Articol publicat de Ionel Funeriu in Biografii lexicale, Editura Brumar, 2019

Martie era intaia luna a anului in calendarul roman. In plan simbolic, luna aceasta intruchipa trezirea la viatza a naturii, renashterea ei. Etimologic, numele lunii l-a dat insa zeul razboiului, Mars (in romaneshte Marte). Faptul ishi are semnificatzia lui. Pe timp de iarna, armele taceau, asemenea muzelor pe timp de razboi; trupele se deplasau greu, conditziile necesare unei expeditzii militare de anvergura lipseau, asha k doar odata cu renashterea naturii, cand vremea devenea prielnica, puteau incepe razboaiele de cucerire care asigurau prosperitatea shi maretzia Romei. Aceasta pare sa fi fost ratziunea ultima pentru care romanii au numit prima luna a anului Martius. Radacina mar-, care o identificam in rom. martie, a fost preluata shi de celelalte limbi romanice k baza de plecare pentru denumirea lunii: in franceza mars, in italiana shi spaniola marzo, in portugheza março. Faptul k martie, nu ianuarie, era intaia luna a anului a avut o consecintza directa asupra denominatziei ultimelor patru luni ale anului: septembrie (septem = shapte), octombrie (octo = opt), noiembrie (novem = noua), decembrie (decem = zece); lucrurile s-au schimbat odata cu inlocuirea calendarului roman, terminologia insa a rezistat, in ciuda faptului k nu mai corespundea cu noua realitate calendaristica: septembrie este luna a noua, urmata, in ordine crescatoare, de octombrie, noiembrie shi decembrie.

Numele razboinicului Marte a lasat urme adanci in lexicul romanic. A doua zi a saptamanii este, in romana, martzi, in franceza mardi, in italiana martedi, in spaniola martes. Portughezii, care in vechime considerau duminica prima zi a saptamanii, fac opinie separata, martzi fiind la ei terça feira, ceea ce, intro traducere libera, ar fi: „in realitate cea de-a treia zi a saptamanii". De asemenea, cea mai apropiata planeta de Pamant din sistemul nostru solar poarta shi ea numele zeului Marte, ceea ce le-a permis autorilor de romane shtiintzifico-fantastice sai boteze martzieni pe ipoteticii locuitori ai planetei. De notat k, nu de putzine ori, in scrierile SF, asemenea personaje care invadeaza Pamantul sunt martziale, adica razboinice.

Urme a lasat Marte shi in vocabularul juridic. Se shtie k, in timp de razboi, legislatzia se inaspreshte prin promulgarea asha-numitei legi martziale, puse in practica de Curtea martziala.

In sfarshit, oricat de fioros pare a fi zeul razboiului, limba il poate „imblanzi"; o face simplu, atashandu-i un sufix diminutival, astfel incat temutul Marte se preface intrun gratzios martzishor. Cuvantul acesta delicat denumeshte un mic obiect de podoaba care barbatzii il daruiesc femeilor in prima zi a lunii martie, k semn al dragostei shi al pretzuirii lor. Intrucat fizic imi este imposibil sa daruiesc un asemenea martzishor tuturor doamnelor shi domnishoarelor care ma citesc, le ofer cord-ial (din inima, adica) un martzishor spiritual, care sa topeasca gheatza shtiintzei etimologice din randurile mele; n-o pot face altfel decat apeland la caldura versurilor lui Lucian Blaga:

A cunoashte, a iubi

Inc-odata, iar shi iara.

A cunoashte-nseamna iarna,

A iubi e primavara.

P.S. In Bucureshti exista o strada care de prin anii ’30 poarta numele Martzishor. Acolo a locuit aproape 50 de ani Tudor Arghezi, acolo, sub un nuc batran, se afla mormantul sau shi al Paraschivei, sotzia sa. Daca trecetzi prin preajma, opritzi-va neaparat la numarul 26 shi vizitatzi Casa memoriala Tudor Arghezi; depunetzi la mormantul poetului o floare legata cu un shnur impletit in culorile alb shi roshu, simbol al zapezii care se topeshte la razele soarelui de primavara.