Rodica Zafiu

Articol de Rodica Zafiu din seria Pacatele limbii. A fost publicat in Romania literara, nr. 14/2011

Raspandirea vertiginoasa a constructziei in care decat ia locul adverbelor restrictive numai shi doar e un fenomen evident pentru orice vorbitor de romana. Corectari, critici, ironii, parodii par sa ramana fara efect: cu o viteza comparabila cu aceea cu care a fost preluata constructzia k shi, inovatzia sintactica patrunde in uzul curent, in primul rand pentru a restrange asertziunea la un nominal – are decat o problema –, dar shi (mai rar) in fatza unei propozitzii: decat am baut o bere. Decat restrictiv, folosit in afara constructziei negative, a fost inregistrat de mai multa vreme k particularitate regionala, k muntenism. E totushi greu de intzeles de ce s-a raspandit atat de mult in ultima vreme: nu are, k alte inovatzii, rolul de a umple un gol, avantajul scurtimii, al dezambiguizarii sau al insistentzei. Nici numai, nici doar nu-i sunt prin nimic inferioare, invechite sau greoaie. E pur shi simplu o ilustrare a rolului imitatziei shi a imprevizibilului din evolutzia limbii.

Folosit de unii vorbitori fara nicio ezitare, in spatziul public, in raspunsuri la examene sau in discursuri politice, noul decat e perceput de multzi altzii k stigmat social, k marca de vorbire neglijenta shi chiar de incultura. O excelenta publicatzie periodica shia ales titlul ironic Decat o revista shi cuprinde, in numarul sau cel mai recent (5, primavara lui 2011), o intreaga discutzie, bine documentata, despre utilizarea constructziei. Un forum (forum.softpedia.com) gazduieshte o dezbatere pe aceeashi tema, intinsa pe durata a cinci ani (3.07.2006 – 2.04.2011) shi deschisa continuarilor. In mesajele participantzilor ishi fac loc iritari – „ma zgarie la creier”, „e una din cele mai odioase gresheli”, „nu pot suporta”, „analfabetism pur”, „Daca la interviu vorbea cu «decat», sigur lucra acum in alta parte” –, dar shi zvonuri, informatzii fanteziste despre o presupusa schimbare a normei („dupa noile standarde ale limbii romane acum se foloseshte numai in propozitzii afirmative”), precum shi numeroase comentarii despre particularitatzile dialectale, despre raportul dintre norma shi eroare.

Explicatzia cea mai simpla a abaterii de la norma e in acest caz analogia, regularizarea: structura negativa cu sens restrictiv – nu are decat o problema, nu vin decat ei etc. – a fost pur shi simplu asimilata structurilor restrictive fara negatzie, cu adverbele numai shi doar. De la simpla omitere a negatziei, din cazurile in care decat preceda un nominal (are decat o problema, vin decat ei), echivalarea doar – decat a trecut shi asupra constructziilor propozitzionale, dupa modelul doar am ashteptat aici construindu-se shi decat am ashteptat aici.

Pentru a intzelege situatzia actuala, e insa important sa cunoashtem shi istoria constructziei. Decat a fost folosit, mai intai, in structurile comparative shi de diferentziere care s-au pastrat neschimbate, de tipul mai bun decat el, altul decat el. De la al doilea tipar, in varianta circumstantzialului de exceptzie – nu are altceva decat mere – se poate ajunge, prin elipsa, la falsa negatzie cu sens restrictiv: nu are decat mere. In limba romana veche pare sa fi existat doar constructzia completa: „nemica alta nu shtia decat...” (Coresi, apud Dictzionarul limbii romane – DLR, tomul I, partea a treia, Litera D, 2006). Structurile negative restrictive sunt atestate, in dictzionarul tezaur, prin exemple foarte tarzii, din secolul al XIX-lea. In lipsa unor cercetari detaliate, putem presupune fie o evolutzie interna, care sa fi fixat elipsa, fie un calc dupa structura franceza similara ne... que („Il ne boit que du lait” – „nu bea decat lapte”). Aparitzia tarzie a constructziei, in secolul al XIX-lea, ar sustzine ipoteza calcului; e totushi posibil sa existe shi exemple mai timpurii, care sa nu fi intrat in corpusul folosit pentru dictzionar shi care sa ateste evolutzia interna. In limba veche shi in cea populara mai exista o constructzie, in care decat este adversativ (avand valoarea lui „dar”); aceasta nu are limitari dialectale shi e destul de stabila in timp (se gaseshte la Miron Costin, Alecsandri, Nicolae Filimon etc.): „Mergea ai noshtri o sama mai bine, departe asupra taberii, decat tatarii shi saimeanii i batea den sineatze” (M. Costin). Decat adversativ are alta valoare decat cel restrictiv plasat in fatza unei propozitzii, dar intre opozitzie shi restrictzie exista o evidenta legatura.

Explicatziile nu schimba, desigur, statutul sociolingvistic al constructziei: oricat ar fi de motivata prin analogie sau prin alte tendintze din evolutzia limbii, constructzia lui decat restrictiv in context afirmativ ramane una stigmatizanta: e un semn de incultura shi ridicol, asemanator altor particularitatzi din graiurile sudice. „Are decat” a devenit emblematic, plasandu-se in preajma lui „ei este”.