XV. n sau m

Mioara Avram - Ortografie pentru totzi, 2002

XV. n sau m?

Problema se pune la scrierea uneia dintre aceste litere inainte de b, p, f, v shi m, deci pentru notarea consoanei nazale urmate de o consoana labiala (bilabiala: b, p, m sau labiodentala: f, v), care, in principiu, are capacitatea de a provoca pronuntzarea k labiala a consoanei precedente, transformindu-l pe n in m. Scrierea nu se poate orienta aici dupa pronuntzare, dat fiind k in aceasta pozitzie cele doua consoane nazale ishi pierd in buna parte identitatea, pronuntzindu-se la fel, k un m slab articulat, chiar atunci cind, din considerente etimologice, sint scrise diferit.

1. Inainte de b shi p se scrie de obicei m, nu n. Regula este valabila pentru marea majoritate a cuvintelor (in orice caz, pentru toate cele din fondul traditzional, dar shi pentru cele mai multe neologisme) atit pentru radacina cuvintelor, cit shi pentru situatziile create, in derivarea cu prefixe shi in compunere, la intilnirea dintre un formant shi cuvintul de baza. Iata, mai intii, exemple din interiorul radacinii: bombani, limba, simbata, umbla, cimp, scump, timp, umple; ambulantza, bomba, decembrie, lumbago, romb, lampa, simplu, trompa.

La unele neologisme, vechi shi adaptate, scrierea cu m difera de aceea a etimonului. Este cazul lui bomboana < fr. bonbon (shi al familiei sale: bombonerie < fr. bonbonnerie, bomboniera < fr. bonbonnière), care explica varianta grafica, neadmisa de norme, bonboana (shi bonbonerie, bonboniera).

Cuvintul francez a fost preluat shi intro varianta morfologica mai apropiata de etimon, k determinant al lui roz, in imbinarea cu sensul „roz viu (k de bomboane)”, care se scrie sau in intregime k in franceza: rose bonbon, sau romanizat: roz bombon.

Prefixele shi prepozitziile terminate in n se scriu cu m in derivate, respectiv compuse cu un cuvint care incepe cu b sau p. Astfel:

in- > im- (shi din- > dim-, prin- > prim-): imbarca, imbatrini, imbelshuga, imblani, imbolnavi, imbuna, impacheta, impaca, imperechea, impiedica, impodobi, impricinat, imputernici; impotriva shi dimpotriva; imprejur, dimprejur shi primprejur; impreuna shi dimpreuna;

in- > im-: imbatabil, imberb, imblocatzie, imbold, impar, imperfect, impietate, implanta, imposibil, imprecis, impur;

an- > am- (shi ran- > ram-): ambarcatzie, ambranshament, ampenaj, amplasa; rambursa;

con- > com-: combate, compatriot, compatimi, complacea, compromite, compune sau co-: cobeligerant, coparticipa, copartash, coposesiune, copreshedinte, coproductzie, coproprietar;

en- > em-: embolie, empatie;

sin- > sim-: simbioza, simpatie.

Regula nu se aplica la unele neologisme (toate cu structura de cuvinte compuse, analizabile sau macar semianalizabile):

- compuse cu avan-: avanbec, avanport, avanpost, avanpremiera;

- compuse cu pan-: panpsihism, panpsihotrop;

- cuvintul input (in electronica shi informatica, antonimul lui output).

De remarcat k prin ortografia ultimului cuvint se creeaza opozitzia grafica input s. - imput vb. (ind. prez. 1 sg. de la a imputa); in pronuntzare cele doua cuvinte se deosebesc prin locul accentului (input - imput).

Cu atit mai mult ea nu se aplica la un cuvint k handbal, chiar daca pronuntzarea simplifica grupul consonantic, eliminindu-l pe -d-; varianta hambal este incorecta.

De asemenea regula nu se aplica la numele proprii straine (nici la derivatele lor), care se scriu conform normelor din limbile respective:

- toponime: Banbury, Brandenburg (shi brandenburg „shnur”, brandenburghez, brandenburgic), Canberra, Istanbul (cf. insa stamboala, stambol shi numele propriu de familie Stambuliu, toate cu aceeashi origine, dar vechi shi populare);

- antroponime: Feinblatt, Gutenberg, Rosenbusch, Steinbeck.

La antroponime se tzine seama, k totdeauna, de dorintza purtatorului numelui in cauza; de aceea pot exista variante grafice ale aceluiashi nume: Goldemberg shi Goldenberg, Rosemberg shi Rosenberg.

Numele proprii romaneshti compuse cu sin- „sfint(ul)” (< lat. sanctus) au o scriere variabila inainte de b, p. In mod normal, sin- > sim-: Simpetru; aceasta este grafia sub care apare de cele mai multe ori k vechi nume de personaj mitologic, de sarbatoare (in aceste doua ipostaze shi cu varianta nesudata Sin-Petru) shi de familie (rar cu varianta grafica Sinpetru), dar k toponim indicatoarele administrative l-au fixat in grafia cu n mentzinut: Sinpetru. Grafia cu n se regaseshte in toponimele Sinbenedic shi Sinpaul.

2. Pentru scrierea cu m sau n inainte de f shi v nu exista o regula generala, ci doar unele reguli particulare shi, in rest, reguli individuale.

Prefixele in-, in- shi con-, k shi rarele an- shi ran-, il pastreaza pe n nemodificat:

in-: infasha, infiora, inflori; invatza, inviora, invrajbi;

in-: infinit, inflama; invalid, invizibil, involuntar;

con-: confederatzie, configura, confrunta; conveni, convietzui, convorbi;

an-: anfilada; anvelopa;

ran-: ranforsa.

Prefixul sin- > sim- in imprumuturi mai vechi (simfiza, simfonie), dar il pastreaza pe n in imprumuturi recente: sinfazic.

Prefixul en- > em-: emfaza, emfizem.

Termenul de compunere sin- il pastreaza pe n: Sinvasii.

In radacina cuvintelor shi in interiorul formantzilor scrierea cu m sau n inainte de f, v se orienteaza dupa etimologie sau/shi traditzie. Se scrie confort, fanfara, fonf, infra-, dar amfi-, amfora, bomfaier, camfor, damf, ingimfa, limfa, nimfa, pamflet, triumf, umfla, Pamfil, Zamfir(a); convoi, honved, dar amvon. Compusele cu un prim termen in -m il pastreaza: cumva (cf. cum), decemvir (cf. lat. decem), tramvai (cf. engl. tram shi rom. tramcar).

De remarcat deosebirea de scriere - cu m, respectiv n - in cuvintele inrudite umfla (moshtenit din lat. inflare), ingimfa (< lat. conflare?) shi neologicele inflatzie (< fr. inflation) shi gonfla (fr. gonfler).

3. Inainte de m exista doua situatzii: mentzinerea lui n sau disparitzia lui.

A treia posibilitate, constind in notarea k m a nazalei anterioare lui m, care ducea la consoana dubla mm in cuvinte de tipul commemora, immaculat, immemorial (influentzate de grafia etimoanelor franceze: commémorer, immaculé, immémoriel), este de mult ieshita din uz, nefiind admisa nici in regulile ortografice din 1932. Vezi shi XXIII.

N se mentzine in formatziile cu:

in-: inmatricula, inmarmuri, inmiit, inmina, inmormintare, inmultzi;

pan-: panmieloftizie, panmixie;

sin-: sinmoshin.

N dispare in formatziile cu:

con- > co-: comasa, comemora, comesean;

in- > i-: imaterial, imemorial, imigra, imobil, imutabil.

Numele proprii formate cu sin- au amindoua tratamentele: sin- > si-: Simedru „sfintul Dumitru”;

sin-: Sinmarghita, Sinmartin, Sinmiclaush, Sinmihai.



Alte articole lingvistice

Alexandru Graur

Dezbateri

Diverse

DOOM2

DOOM3

Ionel Funeriu

Istoria regulilor ortografice

Incercari de indreptare

Indreptarul ortografic, editzia a V-a : Punctuatzia

Mioara Avram

Misterele cuvintelor

Punctuatzie

Rodica Zafiu

Rodica Zafiu : Pacatele limbii

Sextil Pushcariu : Limba romana (1940) - vol. 1