonetice shi morfologice (uneori intimplator coincidente); in scrierea corecta se prefera despartzirea morfologica, dar se tolereaza shi despartzirea fonetica.
l. Exista o singura regula generala shi obligatorie a despartzirii la capat de rind a cuvintelor shi a grupurilor de cuvinte scrise cu cratima. Aceasta regula, de natura fonetica, interzice k despartzirea sa se faca dupa sau inainte de un segment lipsit de o vocala propriu-zisa. Cum prezentza unei vocale este conditzia de existentza a silabei, regula poate fi formulata shi altfel: atit segmentul lasat la sfirshitul primului rind, cit shi cel trecut in rindul urmator trebuie sa contzina cel putzin o silaba (adica o vocala sau un grup de sunete, cuprinzind neaparat o - unica - vocala, pronuntzate cu acelashi efort expirator, cu o singura deschidere a gurii; sunetele insotzitoare ale vocalei sint consoane sau/shi semiconsoane/semivocale.
Pentru respectarea acestei reguli este necesar sa se identifice corect valorile vocalice ale literelor cu mai multe valori, caci spre deosebire de a, a shi i, care noteaza totdeauna vocale, literele o shi u noteaza atit vocale, cit shi semivocale sau semiconsoane (vezi XVI), la fel k e shi i, care au shi valoarea de litere ajutatoare (de exemplu, in cea, ciur, nici sau cheama, chiar, unchi), iar i noteaza shi un sunet nesilabic dupa consoanele finale (vezi VIII).
De aceea cuvinte scrise - total sau partzial - la fel pot fi pronuntzate diferit, cu structuri silabice diferite: albi adj. m. pl. [albĭ]) shi albi vb. [albi], ochi s. [oḱ] shi ochi vb. [oḱi], roi s. [roĭ] shi roi vb. [roi], vier s. „porc necastrat” [vĭer] shi „paznic de vie” [vier] etc.
Silaba poate avea intre un sunet (vocala) shi shapte sunete, care se noteaza cu un numar egal sau diferit de litere. Lungimea unui cuvint - k numar de sunete sau de litere - nu corespunde in mod necesar unui numar mare de silabe, acesta fiind dat exclusiv de numarul vocalelor din cuvint. Cuvinte alcatuite din doua litere pot fi bisilabice (daca ambele litere au valoare de vocale: de exemplu, ie s., art. ia), iar cuvinte de shapte litere - shi shapte, shase sau cinci sunete - pot fi monosilabice (de exemplu, sfincshi, strimbi, strimtzi, stringi, shchiopi, shtreang, trunchi, zbenghi).
Cuvintele shi grupurile monosilabice nu se despart la capat de rind, chiar daca au lungimea ultimelor exemple.
In formele aceluiashi cuvint structura silabica poate varia in functzie de sunetele afixelor flexionare shi de alternantzele fonetice. De exemplu: substantivele bisilabice car-te, crean-ga, nu-k au plurale monosilabice (cartzi, crengi, nuci), la fel adjectivele dul-ce, ma-re (pl. dulci, mari); silaba -nic din substantivul bunic devine -ni- in forma articulata (bu-ni-cul), iar silaba bun din adjectivul masculin devine bu- in forma articulata (bu-nul) shi in forma de feminin bu-na.
Regula generala, care consta in interzicerea lasarii la sfirshit de rind sau la inceput de rind a unui segment lipsit de o vocala propriu-zisa, deci neformind silaba, este adesea incalcata, in special din cauza necunoashterii valorilor nevocalice ale lui i sub aspectul trecerii in rindul urmator a unui segment nesilabic: de exemplu, se desparte greshit cu-ib, ful-gi, strim-bi, shfi-chi (in loc de cuib, fulgi, strimbi, shfichi).
2. Celelalte reguli fonetice sint obligatorii numai la cuvintele primare shi la marea majoritate a celor derivate cu sufixe. Ele se pot aplica shi la cuvintele compuse, la derivatele cu prefixe, la unele derivate cu sufixe shi la grupurile de cuvinte legate cu cratima, dar la toate acestea concureaza regulile morfologice, fatza de care sint doar tolerate, sau le completeaza prin solutzii de despartzire in plus.
Regulile fonetice tzin seama exclusiv de natura sunetelor care alcatuiesc o succesiune oarecare. Formularea lor se refera direct la sunetele intre care se face despartzirea, in spetza la ceea ce urmeaza imediat dupa vocala, neglijind diversele variante posibile ale silabelor rezultate din categoriile de sunete insotzitoare ale sunetelor mentzionate pentru locul de delimitare.
Regula de despartzire a succesiunii vocala + consoana + vocala, de exemplu, trebuie intzeleasa k fiind valabila nu numai pentru cuvinte k ara, ci shi pentru bara, scara, iara, arat, baraj, barai etc.
a. Intro succesiune de doua vocale propriu-zise despartzirea se face intre ele: aici, a-ur, bo-ul, po-em, re-al etc.
b. In succesiunea vocala + semiconsoana + vocala despartzirea se face inaintea semiconsoanei (care este primul element al unui diftong ascendent sau al unui triftong): aia, baia, oaia, su-iai, su-iau, tre-ia, vo-ios, ce-ea, le-oai-k, no-ua, no-ua etc.
Cind vocala este urmata de doua semiconsoane (+ vocala) despartzirea se face inaintea primei semiconsoane (care este primul element al unui triftong): cre-ioa-ne, vo-ioa-se.
c. In succesiunea vocala + semiconsoana + consoana despartzirea se face dupa semiconsoana (care este ultimul element al unui diftong descendent sau al unui triftong): cii-ne, doi-k, nei-k, ho-tzoai-k etc.
Cind semiconsoana este urmata de doua sau trei consoane despartzirea se face dupa prima consoana: mais-to-rash, mais-to-ri-tza, trais-ta, trais-tu-tza; mais-tru.
d. In succesiunea vocala + consoana + vocala (sau vocala + consoana + semivocala + vocala) despartzirea se face inaintea consoanei: a-pa, ba-te shi ba-tea, cre-tin.
Aceasta regula se aplica shi la cuvintele cu litera x intervocalica, intrucit, deshi noteaza un grup de doua consoane ([ks] shi [gz]; vezi XXI), ea reprezinta o unitate grafica: ta-xa, e-xil etc. (fatza de tic-si, bog-za).
Ea se aplica de asemenea la cuvintele cu qu intervocalic corespunzator grupului de consoane [kv] (vezi XVII): se-quo-ia (cf. insa frecvent).
e. In succesiunea vocala + doua consoane + vocala (sau vocala + doua consoane + semivocala + vocala) despartzirea se face in cele mai multe situatzii (inclusiv in cazul literelor duble, pentru care vezi XXIII) intre cele doua consoane: am-nar, ar-k, ar-de shi ar-dea, ban-k, rab-dam, treap-ta etc.
Aceasta regula are doua categorii de exceptzii, cu subreguli speciale, in care despartzirea se face inaintea primei consoane, deci a intregului grup:
- cind prima consoana este b, c, d, f, g, h, p, t, v (shi k, w), iar a doua l sau r: k-blu, k-dru, co-bra/co-bra, de-clar, su-fla, ti-tlu etc.;
- cind un grup de litere noteaza o singura consoana, cum este, normal shi frecvent, cazul grupurilor ch= [ḱ], gh= [ǵ] (vezi ve-che, ve-ghe) shi, mai rar, cazul unor grupuri cu valori speciale in nume proprii shi neologisme neadaptate, k:
ch = [č]: kam-pu-chian sau [h]: Mi-chai-les-cu;
dj = [ǧ]: a-zer-bai-djan;
ph = [f]: Ste-pha-nes-cu;
th = [t]: k-thar-sis sau [d]: ru-ther-ford;
ts = [tz]: jiu-ji-tsu;
tz = [tz]: To-ni-tza.
Regula despartzirii grupului de doua consoane este incalcata de obicei in sensul atragerii mai multor grupuri in categoria exceptziilor. Cele mai frecvente abateri privesc grupurile incepatoare cu s, care multzi le considera unitare, facind despartzirea inaintea lui s: ma-sca, pa-sta shi, mai ales, ma-slin (in loc de mas-k, pas-ta, mas-lin).
f. In succesiunea vocala + trei consoane + vocala (sau semivocala + vocala) despartzirea se face in cele mai multe situatzii dupa prima consoana: as-pri shi as-prea, in-treb shi in-trea-ba, ob-shte shi ob-shtea, san-gvin etc.
Aceasta regula are doua categorii de exceptzii, cu subreguli speciale, diferite shi intre ele:
- Despartzirea se face dupa a doua consoana la numeroase grupuri consonantice, uneori existente in cite un singur cuvint, dintre care cele mai importante sint lpt (sculp-ta), mpt (somp-tu-os) shi mptz (re-demp-tzi-u-ne), ncsh (sfinc-shii), nct (punc-tul) shi nctz (punc-tzi-e), rct (arc-tic), rtf (jert-fi); aceasta subregula actzioneaza in toate situatziile in care grupul incepe cu o litera dubla: watt-me-tru sau in care primele doua litere noteaza o singura consoana, de exemplu ch = [h]: tech-ne-tzi-u ori ck = [k]: Bruck-ner.
- Despartzirea se face inaintea intregului grup de litere cind acesta noteaza o singura consoana, cum e cazul unor grupuri valori speciale in nume proprii shi in neologisme neadaptate k tch = [č]: ke-tchup.
g. In succesiunea vocala + patru consoane + vocala despartzirea se face in cele mai multe situatzii dupa prima consoana. Este cazul grupurilor frecvente nscr, nspr, nstr, nzdr: mon-stru, in-zdra-ve-ni.
Aceasta regula are trei categorii de exceptzii, cu subreguli speciale, diferite shi intre ele:
- Despartzirea se face dupa a doua consoana la citeva grupuri existente numai in neologisme (cele mai multe compuse sau derivate cu prefixe): horn-blen-da, tung-sten, derivate cu post- (post-sce-ni-um) sau trans- (trans-gre-sa), compuse cu port- (port-dra-pel).
- Despartzirea se face dupa a treia consoana in grupul rstn: virst-nic.
- Despartzirea se face inaintea intregului grup de litere cind acesta noteaza o singura consoana, in neologisme neadaptate, cum e cazul grupului tsch.
h. In succesiunea - extrem de rara - vocala + cinci consoane + vocala despartzirea se face dupa a doua consoana: ang-strom, opt-spre-ze-ce.
Regulile fonetice expuse pot fi prezentate schematic in formulele urmatoare, in care bara dubla marcheaza locul despartzirii:
(a) vocala//vocala
(b) vocala//semiconsoana vocala
vocala//semiconsoana1 semiconsoana2 vocala
(c) vocala semiconsoana//consoana vocala
vocala semiconsoana consoana1//consoana2 vocala
vocala semiconsoana consoana1//consoana2 consoana3 vocala
(d) vocala//consoana vocala
(semivocala + vocala)
(e) vocala consoana1//consoana2 vocala
(semivocala + vocala)
Exceptzii: vocala//consoana1 consoana2 vocala
Atentzie la //bl, //br, //cl, //cr, //dl, //dr, //fl, //fr, //gl, //gr, //hl, //hr, //pl, //pr, //tl, //tr, //vl, //vr!
(f) vocala consoana1//consoana2 consoana3 vocala
(semivocala + vocala)
Exceptzii: vocala consoana1 consoana2//consoana3 vocala
Atentzie la lp//t, mp//t, mp//tz, nc//sh, nc//t, nc//tz, rc//t, rt//f!
vocala//consoana1 consoana2 consoana3 vocala
(g) vocala consoana1//consoana2 consoana3 consoana4 vocala
Exceptzii: vocala consoana1 consoana2//consoana3 consoana4 vocala
vocala consoana1 consoana2 consoana3//consoana4 vocala
vocala//consoana1 consoana2 consoana3 consoana4 vocala
(h) vocala consoana1 consoana2//consoana3 consoana4 consoana5 vocala.
Abaterile de la aceste reguli shi subreguli constituie de cele mai multe ori gresheli exclusiv de scriere; de exemplu, despartziri k ful-gi, ma-sca sau tab-la. Uneori insa ele reflecta shi pronuntzarea greshita a celui care scrie; este cazul in special al confuziilor dintre vocale shi semiconsoane sau semivocale in exemple k a-cu-a-re-la, co-niac, se-if (in loc de a-cua-re-la, co-niac, seif).
O situatzie care pune probleme din pricina neconcordantzei perfecte dintre scriere shi pronuntzare este despartzirea cuvintelor de tipul copiii; despartzirea corecta este co-pi-i, nu co-pii-i (cf. e-ro-i, le-i, pu-i).
Despartzirea in silabe se noteaza in scris nu numai la capat de rind, ci shi in situatziile in care se reproduce - in texte artistice - pronuntzarea sacadata, motivata de imprejurari afective sau obiective (asigurarea auditziei exacte, dictare etc.); aceasta despartzire - a unui cuvint sau a unui enuntz scurt - se noteaza integral, cu cratime intre toate silabele: Sint dis-pe-ra-ta! Se numeshte Na-bu-co-do-no-sor.
Notarea despartzirii in toate silabele unui cuvint poate evidentzia gresheli de pronuntzare care nu rezulta neaparat din despartzirea la capat de rind. De exemplu: Pe-ci-k in loc de Peci-k (vezi VIII).
3. Regulile morfologice, bazate pe structura formativa, se pot aplica numai la grupurile de cuvinte legate prin cratima shi la cuvinte analizabile sau macar semianalizabile: la toate cele compuse shi la toate derivatele cu prefixe, iar, dintre derivatele cu sufixe, numai la unele, anume la derivatele de la teme terminate in grupuri consonantice cu sufixe care incep cu o consoana (-lic, -nic, -shor). Despartzirea la capat de rind dupa aceste reguli priveshte exclusiv punctul de intilnire a doua unitatzi constitutive, facindu-se intre doua cuvinte dintrun grup (de exemplu, intr-//insul) sau dintrun cuvint compus (buna//stare), intre un element de compunere shi radacina sau tema (bio//sfera), intre prefix shi radacina sau tema (trans//atlantic), intre radacina sau tema shi sufix (berbant//lic); in rest despartzirea se face dupa reguli fonetice (...in-sul, ...sta-re, ...sfe-ra, ...a-tlan-tic, ber-bant...). Deshi sint justificate din punct de vedere etimologic shi functzional, regulile morfologice de despartzire la capat de rind sint dificile shi nu sint accesibile oricui: pe de o parte, pentru k cer o anumita capacitate de analiza lingvistica shi, pe de alta, pentru k depind de bagajul lexical al celui care scrie, mai ales in cazul formatziilor savante. De aceea normele nu le impun drept reguli obligatorii, ci le recomanda doar drept reguli culte, preferate - in situatziile mentzionate - fatza de cele fonetice.
In unele cazuri concrete - grupuri sau cuvinte - despartzirea de tip morfologic coincide cu locul unei despartziri de tip fonetic, deci cu o limita silabica; de exemplu, du-te, om-zi, nebun sau neom.
Probleme de alegere a scrierii corecte apar in cazurile in care despartzirea morfologica nu se potriveshte cu cea fonetica. De exemplu:
despartzire morfologica: despartzire fonetica
intr//insul: in-tr(-)in-sul
fir-//atzi: fi-r(-)atzi
buna//stare: bu-nas-ta-re
de//spre: des-pre
drept//unghi: drep-tunghi
bio//sfera: bi-os-fe-ra
in//uman: i-nu-man
ne//shtire: nesh-ti-re
sub//linia: su-bli-nia
trans//atlantic: tran-sa-tlan-tic
berbant//lic: ber-ban-tlic.
Pentru aplicarea corecta a despartzirii morfologice la termenii shtiintzifici internatzionali (k biosfera, colagog, diftong etc.) sint necesare atit cunoshtintze etimologice - mai ales cunoshtintze de greaca shi latina -, cit shi raportarea la alte formatzii din serie. La unele cuvinte - compuse shi derivate prefixale - aplicarea despartzirii morfologice este complicata de existentza unor variante ale elementelor de compunere shi ale prefixelor shi, indeosebi, de contragerea intrun singur sunet a sunetului final din elementul de compunere sau din prefix shi a celui initzial, identic cu precedentul, din radacina sau tema; de exemplu: biopsie, omonimie, transcrie, la care despartzirea se face in favoarea celei de a doua unitatzi constitutive (cuvint sau element de compunere cu aspect de cuvint): bi//op-si-e, om//-o-ni-mi-e, tran//scri-e.
Existentza dificultatzilor mentzionate explica de ce despartzirea morfologica este indicata in DOOM de cite ori ea difera de cea fonetica.
Regulile morfologice se supun regulii fonetice generale prezentate sub 1, avind urmatoarea restrictzie: la grupurile de cuvinte legate prin cratima nu se lasa la capat de rind cuvintele nesilabice, reduse la o consoana (pronumele din l-a, m-a, s-a, v-a, v-o sau din nu-l, sa-l), la semiconsoana [ĭ] (ia, i-o, nu-i, sai) sau la o consoana urmata de [ī] (pronumele din sa-mi, nu-tzi) ori de semivocala [ĕ] (ne-a, le-a, ne-o, le-o), iar la derivatele prefixale nu se lasa la capat de rind prefixe nesilabice, reduse la o consoana (r- din racorda, s- din scoace, z- din zbate).
4. Din considerente legate de unitatea lexicala (semantica shi formala) nu se despart la capat de rind abrevierile, mai cu seama compusele din abrevieri literale (k ONU, UTA) shi formulele de tipul i.a., sh.a., shi nici numeralele ordinale cu notatzie de tip mixt (cifre + formant: al II-lea).
5. Fara a fi interzisa, este recomandabil sa se evite despartzirea la capat de rind in urmatoarele situatzii:
- cind segmentul care ar urma sa fie lasat la un capat de rind (silaba sau unitate lexico-morfologica) se limiteaza la o litera (de exemplu: a-le, a-ur, e-rou, gli-e, vu-i sau cheam-o, dat-a);
- cind o abreviere literala reprezinta primul termen al unui nume propriu compus (M. Ionescu) sau un termen generic urmat de un nume propriu (O.N.T. Carpatzi);
- cind un grup nominal este alcatuit dintrun numeral, notat cu cifre, shi un substantiv: de exemplu: 15 lei sau p. 15;
- cind, la grupurile de cuvinte shi la cuvintele compuse scrise cu cratima, locul despartzirii coincide cu locul cratimei, intrucit functzia dubla a cratimei ar crea confuzii la reconstituirea intregului nedespartzit (de exemplu: da-le, ducindu-se; buna-credintza, scris-cititul, social-economic).
In afara acestor cazuri cu explicatzii speciale (prin criterii economice, informatzionale etc.), prudentza recomanda k, in orice caz de dubiu, daca nu exista o posibilitate de aflare pe loc a solutziei corecte, sa se evite despartzirea la capat de rind sau sa se faca despartzirea in alt punct, lipsit de dificultatzi, din corpul cuvintului in cauza, iar cine nu e stapin pe analiza morfologica sa recurga numai la despartzirea, mai simpla, de tip fonetic.
Alte articole lingvistice
Alexandru Graur
Dezbateri
Diverse
- Calcuri greshite
- Despre majoritate
- Flexionarea cuvintelor compuse
- Forme de plural greshite
- Forme greshite ale cuvintelor
- Ghid de exprimare corecta
- Niciun sau nici un?
- Scara numerica
- Termeni de propaganda
DOOM2
- 0. Principalele norme ortografice
- 1.1. Literele
- 1.2. Semnele ortografice
- 2. Reguli de scriere shi de pronuntzare literara
- 3. Scrierea cu litera mica sau mare
- 4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor shi sufixelor
- 4.2. Scrierea cuvintelor compuse
- 4.3. Scrierea locutziunilor
- 4.4. Scrierea grupurilor de cuvinte
- 5.1. Despartzirea grupurilor de cuvinte shi a abrevierilor
- 5.2. Despartzirea in interiorul cuvintelor
- 6. Cateva norme morfologice
DOOM3
Ionel Funeriu
- „carteziana e latina” (Ion Barbu)
- abrevieri buclucashe
- accentul I
- accentul II
- adaptare shi adoptare
- au mai patzit-o shi altzii
- auspiciu, auspicii
- baioneta din Bayonne
- capcane semantice
- casa, acasa, domiciliu
- computer
- Cristian Tudor Popescu versus Robert Turcescu
- dacisca domnului Roxin
- diminutive
- divortz, trivial shi carrefour sau despre 2, 3 shi 4
- duminica
- errare humanum est, perseverare diabolicum
- etimologii populare (I)
- etimologii populare (II)
- facliile latine
- ficat
- Gaudeamus
- germanisme
- grammar nazi(s) versus idealul perfectziunii
- hiperurbanism
- joi
- la poshta
- latina ginta e regina
- libertatea inseamna iertare
- luna shi luni
- management
- martzi, martzieni, martzishor...
- mass-media
- miercuri, marfa, mersi, iarmaroc…
- mujdei de usturoi
- naturalia non (sunt) turpia
- Nicolae
- nomen (est) omen
- nomen meum
- o intamplare lingvistica
- o polemica
- o provocare
- ogni abuso sará punito
- ortografie (I)
- ortografie (II): ortografie fonetica sau ortografie etimologica
- ortografie (III) sau unde-i lege nu-i tocmeala
- Pastila de limba
- peshti
- pishcot shi servus
- plagiat
- potica
- privighetoare, veioza, Revelion
- provocare
- rovinieta
- ruta, deruta, rutina
- sambata
- slavonisme
- sunatoare
- shapte, saptamana, hebdomadar
- turcisme
- tzine de tenis
- vineri
- Volvo — o mashina revolutzionara
Istoria regulilor ortografice
- Ortografie - 1871 Regule ortographice ale limbei romane
- Ortografie - 1899 Regulele ortografiei romane
- Ortografie - 1904 Regule ortografice
- Ortografie - 1932 Reforma ortografica din 1932
- Ortografie - 1954 Mic dictzionar ortografic
- Ortografie - 2005 - Ce e nou in DOOM2
Incercari de indreptare
Indreptarul ortografic, editzia a V-a : Punctuatzia
- 01. Introducere
- 02. Punctul
- 03. Semnul intrebarii
- 04. Semnul exclamarii
- 05. Virgula
- 06. Punctul shi virgula
- 07. Doua puncte
- 08. Semnele citarii (ghilimelele)
- 09. Linia de dialog shi de pauza
- 10. Parantezele
- 11. Punctele de suspensie
Mioara Avram
- 0. Prefatza
- Bibliografie shi abrevieri
- I. e sau ea?
- II. a sau e?
- III. a sau i?
- IV. e sau ie?
- IX. i sau i?
- V. ea sau ia (shi: eai sau iai, eau sau iau)?
- VI. h sau c(h) sau k(h)?
- VII. Cu sau fara h?
- VIII. i sau i (shi i sau iii)?
- X. ia sau iea, iia?
- XI. Cu sau fara i final?
- XII. i sau a?
- XIII. k sau c, ch, ck, q
- XIV. Cu sau fara -l
- XIX. s sau z?
- XV. n sau m
- XVI. oa sau ua
- XVII. q(u) sau c, ch, cu, cv, k
- XVIII. s sau sh?
- XX. w sau v, u?
- XXI. x sau cs (ks, cks), gz (cz)?
- XXII. y sau i, ai?
- XXIII. Litera unica sau repetata (dubla, tripla)?
- XXIV. Succesiuni nepermise sau cu folosire limitata
- XXIX. Numele de luni
- XXV. Un cuvint sau mai multe?
- XXVI. Cu sau fara cratima?
- XXVII. Majuscula sau minuscula?
- XXVIII. Abrevierile