PUNCTUL SHI VIRGULA

§251. Punctul shi virgula este semnul de punctuatzie care marcheaza o pauza mai mare decat cea redata prin virgula shi mai mica decat cea redata prin punct.

O astfel de pauza este adesea necesara pentru a despartzi propozitzii sau grupuri de propozitzii care formeaza unitatzi relativ independente in cadrul unei fraze. Fraza cashtiga astfel in claritate shi se evita legarea greshita a unei subordonate dinaintea pauzei marcate prin punct shi virgula de propozitzia imediat urmatoare. Alteori, punctul shi virgula corespunde unei pauze care vorbitorul o face pentru a arata k partea de fraza care urmeaza e o intregire, o explicatzie sau o concluzie a celor afirmate anterior.

§252. Propozitziile separate prin punct shi virgula sunt mai mult sau mai putzin legate intre ele prin contzinutul lor de idei, iar natura acestei legaturi este uneori exprimata shi prin structura lor gramaticala. Ele pot face parte din povestirea de mai mare intindere a unui fapt, din descrierea unui peisaj. In asemenea cazuri, semnul punct shi virgula desparte de obicei propozitzii echivalente cu nishte coordonate copulative (uneori determinate, fiecare in parte, de alte propozitzii). Dar aceste propozitzii pot fi legate shi prin raporturi sintactice conclusive, cauzale, concesive. Aceste raporturi se deduc din succesiunea ideilor shi din structura gramaticala a propozitziilor, iar punctul shi virgula nu face decat sa le accentueze, deci corespunde unor intentzii stilistice. In genere, pauza notata prin punct shi virgula nu este absolut indispensabila; omiterea sau inlocuirea ei cu virgula sau cu punctul nu duce la denaturarea sensului frazei.

§253. Exista situatzii cand structura frazei nu permite aceasta omitere sau inlocuire.

De pilda, in exemplul urmator, constructzia izolata intre virgula shi punct shi virgula rupe complet legatura dintre regenta shi subordonata cauzala. Spre a se restabili aceasta legatura, trebuie sa fie despartzita printro pauza mai mare de propozitzia cauzala care i urmeaza:

Nici un pedestru nu era pe ulitzi, afara de fanaragiii care strigau regulat raita[;] pentru k la 1827 septemvrie, nime nu s-ar fi riscat a merge pe jos singur pe ulitzi dupa ce innopta. NEGRUZZI, I 15.

Intre constructzia intercalata (afara de fanaragiii care strigau regulat raita) shi subordonata cauzala (pentru k... nime nu s-ar fi riscat...) nu se poate pune decat punct shi virgula, k in citatul nostru, sau punct. Altfel, cauzala ar putea fi raportata la predicatul atributivei (strigau) shi fraza n-ar mai avea nici un sens.

§254. Punctul shi virgula fiind mai mult un mijloc stilistic decat gramatical, folosirea lui e dictata de preferintza celui care scrie textul.

§255. In textele alcatuite din fraze lungi, punctul shi virgula apare mai des. Astfel de fraze trebuie fragmentate, pentru a putea fi urmarite cu ushurintza la citit. Ele cuprind un numar mare de propozitzii, mai mult sau mai putzin legate intre ele prin diverse raporturi sintactice. Gruparea acestor propozitzii in unitatzi sintactice relativ independente, in cadrul frazei, e ushurata de folosirea semnului punct shi virgula:

Nici n-a apucat Maria sa a porunci paharnicului sai umple cupa, k sa poata gandi mai bine[;] shi nici chemarea catre adunarea sfetnicilor de taina nu ieshise[;] cand SHatun cea preafrumoasa a navalit sunandu-shi bratzarile shi i se zbatea sanul k de un vifor al durerii. SADOVEANU, D. P. 87.

Aici punctul shi virgula ar fi putut foarte bine sa fie inlocuit cu virgula, fara k sensul frazei sa sufere. Punctul shi virgula este insa preferabil, pentru k fraza este lunga shi pauza astfel redata, mai mare decat aceea marcata prin virgula, ushureaza intzelegerea textului la lectura.

§256. Punctul shi virgula desparte de multe ori propozitzii sau grupuri de propozitzii intre care exista raporturi de coordonare sau de subordonare. In asemenea cazuri, valoarea punctului shi virgulei e analoaga cu a punctului cand marcheaza faramitzarea frazei, k procedeu stilistic, la unii scriitori (vezi Punctul, § 182):

a) propozitzii adversative:

Ma-nchin fara-ndoiala l-aceasta teorie[;]

Victoria in parte-mi cred insa c-o sa fie

in lupta intreprinsa cu Iadeshul shtiut. MACEDONSKI, O. II 13;

b) propozitzii conclusive:

O luptai viatza[;] deci te lupta

Cu dragoste de ea, cu dor. COSHBUC, F.T. 10;

c) o propozitzie cauzala de regenta ei:

Nu era un iaz k orishicare[;] pentru k pe fatza lui nu se izvodea, niciodata, nici o unda. GALACTION, O. I 44;

Pe langa aceasta, mai avea stranse shi paralutze albe pentru zile negre[;] caci lega paraua cu zece noduri shi tremura dupa ban. CREANGA, P. 3;

d) o propozitzie concesiva de regenta ei sau de alta concesiva (urmata de alte propozitzii care o determina):

Cu toate k dorintza de a avea aproape fiintza iubita, cand tristetzea naturii face pe om sa se simta mai singur, poate s-o aiba oricine[;] cu toate k „paserile” (= „randunelele”) apar la Eminescu abia in ultima redactare a poeziei sale (a cincea)[;] totushi forma strofei sale, acel „De ce nu-mi vii” k concluzie a sosirii toamnei, figurata prin caderea frunzelor shi plecarea paserilor, e un argument destul de valabil k sa admitem k Eminescu a cunoscut cantecul unguresc (de la vreun ardelean) shi s-a inspirat de el pentru prima strofa. IBRAILEANU, ST. 222-223.

§257. Punctul shi virgula apare uneori, in dialog, dupa adverbe de afirmatzie shi de negatzie sau dupa unele adverbe de mod:

Nu[;] nu te las, pentru k te iubesc. CARAGIALE, O. VI 201;

Bine[;] sa stea gadea shi sa nu-shi ascuta sabia. SADOVEANU, D. P. 190.

§258. Punctul shi virgula apare de multe ori in texte care cuprind redarea unei vorbiri directe, shi anume intre propozitzia (incidenta) prin care se dau indicatzii asupra celui care vorbeshte shi comunicarea propriu-zisa:

Proshti, dar multzi, raspunse Lapushneanul cu sange rece[;] sa omori o multzime de oameni pentru un om, nu ar fi pacat? NEGRUZZI, I 155.