ficat
Ficatul este o glanda anexa a tubului digestiv care indeplineshte functzii fiziologice vitale. Organul e vulnerabil shi cu deosebire sensibil. Loviturile la ficat sunt dureroase shi greu de suportat (meciurile de box se incheie adesea in urma unui crosheu in zona). Pornind de la aceasta sensibilitate, limba a creat expresii precum: a-l ustura la ficatzi = a simtzi o durere mare, a-l roade la ficatzi = ai produce (cuiva) un sentiment de manie, ai inghetza (cuiva) ficatzii = a inspaimanta cumplit pe cineva... Mai mult, prin derivare diminutivala, ficatzeii dezvolta sensuri noi, ce tzin de gastronomie. Limbajul profesional medical, k orice limbaj specializat, ocoleshte cuvantul vechi shi uzual tocmai pentru k acesta creeaza intzelesuri multiple; de altfel, in orice shtiintza precizia este necesara pentru a evita posibile confuzii. Vorbind despre ficat, de exemplu, medicina recurge la neologismul hepatic, provenit din gr. ηπατικός, asha incat boala de ficat este hepatita, crizele ficatului sunt hepatice, reducerea functziilor sale e insuficientza hepatica.
Dictzionarele ne asigura k termenul romanesc ficat provine din latinescul ficatum. Cuvantul este panromanic: in it. fegado, in fr. foie, in sp. higado, in port. figado. Cu totul surprinzator e faptul k in latina ficatum desemna smochina, ceea ce este departe de sensul actual, comun limbilor neolatine. Ficatul propriu-zis era in latina jecur (iecur). Cum s-a ajuns de la smochina la ficat e o enigma care au dezlegat-o lingvishtii. „Logica" evolutziei semantice tzine de o subtilitate... culinara! Romanii indopau gashtele shi ratzele cu smochine, pentru k asha puteau obtzine un ficat gras, mare shi gustos. Produsului gastronomic astfel procurat i se spunea jecur ficatum, adica ficat de gasca indopata cu smochine. Din aceasta sintagma, limbile romanice l-au izolat pe ficatum, atribuindu-i sensul cu care circula astazi.
Romanii plecatzi la munca in Italia fac adeseori confuzii lexicale in lantz. Smochinei, in italiana, i se spune fico. Cuvantul smochina fiind de genul feminin in romaneshte, ei il pronuntza adesea fica in loc de fico. Nou-venitzii in peninsula, auzindu-l astfel rostit, il identifica ushor cu romanescul fiica. Fara dreptate insa, pentru k fiica e, in italiana, figlia (din lat. filia). Confuzia este cu atat mai grava cu cat fica dezvolta un sens licentzios, ushor argotic, definit de dictzionarul etimologic italian drept „parte vergognosa (rushinoasa) de la femina”!
Profesorul timishorean Achim Dragomir, o celebritate in calculul probabilitatzilor, a cazut el insushi victima acestei confuzii lexicale; intamplarea a relatat-o, cu umoru-i binecunoscut. Invitat pentru un shir de conferintze la Accademia di Roma, este intampinat la aeroportul Fiumicino de profesorul de logica Luigi Viriletto. La intrebarea acestuia daca a venit singur (senza la donna), profesorul nostru i raspunde in italianai de autodidact: „la prossima settimana mia moglie arriverà a Roma con la fica”…, perturband astfel fundamentele logice ale italianului.
P.S. In unele graiuri din Ardeal, ficatului i se spune mai. Termenul provine din magh. máj. Cuvantul shia consolidat pozitzia in limba prin expresii shi derivate. La tzara, in vorbirea batranilor, circula inca zicerea „mancu-tzi maiu’ tau", care exprima mai degraba simpatia, iar caltaboshii umplutzi cu ficat sunt cunoscutzi sub numele de maiosh (in Banat i se spune lebar, din germ. Leber).
P.P.S. Va mai amintitzi de Balonul de Aur al anului 2000, celebrul fotbalist portughez Luis Figo? Pe romaneshte ar fi Ludovic Smochina.
Alte articole lingvistice
Alexandru Graur
Dezbateri
Diverse
- Calcuri greshite
- Despre majoritate
- Flexionarea cuvintelor compuse
- Forme de plural greshite
- Forme greshite ale cuvintelor
- Ghid de exprimare corecta
- Niciun sau nici un?
- Scara numerica
- Termeni de propaganda
DOOM2
- 0. Principalele norme ortografice
- 1.1. Literele
- 1.2. Semnele ortografice
- 2. Reguli de scriere shi de pronuntzare literara
- 3. Scrierea cu litera mica sau mare
- 4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor shi sufixelor
- 4.2. Scrierea cuvintelor compuse
- 4.3. Scrierea locutziunilor
- 4.4. Scrierea grupurilor de cuvinte
- 5.1. Despartzirea grupurilor de cuvinte shi a abrevierilor
- 5.2. Despartzirea in interiorul cuvintelor
- 6. Cateva norme morfologice
DOOM3
Ionel Funeriu
- „carteziana e latina” (Ion Barbu)
- abrevieri buclucashe
- accentul I
- accentul II
- adaptare shi adoptare
- au mai patzit-o shi altzii
- auspiciu, auspicii
- baioneta din Bayonne
- capcane semantice
- casa, acasa, domiciliu
- computer
- Cristian Tudor Popescu versus Robert Turcescu
- dacisca domnului Roxin
- diminutive
- divortz, trivial shi carrefour sau despre 2, 3 shi 4
- duminica
- errare humanum est, perseverare diabolicum
- etimologii populare (I)
- etimologii populare (II)
- facliile latine
- Gaudeamus
- germanisme
- grammar nazi(s) versus idealul perfectziunii
- hiperurbanism
- joi
- la poshta
- latina ginta e regina
- libertatea inseamna iertare
- luna shi luni
- management
- martzi, martzieni, martzishor...
- mass-media
- miercuri, marfa, mersi, iarmaroc…
- mujdei de usturoi
- naturalia non (sunt) turpia
- Nicolae
- nomen (est) omen
- nomen meum
- o intamplare lingvistica
- o polemica
- o provocare
- ogni abuso sará punito
- ortografie (I)
- ortografie (II): ortografie fonetica sau ortografie etimologica
- ortografie (III) sau unde-i lege nu-i tocmeala
- Pastila de limba
- peshti
- pishcot shi servus
- plagiat
- potica
- privighetoare, veioza, Revelion
- provocare
- rovinieta
- ruta, deruta, rutina
- sambata
- slavonisme
- sunatoare
- shapte, saptamana, hebdomadar
- turcisme
- tzine de tenis
- vineri
- Volvo — o mashina revolutzionara
Istoria regulilor ortografice
- Ortografie - 1871 Regule ortographice ale limbei romane
- Ortografie - 1899 Regulele ortografiei romane
- Ortografie - 1904 Regule ortografice
- Ortografie - 1932 Reforma ortografica din 1932
- Ortografie - 1954 Mic dictzionar ortografic
- Ortografie - 2005 - Ce e nou in DOOM2
Incercari de indreptare
Indreptarul ortografic, editzia a V-a : Punctuatzia
- 01. Introducere
- 02. Punctul
- 03. Semnul intrebarii
- 04. Semnul exclamarii
- 05. Virgula
- 06. Punctul shi virgula
- 07. Doua puncte
- 08. Semnele citarii (ghilimelele)
- 09. Linia de dialog shi de pauza
- 10. Parantezele
- 11. Punctele de suspensie
Mioara Avram
- 0. Prefatza
- Bibliografie shi abrevieri
- I. e sau ea?
- II. a sau e?
- III. a sau i?
- IV. e sau ie?
- IX. i sau i?
- V. ea sau ia (shi: eai sau iai, eau sau iau)?
- VI. h sau c(h) sau k(h)?
- VII. Cu sau fara h?
- VIII. i sau i (shi i sau iii)?
- X. ia sau iea, iia?
- XI. Cu sau fara i final?
- XII. i sau a?
- XIII. k sau c, ch, ck, q
- XIV. Cu sau fara -l
- XIX. s sau z?
- XV. n sau m
- XVI. oa sau ua
- XVII. q(u) sau c, ch, cu, cv, k
- XVIII. s sau sh?
- XX. w sau v, u?
- XXI. x sau cs (ks, cks), gz (cz)?
- XXII. y sau i, ai?
- XXIII. Litera unica sau repetata (dubla, tripla)?
- XXIV. Succesiuni nepermise sau cu folosire limitata
- XXIX. Numele de luni
- XXV. Un cuvint sau mai multe?
- XXVI. Cu sau fara cratima?
- XXVII. Majuscula sau minuscula?
- XXVIII. Abrevierile
- XXX. Despartzirea cuvintelor la capat de rind