i sau i?

Scrierea corecta cu i sau i concorda totdeauna cu pronuntzarea literara. Problemele care apar se datoresc unor variante de diverse feluri (regionale, invechite sau greshite) existente shi in pronuntzare shi avind un caracter pur fonetic sau/shi morfologic.

Nu se pot da reguli generale de (pronuntzare shi) scriere, ci doar un set de reguli particulare shi chiar individuale. Generala este numai obligativitatea de a nu confunda nici in pronuntzare, nici in scriere cele doua unitatzi, care reprezinta foneme (vocale), respectiv litere distincte.

Vezi distinctzia dintre perechi de cuvinte k bir - bir, fitza - fitza, in s. - in prep., mina - mina, timp - timp, uneori dublete etimologice k virtute „integritate morala, calitate” - virtute „vigoare, curaj”, shi alternantze, in flexiune shi derivare, k vinde - vind, vinzare, vinzator.

1. In pozitzie initziala de cuvint, problema alegerii intre pronuntzarea shi scrierea cu i sau i se pune atunci cind vocala in cauza este urmata de n sau m, indiferent daca secventza in-/im- ori in-/im- are sau nu statut de prefix.

   De cele mai multe ori este vorba de alegerea intre prefixul traditzional in- shi cel neologic in-, intre care se produc confuzii in ambele directzii: corecte sint formatziile incasa, invedera (nu incasa, invedera) shi imbold, impieta, incarna, incrimina, incrusta, indemnizatzie, inocula, intabula, intitula (nu imbold, impieta, incarna, incrimina, incrusta, indemnizatzie, inocula, intabula, intitula); sint cuvinte diferite insera, „a se face seara, a amurgi” shi insera „a introduce”, investi „a acorda un drept, o demnitate” shi investi „a plasa un capital”.

   De retzinut k se pronuntza shi se scrie corect imboldi, dar imbold; inhuma shi inhumare, dar inhumatzie; insufletzi, dar insufla.

   Confuzia este frecventa shi la compusul incontinuu (nu incontinuu).Prepozitzia in insashi este confundat a cu prepozitzia latineasc a in din diverse formule livreshti: se pronuntza shi se scrie corect in corpore, in extenso,in extremis, in spe (nu in corpore, in extenso, in extremis, in spe), de asemenea in-cvarto, in-folio.

   Secventzele in- shi in- se confunda shi in radacina unor cuvinte, precum shi in prefixele intre-, intro-. Se pronuntza shi se scrie corect inger shi intreprindere (nu inger, intreprindere), dar interes, intra, intrepid shi introduce (nu interes, intra, intrepid, introduce).

2. In timp ce succesiunea i este curenta - fie cu i vocalic (miriit), fie cu i semiconsonantic (lamii, lamiie) -, succesiunea i este limitata la compuse de tipul nemaiintilnit, semiintuneric (vezi XXIV 2 c).

   La verbele cu tema terminata in i gerunziul se formeaza in -ind chiar la conjugarile pentru care este caracteristic sufixul -ind: se pronuntza shi se scrie corect apropiind, injunghiind, muind, taind (I), scriind (III), fiind, priind, shtiind (IV), nu apropiind, scriind etc. (pentru scrierea cu i sau i vezi VIII).

3. Dupa j shi sh pronuntzarea literara shi scrierea cu i sau i tzin seama de structura morfologica a cuvintelor. Alegerea intre i shi i intra in aceeashi serie cu alegerea intre e shi a, ea shi a dupa aceleashi consoane (vezi I shi II).
   1. In radacina cuvintelor se pronuntza shi se scrie corect numai i: jiltz, jindui, jimba, jintitza, jir, jitar, mojic, sprijin; shi, shindrila, shishtar, mashina, rushine. Face exceptzie verbul onomatopeic shishii - shi familia lui -.

      In numele proprii de familie sint tolerate - conform dorintzei purtatorilor shi traditziei - pronuntzari (shi grafii) regionale cu i in radacina: Jinga, Jirghie, Jitaru; SHishca, SHishcariu.

   2. In afara radacinii, la initziala unor afixe flexionare sau derivative pot aparea atit i, cit shi i, in functzie de clasa morfologica a cuvintelor, pastrindu-se infatzisharea care o au afixele in cauza dupa orice alta consoana.

   Verbele de conjugarea a IV-a cu tema lexicala in -j, -sh au sufixul infinitivului scris shi pronuntzat corect -i (nu -i): coji, ingriji, minji, necaji, praji, rotunji, sfriji, sluji, tinji, veshteji, vraji; bushi, captushi, cershi, deslushi, greshi, ieshi, insushi, lingushi, moleshi, pashi, ragushi, savirshi, sfirshi etc. Se pronuntza shi se scrie i in toate formele verbale care preiau tema infinitivului (indicativ shi conjunctiv prezent 1 shi 2 pl., imperativ 2 pl., perfect simplu, mai mult k perfect, participiu, supin shi gerunziu): cojim, cojitzi, cojii, cojisem, cojit, cojind; ieshim, ieshitzi, ieshii, ieshisem, ieshit, ieshind, precum shi in cuvintele formate de la aceste verbe: cojire, ingrijitor, prajitura, vrajitoare; ieshire, lingushitor.

   Verbele de conjugarea I cu tema lexicala in -j, -sh se pronuntza shi se scriu corect cu -ind (nu -ind) la modul gerunziu, la fel k toate celelalte verbe cu tema in consoana nepalatala (b, c, d, f, g, l, m, n, p, r, s, t, tz, v, z): angajind, aranjind, avantajind, bandajind, etajind, dirijind, forjind, incurajind, menajind, neglijind, protejind, shantajind; afishind, branshind, defrishind, furishind, imbratzishind, infashind, ingrashind, ingroshind, maruntzishind, pastishind, reproshind, ricoshind, transhind, trishind etc.

   Conform acestei reguli shi aplicarii ei la flexiunea verbala, este posibila opozitzia fonetica shi grafica intre gerunziile ingrijindu-se (de la a se ingriji”a avea grija de...”, de conjugarea a IV-a) shi ingrijindu-se (de la mai rarul a se ingrija „a se ingrijora”, de conjugarea I). Variantele regionale cu generalizarea fie a lui i, fie a lui i dupa orice j, sh anuleaza distinctzia dintre clase shi tipuri morfologice: o varianta k angajind da impresia k verbul ar fi de conjugarea a IV-a!

   Verbele onomatopeice de conjugarea a IV-a derivate de la interjectzii terminate in j, sh au sufixul lexical -i (nu -i): vijii; fishii, hishii.

   In majoritatea afixelor atashate dupa j, sh, se pronuntza shi se scrie i, exceptzie facind sufixul verbal -i; de aceea verbele pot avea la infinitiv fie -i , fie -i (nu -i, nici -i). Practic, singura situatzie in care pot aparea atit i, cit shi i, in functzie de clasa morfologica, este sufixul modului gerunziu.

4. Dupa s, z, tz, ambele feluri de pronuntzare shi de scriere sint corecte in cuvinte diferite:
   • sihla, sila - shi sili -, simbrie - shi simbriash -, dar simbra - shi simbrash -, sineatza, singe, sinziana; mirosi - shi mirosind -, dar apasind;
   • zi, zice, zid, zimbru (animalul), dar zimbi, zina, zizanie („discordie”); urzi - shi urzind -, dar uzind;
   • tzine, tzipa, mortzish, dar capatzina; inghitzi - shi inghitzind -, dar sughitzind (de la sughitza).

   In pronuntzarea regionala cu i generalizat in aceasta pozitzie se anuleaza deosebirea dintre cuvinte paronime k tzinc „copilash” shi tzinc (termen de timplarie) shi dintre tipuri morfologice (gerunziul unor verbe de conjugari diferite: curatzind de la curatza shi curatzind de la curatzi). Existentza variantelor cu i dupa s face k unii vorbitori sa creada k adverbul latinesc sic „asha” (scris intre paranteze la reproducerea unui text cu gresheli pentru a semnala faptul k reproducerea este exacta) ar fi interjectzia de origine turceasca sic, cu atit mai mult cu cit indicatzia sic este insotzita de obicei de semnul exclamarii.

   Singurele reguli cu caracter mai larg referitoare la prezentza lui i sau i dupa s, z, tz sint identice cu unele de sub 3 b:

   • verbele de conjugarea a IV-a cu tema lexicala in -s, -z, -tz au sufixul infinitivului scris shi pronuntzat corect -i (nu -i): afurisi, gasi, mirosi, parasi, sclifosi, ursi; auzi, incalzi, pazi, slobozi, urzi; ametzi, botzi, incretzi, inghitzi, petzi. De aici i in formele flexionare shi in derivatele de la tema infinitivului: mirosind, mirositor, ursita, ursitoare, pazitor etc.;
   • verbele onomatopeice de conjugarea a IV-a derivate de la interjectzii terminate in s, z, tz au sufixul lexical -i (nu -i): fisii, bizii, scirtzii etc.

   In numele proprii de familie se tolereaza variante diferite de cele admise la apelativele corespunzatoare, mai ales cu i in loc de i, care fac uneori de nerecunoscut cuvintul originar: Simbotin, Simedrea, Zimbatu, Capatzina, TZintzareanu; TZintesh. Variatzia de la numele proprii face k unii sa gaseasca o legatura intre prenumele feminine Zina shi Zina (< zina).

5. Dupa r, de asemenea ambele moduri de pronuntzare shi de scriere sint corecte in cuvinte diferite.

   In radacina cuvintelor este corect i in rindea (shi rindelui), strica, stricni, striga, dar i in drimba, fringhie, rindash, scrinti, scrishni, sprinceana, strimt.

   I se mentzine in flexiune shi derivare: sprincenat, sprincene; strimticel, strimtzi.

   Sufixul corect de infinitiv al verbelor de conjugarea a IV-a este -i la foarte putzine verbe: amari, bori, chiori, cobori, dobori, hotari, izvori, mohori, ocari, omori, otzari, piri, pogori, scociori, tabari, tiri, uri, viri, zadari, zavori shi -i la toate celelalte: acoperi, barbieri, dogori, fugari, inflori, suferi, umbri, zari etc. (de retzinut, pe de o parte, chiori, zavori shi, pe de alta, dogori, la care se gresheshte mai des). De aici decurg distinctzii shi in afixele flexionare shi derivative: coborind, coborish, coboritor, urind, urit, uritzi, uriciune, dar acoperind, acoperish, acoperitor.

   Gerunziul verbului datori este datorind, iar al lui datora este datorind.

   In numele proprii de familie sint tolerate, atit in radacina, cit shi in afixe, variante cu i, in loc de i, care au diverse explicatzii: pronuntzari regionale (Sprincenatu), rezultatul unor grafii straine (Drimba), distantzarea fatza de apelativul originar (Uritescu shi Uritzescu).

6. Dupa sc shi st este corect i in scinci, scinteie (nu schinci, schinteie; se tolereaza insa numele de familie Schinteie shi toponimul Schinteieshti) shi i in stinge (nu stinge).

   Dupa g(h) este insa corect i in ghici (nu gici).

7. Aspectul literar al prepozitziilor analizabile prin de + in, intre, intru shi p(r)e + in, intre, intru este din, dintre, dintru (nu din-), respectiv prin, printre, printru (nu pin-).
8. Dupa consoane se fac distinctzii legate de vechimea in limba (asemanatoare cu unele discutate sub 1) numai dupa v: este corect in cuvintele din fondul traditzional virtos, virtoshie, virtute, viscos, dar i in neologismele virtuos, virtuoz, virtuozitate, viscoza, viscozimetru, viscozitate.

   Pentru sensurile dubletelor virtute - virtute vezi p. 82.

9. In unele situatzii alegerea intre i shi i nu depinde atit de sunetele/ literele precedente, cit de influentza celor urmatoare shi de analogia cu alte forme; este cazul unor forme flexionare shi al unor derivate.

   Substantivul dobinda are pluralul corect dobinzi (nu dobinzi). Substantivul samintza are pluralul corect semintze; derivatele lui sint samintzos, insamintza, dar semincer, semintzenie, semintzerie, semintzie, semintzish.

   Adjectivul shi substantivul tinar are femininul singular tinara (nu tinera).

10. Pe linga situatziile discutate in diverse paragrafe anterioare (2, 3, 4, 5), sufixul modului gerunziu pune problema alegerii intre i shi i la urmatoarele verbe:
    • agrea, crea (shi derivatele prefixale: procrea, recrea), suplea, a caror forma corecta din punct de vedere morfologic este cu i: creind (nu creind);
    • aciua, a carui forma normala de gerunziu este aciuind (cf. luind, plouind); gerunziul aciuind face parte din paradigma variantelor cu infinitivul aciui sau aciuia.
11. Distinctzia intre i shi i trebuie respectata shi la literele majuscule; ea se face prin notarea semnului diacritic caracteristic la litera i (I), nu shi la i (nu I).

    In siglele literale alcatuite din initziale majuscule s-a incetatzenit deprinderea de a nu se nota semnul diacritic la I, ceea ce duce la lectura acestei litere drept i: I.T.B. (< Intreprinderea de Transport Bucureshti) se citeshte i-te-be, de unde shi derivatul itebist; M.E.I. (< Ministerul Educatziei shi Invatzamintului) se citeshte mi-e-i.