Mironositze in iconografia moderna

Articol de Alexandru Ciolan din seria Misterele cuvintelor.

Femei mironositze, barbatzi mirofori

Continuand o traditzie veche deja de cateva secole (cel putzin de cand au aparut primele cartzi de cult romaneshti, traduse din slavona), in calendarul creshtin ortodox „Duminica Mironositzelor” este socotita a fi „a treia dupa Pashti” („a doua” fiind Duminica Tomei).

Modalitatea aceasta de numerotare a duminicilor din perioada pascala este de-a dreptul descumpanitoare: daca duminica Invierii Domnului este chiar aceea a Sfintelor Pashti^[1], terminus ab quem, Duminica Tomei ar trebui socotita prima^[2], shi nu a doua „dupa Pashti”, iar aceea a Mironositzelor a doua, shi nu treia etc. Pe de alta parte, in acelashi calendar ortodox numerotarea duminicilor de dupa Cincizecime incepe cu „Duminica intai dupa Rusalii”.

Sa notam k la romano-catolici, Duminica Invierii este „Pashtele”, urmata fiind de „Duminica a 2-a a Pashtelui” sh.a.m.d.

Mironositzele sunt sarbatorite, intro duminica dedicata lor^[3], doar in creshtinismul rasaritean (ortodox shi greco-catolic), nu shi in cel occidental (romano-catolica shi protestant^[4]). Atat de insemnata este aceasta praznuire, prin semnificatziile cu care a fost incarcata de-a lungul timpului in Biserica, incat a ajuns a fi socotita „ziua de cinstire a femeii creshtine”, in opozitzie cu sarbatoarea laica din 8 martie^[5].

Femeile venite la mormantul Mantuitorului in primele ceasuri ale Duminicii Invierii nu sunt numite in Evanghelii mironositze, mirofore sau purtatoare de mir, numele acestea le-au fost date mai tarziu, de catre exegetzii Noului Testament shi de catre predicatori. Primii scriitori creshtini vorbesc despre femei k primi vestitori ai Invierii. (A le numi pe femeile mironositze „martori ai Invierii” fara nici o precizare suplimentara este o gresheala. Invierea Domnului nu a avut martori, adica “persoane care au asistat la eveniment”, ci doar “marturisitori, chezashi ai adevarului”. Marele duhovnic Ilie Cleopa s-a exprimat lacunar atunci cand a spus intro predica: „Femeile mironositze sunt cele dintai, shi cele mai vrednice martore ale rastignirii, mortzii, ingroparii shi invierii Domnului”. Mironositzele au vazut cu ochii lor shi puteau depune marturie despre minunile, rastignirea shi inmormantarea^[6] Domnului Iisus, dar nu shi Invierea Lui, despre care insa puteau marturisi, pentru k vazusera mormantul gol, le vorbise ingerul, avusesera dovezi k trupul nu fusese furat, asha cum mintzeau „batranii”^[7] poporului evreu, shi, in plus, Mantuitorul li Se aratase shi le indemnase sa mearga sa le binevesteasca Apostolilor.)

Romanescul mironositza este un imprumut din sl. mironosica, format din mira “mir” shi nosit “a purta, a duce”, dupa modelul elinului mirofóros, compus din miron “parfum” shi foros “purtator, care poarta, care aduce”. Slavona (slava veche bisericeasca) a calchiat^[8] ashadar un cuvant vechi grecesc^[9], care a patruns, prin cartzile de cult, in romana bisericeasca. Termenul greco-latin a patruns insa in romana, ulterior, shi prin imprumut direct, sub forma neologica mirofore.

Prima atestare a cuvantului, pana la proba contrarie, pare a fi in Cartea romaneasca de invatzatura („Cazania”) mitropolitului Varlaam al Moldovei, aparuta la Iashi in 1643. Faptul k era un cuvant nou, carturaresc, il dovedeshte definirea lui de catre Varlaam in textul predicii „la dumeneca a treia dupa Pashti”^[10]: „Iar mironositze sa chiama pentru ce au dus mir la groapa lui Hristos”.

Conform Dictzionarului universal al limbei romane al lui Lazar SHaineanu, elaborat la inceputul secolului trecut, mironositzele sunt „purtatoare de mir, cari se dusera la mormantul lui Isus spre ai unge trupul de pe cruce, dar carora ingerul le vesti invierea Domnului: saptamana mironositzelor, a doua saptamana dupa Pashti”^[11]. Este singura acceptzie oglindita in dictzionar. Ceea ce nu inseamna k in epoca nu circulau deja sensul extins de “femeie evlavioasa” shi cel ironic de “femeie de o smerenie afectata”, prezente in Dictzionaru limbii romaneshti din 1939 al lui August Scriban (fratele mai mare al arhimandritului-profesor Iuliu Scriban). K o paranteza (pilduitoare, totushi) shi pata de culoare, sa trimitem aici shi la Dictzionarul limbii romane literare contemporane, aparut la catziva ani dupa moartea lui Stalin din 1953^[12], care nu consemna, din motive ideologice, sensul originar, creshtin, ci doar pe cele lumeshti “femeie evlavioasa” shi “femeie ipocrita”.

Daca mironositza apare in mai toate dictzionarele generale ale limbii romane, sinonimul lui neologic mirofora nu figureaza in nici unul.

In dictzionarele romaneshti generale, de la SHaineanu pana la ultima editzie a DEX shi la Micul dictzionar academic, mironositza este consemnat doar k substantiv feminin, cu explicatzia: „Fiecare dintre femeile care…”. Daca dictzionarele acestea au dreptate (dar dictzionarele nu au niciodata dreptate in privintza exclusivitatzii), constructzii frecvente precum femeile mironositze ori mironositzele femei (inclusiv dezvoltarile de genul sfintele femei mironositze) sunt pleonastice. Or, in femei mironositze nu avem a face cu alaturarea a doua substantive, ci cu un substantiv (femei) shi cu un adjectiv (mironositze). Cu evidentza, dictzionarele romaneshti generale raman datoare cu revizuirea explicatziilor de sub cuvantul-titlu mironositza!

Dupa cum am vazut deja, in duminica a treia de perioadei pascale sarbatorim nu doar nishte femei aducatoare de mir (numite: mironositze), ci shi doi barbatzi, Iosif shi Nicodim, care nu doar k au adus miresme pentru trupul coborat de pe cruce al Mantuitorului, ci l-au shi uns cu ele. Cum sai numim pe aceshtia? Mironositza este o forma exclusiv feminina, de la care nu putem forma un masculin mironositz, pentru k terminatzia -sitz este necunoscuta limbii romane. Exista totushi solutzii: 1) sa glosam intzelesul termenului (“aducator/purtator de mir”); 2) sa folosim forma de masculin a sinonimului neologic mirofor. Intrun cuvant la pomenirea parintelui Teofil Paraian, PS Episcop-vicar Sofian Brashoveanul a recurs, in aceeashi fraza, la ambele procedee: „Noi totzi venim astazi cu dragostea noastra, cu mirul cinstirii, cu gandurile noastre shi cu tot ce avem mai frumos pentru parintele Teofil shi pentru Dumnezeu. Totzi cei care suntetzi aici putetzi sa va consideratzi purtatori de mir, mironositze shi mirofori in cinstea parintelui” (noutatiortodoxe.ro, 26 X 2010).