Articol publicat de Ionel Funeriu in Biografii lexicale, Editura Brumar, 2019

In epilogul la romanul soldatului Šveik, Jaroslav Hašek explica cititorilor k a folosit cuvinte vulgare in dialogurile de acolo, pentru a reconstitui credibil mizeria shi degringolada triviala in care ishi duceau veacul pe timp de razboi soldatzii Imperiului Austro-Ungar. Dar iata cuvintele grele adresate de scriitor pudibonzilor ipocritzi: „Bine s-a spus candva k un om educat poate citi orice. Impotriva a ceea ce este firesc se ridica numai porcii shi badaranii ipocritzi [...]. Acest soi de oameni [...] cauta in schimb cu nespusa placere closetele publice pentru a citi acolo inscriptziile nerushinate de pe peretzi”. Se va vedea, abia spre sfarshit, de ce am reprodus acest citat. Dar pentru aceasta inarmatzi-va cu rabdare sau, daca n-avetzi chef, trecetzi la articolul urmator.

Cat de ushor se poate greshi cand e vorba de etimologie! Intrun pasaj precedent (supra, p. 213 shi urm.), vorbind despre germanisme, am analizat cinci cuvinte romaneshti provenite din germana: claviatura, maistru, matritza, shurub shi ventil. Am afirmat k, in afara de shurub, celelalte patru cuvinte sunt de origine latina in germana shi am emis concluzia k „ne latinizam”, in continuare, chiar shi atunci cand imprumutam din germana. Nu totdeauna, evident, dar de multe ori. Concluzia aceasta este valabila shi o sustzin in continuare fara sa-mi fie teama k greshesc. M-am pripit insa cand am afirmat k shurub este un cuvant germanic, fara sa investighez pana la capat cazul. Cum s-a intamplat? Intai de toate am scris pur shi simplu k e germanic, bizuindu-ma pe impresia lasata de structura fonetica a cuvantului care parea sa nu aiba vreun corespondent in latina. SHtiam din experientza k nu e corect sa te bazezi pe impresii in nicio shtiintza, shi atunci, inainte de a trimite articolul spre publicare, am verificat informatzia. Prima data in Deutsches Wörterbuch (33 de volume), opera monumentala a Fratzilor Grimm de acum un secol shi jumatate; aici, ipoteza mea a fost confirmata: autorii indica drept etimon nordicul vechi skrufa shi inregistreaza descendentzii acestuia shi in alte limbi germanice: in suedeza - skruf, in daneza - skrue, in engleza veche - scrue (azi screw) shi, bineintzeles, in germana actuala - Schraube (dialectal Schrube). Un ultim argument mi s-a parut a fi irecuzabil: dictzionarul lui Littré (Dictionnaire de la langue frangaise, 1863) confirma originea germanica a fr. vechi escroue devenit escrou, apoi écrou. Un amanunt din dictzionar mia dat insa de gandit: Littré mentzioneaza la acest articol corespondentul italian al lui écrou, care este scrofola. Detaliul m-a trimis imediat la un posibil etimon latin - scrofa. Fr. écrou este indepartat fonetic de lat. scrofa, dar numai aparent, pentru k sunt destule exemple care confirma directzia acestei evolutzii fonetice: lat. scribere > fr. écrire, lat. scrinium > fr. écrin „scrin”. Nu este deloc greu acum sa intzelegem k scr- din latina a devenit écr- in franceza. Dictzionarul etimologic al limbii latine al lui Ernout shi Meillet din 1932 confirma aceasta etimologie shi citeaza o propozitzie din latina medievala care aduce lamuriri suplimentare: „À basse époque apparait une forme scroba porca quae generavit [...] influencée par scrobis, la truie étant considérée comme « la fouilleuse » ce qui explique le sens de scrofa (scrōba) « écrou ».”

Cred k atzi observat cat de curioasa este terminologia „inshurubarii” tehnice in romaneshte: ea se bazeaza adesea pe analogii shi aluzii sexuale. Electricianul meu, cand mia cuplat aparatele din casa la sursa energetica, vorbea de „mosh” shi „baba”. Informaticianul care mia instalat routerul wireless a intinerit un pic cuplul vorbind de „tata” shi „mama”. In maghiara, anya = mama, iar csvar = shurub. Perechea shurubului e anyacsvar = mamashurub, cum ar veni. Nemtzii am intzeles cai zic Mutter piulitzei gata pregatite pentru infiletarea unui Feder = arc, resort. La englezi, membrii perechii sunt male shi female. Dar cel mai interesant este in franceza, unde piulitza este écrou, adica, etimologic vorbind: scroafa, cum s-a vazut mai sus. Dictzionarul tezaur informatizat al limbii franceze (Trésor de la langue frangaise informatisé) ne explica metamorfoza: in latina medievala scrofa a devenit piulitza in baza unei „comparaison vulgaire” cu monta porcina. In franceza, „moshul” sau, daca vretzi „tata”, e vis, adica shurub. Cuvantul provine din latinescul vitis care desemna vrejul vitzei-de-vie. Acesta penetreaza desishul vegetativ prin rasucire, de unde analogia cu inshurubarea e gata. M-am intrebat totushi de ce au ales francezii, din diversitatea faunei domestice, tocmai scroafa. K n-au ales pisica, am intzeles, in franceza cuvantul e masculin - le chat, oaia ashijderea - le mouton, gaina (doamne fereshte!), dar mai aveau atatea altele, capra de pilda - une chevre sau gasca - une oie etc. M-am tot gandit shi in cele din urma am renuntzat, punand transferul metaforic pe seama intamplarii. Norocul (este atat de necesar cateodata!) a fost un cititor^[1] care m-a luminat, ajutandu-ma sa dezleg enigma pana la capat. Traitor in copilarie la tzara, acesta (cititorul) era vecin cu tehnicianul veterinar al comunei, care detzinea un vier de rasa. Satenii veneau cu scroafele lor la monta „pentru o reproductzie de calitate”... Copilului curios, cum era, pesemne, cititorul meu, nu ia fost prea greu sa observe un amanunt anatomic: „barbatzia” vierului are forma elicoidala, de burghiu care se „inshurubeaza”, acolo unde are el misiunea s-o faca, asemenea sfredelului din lada de scule din atelierul tatalui sau^[2]. Vorba poetului: „Nu e carte sa invetzi / K viatza s-aiba pretz -/ Ci traieshte, chinuieshte / shi de toate patimeshte / shiai s-auzi cum iarba creshte.”

Chiar avand la indemana toate aceste informatzii care fac lumina in evolutzia sensurilor, este greu de decis ce a fost mai intai: vechiul nordic skrufa, cum credeau Fratzii Grimm shi Littré, sau vechiul lat. scroba, din dictzionarul etimologic Ernout-Meillet. Dupa cum au evoluat sensurile, s-ar parea k totushi elementul latin a fost primordial^[3]. Daca e asha, inseamna k am greshit cand am sustzinut k Schraube (dialectal Schrube) ar fi un cuvant pur germanic. SHurubul shi shurubelnitza se vor fi „inshurubat” ele in romana venind din Germania, scroafa e insa din latina.