Articol publicat de Ionel Funeriu in Biografii lexicale, Editura Brumar, 2019

Creierul, acest centru nervos al organismului, dirijeaza toate actziunile noastre practice, punand la treaba un „instrument” intermediar care este mana. Scrie Arghezi:

Gandeshte mintea, zicu-mi, dar ce-ar putea sa faca

Fara gandirea^[1] mainii, inchisa shi saraca!

Asha este: cu mana a shlefuit omul preistoric prima piatra, cu mana a construit intaiul bordei shi intaia coliba, in mana lui a tzinut fraiele cu care a strunit caii; cu mana se tzine volanul mashinii, ghidonul bicicletei, vaslele barcii shi timona vaporului; tzinand in mana o bagheta magica, dirijorul armonizeaza sunetul instrumentelor muzicale ale orchestrei sau feluritele voci umane ale unui cor; pana, penitza, apoi tocul rezervor shi pixul, clapele pianului sau tastele computerului urmeaza comenzile date de mana omului; cu mana actzionam telecomanda shi schimbam canalele tv; mana loveshte, pricinuind suferintze, dar tot ea mangaie alinand sufletul...

Lat. manus este panromanic, prezent, adica, in toate limbile shi dialectele romanice: fr. main, it. shi sp. mano, port. mão, rom. mana. La noi, cuvantul e vechi shi a dezvoltat o familie bogata: a mana, a manui, a inmana, a manari, maner, indemanatic, la indemana, maneca shi manecutza. Familia neologica este shi mai bogata: manivela (fr. manivelle) este o... „prelungire a mainii”, manualul (fr. manuel) este „cartea din mana shcolarilor”, adjectivul manual inseamna „facut de mana”, manualitatea (fr. manualité, it. manualità) este „insushirea de a fi indemanatic”. Alte neologisme: manevra (fr. manoeuvre), manierat shi maniere (fr. manières), manshon shi mansheta (fr. manchon, manchette), a manipula shi manipulant (fr. manipuler), mansha (fr. manche), manufactura (germ. Manufaktur), manuscris (lat. manuscriptum), manej (fr. manège). La Manche au botezat francezii marea in forma de maneca ce-i separa de englezi, Marea Manecii sau Canalul Manecii i spunem noi copiind modelul.

Intaiul sens al verbului latinesc ago, agere, egi, actum a fost „a pune in mishcare, a conduce”. Avand un corp fonetic redus, romana l-a primit cu rezerve (a retzinut doar pe ager shi pe act), preferand alte cuvinte cu sens asemanator: duco, conduco, facio > a duce, a conduce, a face. Ne-au ramas insa de la ago multe neologisme precum: ager, agerime, agita, actor, agenda, actual etc.

Cand concurentza acerba din SUA ia obligat pe intreprinzatori sa faca arta veritabila din shtiintza conducerii pentru a rezista rigorilor pietzei, economishtii au simtzit nevoia unui termen care sa denumeasca aceasta arta. SHi iau spus: management (prima atestare - 1933). Lung drum a strabatut acest cuvant. In latina manum agere insemna „a conduce cu mana”; modelul a fost copiat de italieni: maneggiare = a trage calul tzinandu-l cu mana de frau; din italiana, a ajuns in fr. manège, apoi in engl. to manage = to control a horse (atestat din 1560). Peste aproape patru secole, management a revenit glorios in limbile de la care a migrat (italiana shi franceza), insa cu noul sens creat de americani. A ajuns apoi, ignorand frontierele Schengen, pana in Romania shi Bulgaria. Originea lui indepartata este insa, cum am vazut, in latina, asha incat ma vad obligat sa reiau concluzia formulata in episodul trecut: apropiindu-ne de engleza, nu ne indepartam de latina, ci, de multe ori, ne apropiem shi mai mult.

P.S. Manufactura a ajuns in romana prin germanul Manufaktur, ceea ce ne indreptatzeshte sa extindem concluzia de mai inainte shi pentru germana, pentru k recunoashtem aici doua cuvinte latineshti: substantivul manus shi participiul factum, al verbului facio, facere, feci, factum.

P.P.S. Cand vorbim, uitam adesea originea cuvintelor. Azi am auzit la tv k Lionel Messi e mai indemanatic decat Cristiano Ronaldo! Asha o fi, atat numai k ei sunt fotbalishti, nu handbalishti.