Rodica Zafiu

Articol de Rodica Zafiu din seria Pacatele limbii. A fost publicat in Romania literara, nr. 21/2012

Cursul evenimentelor interne sau internatzionale aduce adesea in circulatzie termeni noi sau marginali, care dictzionarele curente nu au avut vreme sau nu au gasit de cuviintza sai inregistreze. In ultima vreme, termenul financiar suveran a patruns in limbajul jurnalistic al informatziilor politice, prin shtiri shi comentarii despre criza financiara internatzionala. Sintagma cel mai frecvent folosita este datorie suverana: „vor accepta pierderi masive pe datoria suverana” (rtv.net, 4.02.2012); „un clasament al tzarilor care ar putea da faliment, alcatuit pe baza unor calcule care vizeaza costul asigurarilor pentru datoria suverana” (stirileprotv.ro, 5.06.2011). Se vorbeshte insa destul de mult shi despre faliment suveran – „Falimentul suveran pe intzelesul tuturor” (Adevarul, 27.09.2011) –, k shi (mai ales in publicatziile de specialitate) despre megafond suveran (zf.ro), rating suveran (zf.ro), fond suveran (finanteazi.ro), credit suveran, risc suveran etc.

E de presupus k relativ putzini cititori sau ascultatori cunosc sensul exact al termenului suveran din aceste sintagme. Cei care incearca sa recurga la dictzionarele generale nu obtzin nicio informatzie utila; sensul specializat financiar al termenului suveran nu este inregistrat nici in DEX, nici in MDA (Micul dictzionar academic), in NDU (Noul dictzionar ilustrat) sau in DEXI (Dictzionarul explicativ ilustrat). Mai multe lamuriri poate oferi internetul, mai ales prin prezentza termenilor-sursa din franceza (dette souveraine) shi engleza (sovereign debt). Se poate constata k, shi in acest caz, terminologia noastra de specialitate s-a constituit prin calchiere: expresiile straine au fost traduse, adaugandu- i-se astfel adjectivului suveran un nou sens. Rezultatul nu este unul tocmai fericit, pentru k noile sintagme pot provoca interpretari greshite. Reactzii tipice sunt deja inregistrate pe internet; mai multzi cititori critica formula datorie suverana, care o raporteaza la definitzia curenta, de dictzionar, a adjectivului: „Totushi, ce dracu’ inseamna datorie suverana?! (...) Deci datorie absoluta, fara margini, suprema. Cum fara margini?” (zaqk.ro); „definitzia lui suveran aduce clarificarea: «datorie suprema», «datorie absoluta» sau «datorie independenta» starnind macar zambete, daca nu ilaritate...” (cum-scriem-corect. blogspot.com); „Ce cuvinte maretze!!! Suveran era doar regele, imparatul, tzarul, faraonul, dar acum DATORIA a devenit SUVERANA” (cinstitsiadevarat.blogspot.com). Asocierea involuntara dintre conotatzia pozitiva a adjectivului suveran shi situatzia negativa a indatorarii produce un efect de sens contradictoriu, agravat de o sugestie retorica de personificare a datoriei. Cititorii mai sus citatzi protesteaza impotriva preluarii mecanice, prin traducere, a sintagmei, propunand inlocuirea adjectivului suveran prin alte cuvinte cu sens (aproximativ) echivalent in contextul dat: guvernamental, natzional etc.

Explicatziile financiare atribuie totushi sintagmei un sens precis; in franceza, dette souveraine este „o datorie emisa sau garantata de un emitzator suveran (in general un stat sau o banca natzionala” (Wikipedia); in engleza se folosesc formulele government debt shi sovereign debt, ultima fiind in genere specializata pentru „imprumutul intro moneda straina” (ibidem). E putzin probabil k termenul financiar, deja impus, sa se mai schimbe. In legislatzia europeana (asha cum se poate urmari foarte bine pe site-ul EUR-Lex), echivalentele sintagmei sunt similare in mai multe limbi: versiunii romaneshti – „criza datoriilor suverane” – i corespund, in engleza sovereign debt crisis, in franceza la crise de la dette souveraine, in italiana la crisi del debito sovrano, in spaniola la crisis de la deuda soberana etc. („Recomandarea Comitetului european pentru risc sistemic din 22 decembrie 2011 privind finantzarea in dolari SUA a institutziilor de credit”, CERS/2011/2).

Daca nu putem (shi probabil k nici nu trebuie) sa modificam terminologia financiara, nu ne ramane decat sa le cerem jurnalishtilor sa gestioneze mai bine transmiterea informatziei catre publicul larg. In multe shtiri, probabil k nici nu era nevoie de termenul tehnic suveran; in altele, s-ar fi potrivit un adjectiv mai transparent (de exemplu guvernamental). In fine, ramane oricand valabila optziunea educativa: redactorul ar trebui sa parafrazeze, sa explice, sa verifice accesibilitatea informatziei. La inceputurile presei romaneshti, termenii noi erau adesea urmatzi in text de explicatzia lor, in paranteza. Nu cred k o asemenea practica ar fi inutila in zilele noastre.