2. Reguli de scriere shi de pronuntzare literara

Regulile care urmeaza aduc precizari cu privire la aplicarea Hotararii Academiei Romane de reintroducere a literei a, precum la unele aspecte in legatura cu care se pot produce unele gresheli sau ezitari in scriere shi/sau pronuntzare din cauza nerecunoashterii structurii cuvintelor, a influentzei unor rostiri populare, dialectale etc.

Asimilarile care se produc in vorbire intre sunete vecine nu sunt notate in scris (subsuoara [supsuŭara]). Pentru redarea grafica a cuvintelor shi a grupurilor de cuvinte rostite fara pauza v. 1.2. Semnele ortografice shi 4. Scrierea derivatelor, compuselor, locutziunilor shi grupurilor de cuvinte.

2.1. Vocale shi semivocale

2.1.1. a shi i

Conform Hotararii Academiei Romane din anul 1993, sunetul [i] este redat in doua moduri, dupa criteriul pozitziei in cuvant shi dupa criteriul morfologic, pentru care v. Tabelul 2.

1. Astfel, se scrie a in interiorul cuvintelor, inclusiv^[1] in forme ale verbelor de conjugarea a IV-a terminate la infinitiv in -i (coborai, coborasem, coborand, coborat) shi in derivate cu sufixe de la cuvinte terminate in -i (chiorash, hotarator, tarator).
2. Numele de familie se pot scrie in interior cu a sau i, in functzie de traditzia familiei, de dorintza purtatorilor shi de actele de stare civila, cf. acelashi nume de familie scris Rapeanu shi Ripeanu.

   Aplicarea Hotararii este obligatorie in invatzamant shi in publicatziile oficiale din Romania, dar exista in continuare persoane, publicatzii sau edituri care aplica regulile anterioare. Hotararea nu a fost preluata oficial in Republica Moldova, de unde se difuzeaza in Romania shi publicatzii scrise cu ortografia anterioara.

2.1.2. Dupa sh shi j: a, e, i sau ea, a, a

Dupa sh shi j se scrie shi se pronuntza a, e, i sau, respectiv, ea, a, a, in functzie de structura morfologica a cuvantului, shi anume:

1. in radacina cuvantului se scrie shi se pronuntza numai a, e, i (shi nu ea, a, a): ashaza, desharta, inshala, mushama, shade, shapca, shase; jale, jar, tanjala („protzap”, folosit mai ales in expresia a se lasa pe tanjala); asheza, inshela, sherpoaica, shes; jecmani, jeli; mashina, shir; jiltz, jir;
2. in desinentze, articol shi sufixe se scriu shi se pronuntza vocale din una din cele doua serii, in functzie de clasa morfologica shi respectandu-se identitatea vocalei desinentzelor, articolului sau sufixelor dupa celelalte consoane, shi anume:
   • substantivele shi adjectivele feminine cu tema terminata in sh, j se scriu shi se pronuntza cu:
     • -a (k shi in mama, buna) la nominativ-acuzativ (fruntasha, guresha, tovarasha; plaja, tija) shi la vocativ singular nearticulat (tovarasha, opus masculinului tovarashe);
     • -a (k shi in mama, buna) la nominativ-acuzativ singular articulat: fruntasha, guresha, tovarasha; plaja, tija;
     • -e (k shi in mame, bune) la genitiv-dativ singular nearticulat shi la plural: fruntashe, gureshe, tovarashe; plaje, tije;
   • verbele de conjugarea I cu tema terminata in sh, j se scriu shi se pronuntza cu:
     • -a (k shi in lucra, lucram, lucrat, lucrare) la infinitiv shi in formele shi cuvintele provenite de la acesta (imperfect, participiu, imperativ negativ persoana a II-a singular, infinitiv lung substantivat): infatzisha, infatzisham, infatzishat, infatzishare; angaja, angajam, angajat, angajare;
     • -eaza (k shi in lucreaza) la indicativ prezent persoana a III-a: infatzisheaza, angajeaza;

       De aceea, infatzisheaza shi ashaza se scriu diferit.

     • -a (k shi in lucram, lucra) la indicativ prezent persoana I plural shi perfect simplu persoana a III-a singular: infatzisham, infatzisha; angajam, angaja;
     • -e/-eze (k shi in sa cante, sa lucreze) la conjunctiv prezent persoana a III-a: sa ingrashe, sa infatzisheze; sa angajeze.
   • verbele de conjugarea a IV-a cu tema terminata in sh, j se scriu shi se pronuntza cu:
     • -i (k shi in citi, citim, citind, citit, citire) la infinitiv shi in formele shi cuvintele provenite de la acesta (indicativ prezent persoana I plural, participiu, gerunziu, imperativ negativ persoana a II-a singular, infinitiv lung substantivat): sfarshi, sfarshim, sfarshind, sfarshit, sfarshire; ingriji, ingrijim, ingrijind, ingrijit, ingrijire;

       Astfel, la verbele cu tema terminata in sh sau j, gerunziul este diferit la majoritatea verbelor de conjugarea I (furishand, angajand) shi respectiv a IV-a (sfarshind, ingrijind).

     • -ea/-easca (k shi in citea, sa citeasca) la indicativ imperfect, respectiv conjunctiv prezent persoana a III-a: sfarshea, ingrijea; sa sfarsheasca, sa ingrijeasca.
   • sufixele se scriu shi se pronuntza:
     • -ar (k shi in lemnar): cenushar, coshar, gogoshar, birjar;
     • -amant (k shi in legamant): ingrashamant;
     • -areasa, -arie daca sunt legate de -ar (cenushareasa, gogosharie, birjarie, dupa cenushar, gogoshar, birjar) shi -ereasa, -erie daca sunt legate de -er (lenjereasa, dupa lenjerie) sau independente;
     • -ator (k shi in temator): infricoshator;
     • -eala (k shi in indrazneala): gresheala, oblojeala, tanjeala (rar) „tanjire”;

       Tanjeala se distinge astfel de tanjala; inshala se scrie cu a deoarece nu este substantiv, ci o forma verbala de la a inshela.

     • -ean (k shi in brashovean): ieshean, clujean, someshean^[2];
     • -eatza (k shi in negreatza): rosheatza;
     • -easca (k shi in barbateasca): stramosheasca, vitejeasca.

2.1.3. e shi ie

La inceput de cuvant shi de silaba dupa vocala se scrie e sau ie, in functzie, in general, de pronuntzarea literara shi de etimologie, shi anume:

1. in majoritatea neologismelor, la inceput de cuvant shi de silaba dupa vocala se scrie e shi se pronuntza [e]: ecran, elev, epoca, era, examen; aed, aerodrom, alee, coexistentza, poem; agreez, creez, efectuez;
2. in pronumele personale shi in formele verbului a fi se scrie e, dar se pronuntza [ĭe]^[3]: eu, el, ei, ele, eshti, este, e, eram, erai, era, eratzi, erau;
3. se scrie ie shi se pronuntza [ĭe] in:
   • cuvintele din fondul vechi: ied, ieftin, iepure, ieshi; baie, cheie, femeie, voie;
   • verbele neologice cu radacina terminata in -i: atribuie, constituie; bruiez, deraiez;
   • neologisme cu ie in etimon: hematopoieza, proiect.

2.1.4. ea shi ia

1. La inceput de cuvant shi de silaba dupa vocala:
   • se scrie shi se pronuntza ia cand alterneaza cu ie (iada/ied, iarna/ierni, baia/baie, baiat/baietzi, femeia/femeie, taia/taie, trebuia/trebuie, traiasca/traieshte, intemeiaza/intemeieze, indoiala/indoieli, vasluian/vasluieni) sau cu i (joia/joi, treia/trei);
   • se scrie ea, dar se pronuntza [ĭa] cand alterneaza cu e: ea/el; in neologisme, vorbitorii limbii literare pronuntza ea, sub influentza scrierii: aleea/alee, creeaza/creez, efectueaza/efectuez.
2. Dupa t, d, s, z, tz, l, n shi r se scrie shi se pronuntza totdeauna ea: deal, leac, neam, vinerea, seara, teapa, tzeapa, zeama.

   In aceshtia shi atatzia, dupa t shi tz se scrie ia, care alterneaza cu i (aceshti, atzatzi).

3. Se scrie totdeauna cea, gea cand fac parte din aceeashi silaba: ceapa [čapa], ceas, acea, a cincea, sa luceasca, tacea; geak, geam, fugea.

   cia, gia noteaza secventze pronuntzate in silabe diferite [cia], [gia]: cianura, elegiac, Lucia, Ligia.

4. Dupa p, b, f, v shi m se scrie shi se pronuntza:
   • ea cand alterneaza cu e: beata/betzi, stropeala/stropeli, mearga/merge, barfeasca/ barfeshte, veac/vecie;
   • ia cand alterneaza cu ie (biata/biet, piatra/pietre, amiaza/amiezi, fiare/fier, viatza/ vietzi) sau cand nu exista forme alternante (abia, fiara).

   Astfel, beata se deosebeshte de biata.

5. Dupa ch, gh se scrie:
   • ea cand alterneaza cu e: cheama/chem, cheag/inchega, blocheaza/blochez, gheata/ ghete, gheatza/ghetzuri, vegheaza/veghez;
   • ia cand nu exista forme alternante: chiar, chiabur, ghiaur, maghiar.

2.1.5. eai, eau shi iai, iau

1. Se scrie shi se pronuntza iai, iau la inceput de cuvant (iau) shi la inceput de silaba dupa vocala: indoiai, indoiau; suiai, suiau.
2. Dupa consoana se scrie shi se pronuntza dupa aceleashi reguli k la ea, ia:
   • eai, eau: urecheai, urecheau, vegheai, vegheau, beau, shleau, vreau;
   • iau: miau.

2.1.6. eo, io shi eoa, ioa

1. Se scrie totdeauna io, ioa dupa [č], [ǧ] (ciorchine, giol; cioara, gioarsa) shi dupa ch, gh [k'], [g'] cand fac parte din aceeashi silaba (chior, chioshc, shchiop, ghiol, ghiotura; chioara, shchioapa, ghioaga).

   cheo, geo noteaza secventze pronuntzate in silabe diferite [che-o], [ǧe-o]: che-otoare, ge-ologie (eo nu se pronuntza insa in silabe diferite in geor-gian, Geor-ge, k shi in Gheor-ghe).

2. Dupa alte consoane se scrie shi se pronuntza de obicei eo (deodata, leorpai, pleosc) shi eoa (leoarca), dar io in feleshtioc.

2.1.7. oa shi ua

1. La inceput de cuvant se scrie totdeauna oa: oare, oameni, oaste.
2. Dupa consoana se scrie shi se pronuntza oa: coada, doar, foarte, joak, moara, poarta, soare.
3. Dupa vocala se scrie:
   • oa cand alterneaza cu o: cuvioasa/cuvios, gaoace/gaoci, respectuoasa/respectuos;
   • ua cand nu alterneaza cu o (ci cu ua): a doua/doua, piua/piua, roua/roua, steaua/(reg.) steaua, ziua/ziua.

2.1.8. Vocale in hiat

1. Se scrie -ie (la forma nearticulata), respectiv -ia (la forma articulata) – pronuntzate in doua silabe - in substantive feminine k i-e (bucuri-e, famili-e, istori-e, vi-e), respectiv ia: bucuria, familia, istoria, via.
2. In pronuntzarea actuala se manifesta shi tendintza reducerii hiatului, prin pronuntzarea k diftong a unor vocale alaturate (ziar [zĭar]).

2.2. Consoane

2.2.1. Inainte de p shi b: m

Inainte de p shi b se scrie m (nu n), inclusiv in prefixe care inaintea altor consoane se scriu cu n: ambulantza, amplasa, combate, complacea, emblema, emplastru, imbatabil, improviza, imbolnavi, imparat, umbla.

Exceptzie: Istanbul.

2.2.2. s shi sh; x; z

1. Se scrie shi se pronuntza sh in imprumuturi din germana (shtrand), dar s in imprumuturi din alte limbi: spray, stat, stofa, strangula.
2. Se scrie shi se pronuntza ex numai in formatziile in care acesta este prefix (excava, excrescentza), dar es in cuvinte in care face parte din radacina: escalada, escroc.
3. In unele cuvinte, grupul de sunete [ks] este redat prin succesiunea de litere cs: fucsie, rucsac (dar fux, ruxandra); v. shi n. 27.
4. ctz shi x nu trebuie confundate in reflectzie „gandire” shi reflexie „fenomen fizic”.
5. Inaintea anumitor consoane (sonore shi sonante) se scrie s sau z, in functzie, in general, de pronuntzarea literara:
   • inaintea consoanelor surde p, t, c, sh,f shi h se scrie shi se pronuntza s: despacheta, destainui, tusshase, desfigura, deshuma;
   • inaintea consoanelor sonore b, d, g, j shi v se scrie shi se pronuntza z: zbor, dezbate; zdup, brazda; zgomot, izgoni; dezjuga, razjudeca; zvanta, azvarli
     

   Exceptzii: se scriu cu s unele neologisme:

   • derivate (in limba romana sau imprumutate) cu prefixul trans-: transborda, transdanubian, transgresiune, transversal;
   • compuse imprumutate: aisberg, glasbeton, glasvand, jurisdictzie;
   • alte cuvinte: disident, disertatzie (dar a dizerta), premisa, sesiune;
   • nume proprii: Desdemona;

6. Inaintea consoanei sonore z se pastreaza s in prefixele des-, ras-: deszapezi, raszice.
7. Inaintea sonantei r se scrie shi se pronuntza z: dezrobi.
8. Se scrie z in unele imprumuturi pronuntzate in limba literara actuala k atare: !chermeza (k bazin etc.).
9. Inaintea lui l, m, n sunt posibile ambele pronuntzari, astfel k singurele reguli particulare privesc:
   • prefixul dez-: dezlega, dezmintzi, deznoda;
   • finalele -sm (marasm, pleonasm, sarcasm - inclusiv sufixul -ism: simbolism) shi -sma in neologisme (fantasma, prisma) shi derivatele lor (fantasmagoric, prismatic);
   • pastrarea consoanei finale a radacinii in cuvintele analizabile formate cu sufixul -nic: ksnic, josnic (de la casa, jos), dar groaznic, obraznic, paznic (de la groaza, obraz, paza);
   • celelalte cuvinte se scriu, unele cu s (slab, deslushi, sminti, smantana, snoava, trosni), altele cu z (zloata, izlaz, zmeu, izma, kzna, glezna).
10. cvasi- se scrie shi se citeshte cu s (cvasitotalitate, cvasiunanimi^[4]), dar izo- cu z (izofona, izoglosa, izolexa), k shi !concluziv shi !coroziv, la fel cu concluzie shi coroziune.

2.3. Litere duble

2.3.1. Vocale duble

1. Vocalele duble noteaza doua sunete identice shi se pronuntza de regula amandoua, in silabe diferite: contra|amiral; lice|e, para|aldehida, re|examina; fi|ind, shti|intza (dar cunoshtintza, incunoshtintza); alco|ol, co|opta.

   Se scriu shi se pronuntza cu o singura vocala prerie, proroc.

2. Vocale duble se intalnesc shi in unele nume proprii straine sau romaneshti scrise dupa model strain; in unele dintre ele nu se pronuntza decat o vocala: Aachen, Aalto, Aaron, Nausicaa, Varlaam, uneori diferita de a, dupa regulile limbii in cauza (Aasen [osen]).

   In unele imprumuturi sau nume proprii, vocalele duble pot avea alte valori decat in scrierea cuvintelor romaneshti, in functzie de regulile ortografice ale limbii respective: spleen (angl.) [splin].

2.3.2. Consoane duble

1. Consoanele duble noteaza, de regula, doua sunete-consoane (care se pronuntza amandoua), shi anume:
   • consoane identice, in:
     • cuvinte compuse: ohmmetru, Sannicolaul Mare^[5];
     • derivate cu prefixe de la cuvinte care incep cu aceeashi consoana cu aceea in care se termina prefixul: innoda, innopta; interregional; transsiberian; posttotalitar (dar ineca, inota);
   • consoane diferite: [k] shi [č] notate cu aceeashi litera, c (accent, occipital, succes, vaccina).
2. In unele neologisme shi in nume proprii scrise dupa model strain shi derivate de la acestea, consoana dubla poate nota, in conformitate cu regulile limbii respective, un singur sunet, care poate avea aceeashi valoare k shi consoana simpla (bourrée, fortissimo, kibbutz, loess, watt; Philippide, Rosetti) sau o valoare diferita: ll [l'] (caudillo), zz [tz] (mezzosoprana, Negruzzi).

   V. shi 5. Despartzirea in silabe shi la capat de rand.

2.4. Accentul

2.4.1. Accentul tonic

1. In limba romana, accentul este liber. De aceea, el poate distinge cuvinte (companie „unitate militara” - companie „tovarashie; societate”; mozaic s. - mozaic adj.) sau forme gramaticale (indicativ prezent persoana a III-a canta - perfect simplu persoana a III-a singular canta).
2. • -a final este
     • accentuat in unele forme verbale (infinitiv, imperfect persoana a III-a singular: tremura), in unele substantive feminine nearticulate terminate in -a sau -ea (cafea, musaca) shi in unele adjective imprumutate: grena, lila;
     • neaccentuat cand este articol hotarat (casa, musacaua) shi in unele imprumuturi (tibia, widia), la care forma nearticulata shi cea articulata se confunda (unele shiau creat (shi) o noua forma nearticulata: !carioca, !leva/leva, !nutrie);
   • -i shi -u final sunt accentuatzi in unele imprumuturi: substantive (colibri, taxi; atu) shi adjective: kaki.
   • -o final este
     • neaccentuat in majoritatea cuvintelor in care apare: in-folio, radio;
     • accentuat in substantive shi adjective mai recente: antihalo, halo; bordo, indigo, maro.
3. Sufixele monosilabice sunt de cele mai multe ori accentuate (-al, -an, -ar, -ash, -ash, -el, -esc, -et, -giu, -ior, -ism, -ist, -ish, -iu, -lac, -oi, -os, -shag, -shor, -shug, - tor, -ui), dar exista shi sufixe monosilabice neaccentuate (-bil^[6], -nic).
4. Substantivele provenite din infinitive lungi ale verbelor in -ea trebuie accentuate pe sufix: prevedere.
5. In functzie de uzul literar actual, normele actuale recomanda o singura accentuare la cuvinte precum !adik, !aripa, !avarie^[7], caracter, calugaritza, doctoritza, duminica, fenomen, ianuarie, lozinca, miros, !regizor, sever, shervet, unic.
   La unele cuvinte mai vechi sau mai noi se admit variante accentuale literare libere (indicate in Dictzionar in ordinea preferintzei), cu unele deosebiri fatza de DOOM¹: !acatist/acatist, anost/anost, !antic/antic, !gingash/gingash, !hatman/hatman, intim/intim, !jilav/jilav, !penurie/penurie, profesor/profesor, !trafic/trafic.
   Unele accentuari respinse de norma sunt inculte (butelie), in timp ce altele sunt tolerabile, nereprezentand propriu-zis gresheli, ci variante livreshti, mai apropiate de unul dintre etimoane, uneori cu incercarea de specializare semantica sau de domeniu (caracter, fenomen), ori accentuari mai vechi (calugaritza, doctoritza) shi/sau regionale (bolnav, dushman).
               In poezie se admite shi folosirea altor variante accentuale decat cele recomandate de normele actuale.
   Se recomanda o singura accentuare la forme verbale k:

   • indicativul shi conjunctivul prezent persoana I shi a II-a plural shi imperativ persoana a II-a plural - accentuate pe sufixul -e la conjugarea a II-a (tipul tacetzi), respectiv pe tema la conjugarea a III-a (tipul batetzi);
   • formele verbului a fi !suntem, !suntetzi.

6. Accentul ramane in cea mai mare parte stabil in cursul flexiunii la marea majoritate a numelor.
   El este insa mobil la:
   • substantivele nora, g.-d. sg.; pl. nurori; sora, surori;
   • la substantivele neutre terminate in -o intrate mai de mult in limba (radio, zero), la care accentul se deplaseaza pe o la forma articulata hotarat (radioul, zeroul) shi la plural (radiouri, zerouri).

   La imprumuturile mai recente shi la termenii de specialitate, accentul este stabil: avocadoul.

   In flexiunea verbala, accentul este mobil (cazand pe tema sau pe desinentza) chiar la acelashi mod shi timp: perfect simplu persoana I singular adusei, I plural aduseram.

7. Cuvintele polisilabice pot avea, pe langa accentul principal (forte), mai puternic, shi un accent secundar, mai slab: aerodinamic, anteroposterior, meglenoroman.
8. Unele nume romaneshti de familie aparent asemanatoare trebuie accentuate diferit, in conformitate cu originea shi structura lor: Vasiliu, dar Rotariu.
9. Trebuie evitata tendintza deplasarii accentului spre inceputul cuvantului.

2.4.2. Accentul grafic

1. In limba romana, de regula, nu se noteaza vocala accentuata.
2. Utilizarea accentului ascutzit [´] este permisa pentru a marca distinctzia dintre elemente omografe dar neomofone care difera (shi) prin pozitzia accentului, cand nenotarea accentului ar putea duce la confuzii (uneori suparatoare), in cazul unor:
   • cuvinte: ácele substantiv - acéle adjectiv pronominal; comedíe - comédie; companíe - compánie; copíi - cópii; éra [era] substantiv - erá [iera] verb; nódul s. articulat - nodúl s. nearticulat; shí adverb - shi conjunctzie, vésela adj. - veséla s.;
   • forme gramaticale: incúie prezent - incuié perfect simplu;
   • variante accentuale (neliterare) ale unor cuvinte: dushmán - dúshman, vúltur - vultúr.
3. Se pastreaza accentul grafic din limba de origine in:
   • unele neologisme: bourrée, pietà;
   • nume proprii straine: Bale, Molière, Valéry.

   In unele limbi, accentul grafic are alta valoare decat aceea de a marca accentul tonic shi poate sa nu coincida cu locul acestuia: fr. Gérard [jerar], magh. István [ishtvan].

4. La unele nume de locuri straine folosite in limba romana nu se noteaza accentul (Bogota [bogota], Panama [panama], Peru [peru]), ceea ce poate duce la accentuari greshite.

2.5. Scrierea shi pronuntzarea numelor proprii straine

1. In scrierea shi pronuntzarea in limba romana a numelor proprii - de persoane shi de locuri - straine, din limbi scrise numai sau shi cu alfabetul latin se respecta grafia shi pronuntzarea din limbile respective: fr. Bordeaux [bordo], germ. Haendel/Händel [hendal], magh. Jókai [ĭocoĭ], pol. Mickiewicz [mitzk'evič], germ. München [münh'en], magh. Petőfi^[8] [petöfi], sp. Quito [kito], fr. Racine [rasin], engl. Shakespeare [shecspir], Wall Street [ǔalstrit], Yale [ǐeǐl], germ. Zeiss [tzaǐs].

   Pentru scrierea cuvintelor ajutatoare din componentza numelor de familie straine v. 3. Scrierea cu litera mica sau mare shi 1.2.4. Cratima.

2. Pentru redarea cu litere latine a substantivelor proprii shi a cuvintelor scrise cu alte alfabete (arab, chirilic, grecesc etc.) sau cu alte tipuri de sisteme de scriere (din chineza, japoneza sh.a.) exista norme internatzionale (dintre care unele au fost adoptate shi k standarde romaneshti), precum shi sisteme proprii ale tzarilor respective: chin. Beijing [Beǐǧin] (scris shi pronuntzat in trecut shi la noi Pekin), ar. Marrakech [Marakesh], jap. Okinawa ![Ochinava], rus. Onega, Tolstoi.
   Numele statelor (shi cuvintele din aceeashi familie - !belarus, !belarusa) trebuie folosite in forma oficiala recomandata de acestea^[9]: !Belarus, !Cambodgia, !Côte d'Ivoire, !Myanmar.
3. Unele nume de locuri straine cunoscute de mai multa vreme la noi au, pe langa formele cu grafia shi pronuntzarea originare - folosite in lucrari de specialitate (hartzi, studii de limba etc.) -, shi forme traditzionale curente, intrate prin intermediul altor limbi shi adaptate limbii romane (!folosite inclusiv in indicatzii bibliografice): it. Firenze [Firentze]/Florentza, engl. London [Landan]/Londra, rus. Moskva [Mascva]/Moscova, it. Napoli/Neapole, fr. Nice [Nis]/Nisa, ceh. Praha/Praga, gr. Thessaloniki/Salonic, pol. Warszawa [Varshava]/ Varshovia, germ. Wien [Vin]/Viena.
4. Unele nume proprii latineshti shi vechi greceshti circula, in uzul literar romanesc, atat intro forma traditzionala, adaptata, cat shi in forma originara (care se foloseshte in lucrari de specialitate sau, in cazul numelor de persoana latineshti, cand se reproduc cel putzin doua dintre componentele lor): August/Augustus, Quintilian/Quintilianus [Cvintilian(us)], Rodos/Rhodos.

   Normele actuale recomanda formele !Damocles - cf. shi expresia consacrata sabia lui Damocles -, Menalaos, !Oedip [ödip]/Oedipus [ödipus] (cf. shi redarea titlului tragediei antice Oedip rege shi al operei lui George Enescu), !Procust.

   In versuri se admite shi folosirea altor forme decat cele recomandate de normele actuale: Joe pentru Iupiter, alaturi de care apare, mai frecvent, forma traditzionala Jupiter, cu corespondentul sau din mitologia greaca Zeus, pronuntzat frecvent cu hiat [ze-us] in loc de forma pedanta, cu diftong, [zeŭs].

   Pentru flexiunea unor astfel de nume se recomanda g.-d. de tipul !lui/zeitzei Artemis, Ceres, Dido, Palas Atena, Venus - formele de tipul Artemidei, Cererei, Didonei (in afara de cazul cand se foloseshte shi nominativul Didona), Paladei Atena, Venerei, dupa modelul limbii de origine, fiind ieshite din uz.

   Cand sunt folosite atat k substantive proprii, cat shi k substantive comune, unele dintre aceste cuvinte au forme sau/shi grafii diferite (acropola, Acropole).

5. Derivatele de la nume proprii se scriu cu respectarea grafiei numelui de la care provin, cf. haendelian/händelian.

   Vezi shi 4. Scrierea derivatelor, compuselor, locutziunilor shi grupurilor de cuvinte.

Note