Punctuatzia este un sistem de semne grafice conventzionale (semnele de punctuatzie) care au rolul de organizare sintagmatica a enuntzurilor (adica de a despartzi unitatzile sintactice dupa raporturile stabilite intre partzi de propozitzie, propozitzii shi fraze shamd) shi de a atrage atentzia asupra prozodiei shi a intonatziei corespunzatoare diverselor tipuri de propozitzii. Punctuatzia poate constitui un indiciu de lectura a textelor scrise. Semnele de punctuatzie corespund intonatziei shi pauzei din vorbire; totushi intre ele neexistand o corespondentza perfecta. Prozodia enuntzurilor este redata numai partzial prin punctuatzie, care nu reflecta shi intensitatea rostirii, lungirea sunetelor, ritmul, debitul vorbirii etc.

Deoarece nu exista intotdeauna o demarcatzie clara intre semnele ortografice shi cele de punctuatzie, se impune tratarea shi discutarea acestora in paralel.

Aspecte definitorii

In conformitate cu ultima editzie a Gramaticii limbii romane, semnele de punctuatzie intrebuintzate in scrierea limbii romane sunt: punctul [.]; semnul intrebarii [?], semnul exclamarii [!], virgula [,], punctul shi virgula [;], doua puncte [:], linia de dialog [-], linia de pauza [–], parantezele rotunde ( ) shi, in textele shtiintzifice, parantezele drepte [ ] sau unghiulare < >, punctele de suspensie [...], cratima (liniutza de unire sau de despartzire ) [-], ghilimelele (semnele citarii) repetate [„”], uneori avand forma unghiulara [« »], iar, in textele shtiintzifice, ghilimelele simple [' '] sau duble [" "] shi bara oblica [/].

Semnele ortografice folosite in limba romana (in conformitate cu ultima editzie a Dictzionarului ortografic, ortoepic shi morfologic) sunt apostroful [’], bara oblica [/], spatziul (blancul) [ ], cratima [-], linia de pauza [–], punctul [.] shi virgula [,].

Este demn de mentzionat k exista neconcordantze intre punctul de vedere al Gramaticii limbii romane (GLR2008) shi cel al Dictzionarului ortografic, ortoepic shi morfologic (DOOM2), in ciuda existentzei unei coordonarii centralizate intre cele doua lucrari normative. Astfel, conform Gramaticii limbii romane doar punctul, bara oblica, linia de pauza shi cratima sunt utilizate shi k semne ortografice.

Se observa shi faptul k se prefera definitziile enumerative in locul celor explicative, fapt care se reflecta prin lipsa incercarii unei delimitari clare intre semnele de punctuatzie shi cele ortografice. De asemenea, nici una dintre lucrari nu considera nici accentele shi nici notatzia cantitatzii vocalelor (in special pentru i scurt) k fiind semne ortografice (primele sunt optzionale in prezent, deshi normele vechi – dinainte de 1932 – defineau clar anumite cazuri de uz).

Aspecte normative

Norma punctuatziei este mai putzin stricta decat alte norme ale limbii literare (cum este, de exemplu, cea ortografica). Exista reguli obligatorii, prescriptive (cum este cea care cere marcarea prin punct a finalului frazelor enuntziative, Citesc ce imi recomanzi[.], sau izolarea interjectziilor shi a vocativelor, Hai[,] ne ashteapta mama!, Raspunde[,] Ioane[!]), dar exista mai ales reguli prohibitive (de exemplu, regula care interzice separarea subiectului de predicat sau cea a determinarilor obligatorii fatza de regent, daca nu exista intercalari. Multe reguli sunt insa facultative, permitzand alegerea dintre mai multe semne de punctuatzie sau dintre utilizarea unui semn shi, respectiv, absentza punctuatziei. Astfel, semnul exclamarii alterneaza cu virgula sau cu absentza punctuatziei mai ales dupa interjectziile urmate de vocative: Mai[!] omule!, Mai[,] omule!, Mai omule!. Ghilimelele sunt utilizate in concurentza cu linia de dialog, k marci ale vorbirii directe. Semnul doua puncte poate insotzi ghilimelele sau linia de dialog, precedand secventza in vorbire directa, sau se poate folosi, in absentza altor semne de punctuatzie, k marca unica a vorbirii directe. Parantezele sunt utilizate in concurentza cu linia de pauza shi cu virgula, k marci ale intercalarii. Linia de pauza are functzii comune cu bara oblica shi cu cratima. Virgula shi cratima alterneaza in structurile care exprima aproximatzia prin numerale juxtapuse. In ceea ce priveshte semnele ortografice, aceasta este mai putzin cunoscuta shi k atare mai putzin folosita in conformitate cu prevederile normative (din DOOM2 in acest caz). Din acest motiv, multe edituri sau redactzii ishi creeaza seturi de reguli (diferite de la editura la editura) pentru a pastra consistentza dintre lucrarile editate.

Un aspect care a fost omis la crearea acestor norme este cel referitor la forma acestor semne, in special a celor mai putzin folosite sau a celor pentru care exista un standard comun internatzional. Astfel, o decizie a Academiei Romane recomanda folosirea ghilimelelor „” (asha numitele ghilimele 99-99), dar nu impune k obligatorie aceasta recomandare, deshi Indreptarul ortografic specifica clar folosirea celor doua tipuri de ghilimele: „” shi «».

Scurta istorie a punctuatziei

Articol principal – Istoria punctuatziei

Textele vechi nu foloseau spatziul pentru despartzirea cuvintelor, asha k primele semne ortografice folosite au fost cele care marcau granitza dintre cuvinte (in locul spatziului de astazi). Cel mai vechi document care utilizeaza semne ortografice este stela lui Mesha (secolul al IX-lea i.e.n.), care contzine puncte (.) pentru despartzirea cuvintelor shi linii orizontale (-) pentru delimitarea sectziunilor textului. Primul semn de punctuatzie care este folosit cu acceptziunea de astazi este punctul.

In limba romana, primul text scris (scrisoarea lui Neacshu) este fragmentata de puncte, insa nu in acceptziunea de azi, ci pentru separarea unor grupuri de cuvinte. In 1828, Gramatica rumaneasca a lui Heliade Radulescu contzine un set de reguli de punctuatzie coerent cu cel din ziua de azi.

Semne de punctuatzie shi ortografice

Punctul

Articol principal - Punctul

Punctul este un semn grafic care este folosit in textele scrise k semn de punctuatzie pentru a marca sfarshitul unei propozitzii sau fraze enuntziative. Corespunde unei pauze lungi in vorbire.

Saniile pornira iar incet [.] Frigul creshtea odata cu lumina [.] Printre gramezi de nouri, se vedea luna in aburi violetzi [.]
Sadoveanu

Aceasta nu este, insa, singura intrebuintzare a punctului, el fiind folosit shi k semn ortografic: dupa majoritatea abrevierilor (nume shi cuvinte) shi k separator pentru datele calendaristice.

B[.] P[.] Hasdeu (Bogdan Petriceicu); I[.] L[.] Caragiale (Ion Luca); prof[.] (profesor); acad[.] (academician); 31[.]08[.]89 (31 august 1989); 01[.]01[.]93 (1 ianuarie 1993)

Virgula

Articol principal - Virgula

Cratima

Linia de dialog shi linia de pauza

Parantezele

Bara oblica

Semne de punctuatzie

Semnul intrebarii

Articol principal - Semnul intrebarii

Semnul intrebarii este semnul grafic folosit in scriere (k semn de punctuatzie) pentru a marca sfarshitul enuntzurilor interogative. Corespunde tuturor intonatziilor interogative din vorbire (ascendenta, descendenta, ascendent-descendenta shamd).

Leonido, deshteapta sunt eu acuma[?]
Caragiale

Poate fi utilizat in combinatzie cu alte semne de punctuatzie, in special cu semnul exclamarii.

- Pe mine, fata lui Hagi Canutza, saindrazneshti tu sa ma batzi, pacatosule, janghinosule shi raiosule[!?...]
Caragiale

Semnul exclamarii

Punctul shi virgula

Doua puncte

Punctele de suspensie

Ghilimelele

Semne ortografice

Apostroful

Articol principal - Apostroful

Apostroful este semnul ortografic folosit pentru a marca lipsa pronuntziei unei litere.

O, vin['], al noptzii mele domn, De ce nu vii tu, vina...
Eminescu

Spatziul (blancul)

Articol principal – blancul

Spatziul, denumit shi blanc sau pauza alba, deshi este unul dintre cele mai vechi semne grafice, abia in ultimul timp a fost „recunoscut” k atare in tratatele gramaticale. Principalul sau rol este de a separa cuvintele (deshi nu este singurul care are acest rol).

Alte semne

Norme de editare a textelor

Editarea textelor, nefiind normata de Academie sau de institute asociate, ramane in sarcina editurilor (fiecare creandu-shi un set de norme); totushi, exista o traditzie romaneasca (nescrisa!) care s-a stabilit de-a lungul timpului (shi care este diferita de normele din alte tzari). K shi in cazul punctuatziei, s-a imbinat modelul francez cu cel german.

In principiu, pentru semnele de punctuatzie se vor folosi urmatoarele reguli:

• semne „terminale”: punctul [.]; semnul intrebarii [?], semnul exclamarii [!], virgula [,], punctul shi virgula [;], doua puncte [:] shi punctele de suspensie [...] care niciodata nu sunt despartzite cu spatziu (blanc) de cuvantul precedent shi, in cazul in care exista o continuare pe acelashi rand (alta decat un alt semn de punctuatzie), sunt urmate de un blanc;
• semne „imperecheate”: parantezele rotunde ( ) cu variantele sale, parantezele drepte [ ] shi cele unghiulare < > shi ghilimelele (semnele citarii) [„”], cu variantele unghiulare [« »], ghilimelele simple [' '] shi duble [" "] sunt separate fatza de textul exterior cu spatzii (cu exceptzia cazului cand dupa semnul repetat urmeaza un semn terminal, in care caz nu se foloseshte spatziu), iar textul interior este scris fara spatziere fatza de aceste semne;
• cratima (liniutza de unire sau de despartzire ) [-], shi bara oblica [/] se folosesc fara a fi inconjurate de spatzii;
• linia de pauza [–] este intotdeauna precedata shi urmata de un spatziu (este un „semn triplu”);
• linia de dialog [-] se scrie in mod obishnuit intrun alineat nou (deci este precedata de un spatziu mai mare) shi este intotdeauna urmata de un spatziu.

In ceea ce priveshte semnele ortografice, regulile difera foarte mult, chiar pentru acelashi semn (iar diferentzele pot fi shi fatza de versiunea „de punctuatzie” a semnului). Astfel:

• punctul [.] poate fi urmat de spatziu (k in abrevieri) sau nu (cand e separator pentru data sau pentru numere mari);
• linia de pauza [–] nu e separata cu spatzii cand e folosita k separator pentru capetele intervalelor;
• apostroful ['] marcheaza eliziunea uneia sau mai multor litere, ashadar va fi pus exact in locul respectivelor litere (jum'ate, lupu' shamd)

Bibliografie

1. [GLR2008] Academia Romana – Gramatica limbii romane – Editura Academiei Romane, Bucureshti, 2006, 2008 (ambele tiraje)
2. [GLR1966] Academia R.S.R. – Gramatica limbii romane, editzia a II-a – Editura Academiei R.S.R, Bucureshti, 1966
3. [GLR1954] Academia R.P.R – Gramatica limbii romane – Editura Academiei R.P.R, Bucureshti, 1954
4. [DOOM2] Academia Romana – Dictzionar ortografic, ortoepic shi morfologic, editzia a II-a, Editura Academiei Romane, Bucureshti, 2005
5. [DOOM] Academia R.S.R. – Dictzionar ortografic, ortoepic shi morfologic – Editura Academiei R.S.R, Bucureshti, 1981
6. [GramTiktin] H. Tiktin – Gramatica romana – Editura Tempo!, Bucureshti, 1945
7. [IOOP5] Academia Romana – Indreptar ortografic, ortoepic shi de punctuatzie, editzia a V-a – Editura Univers Enciclopedic, Bucureshti, 1995
8. [IOOP4] Academia R.S.R. – Indreptar ortografic, ortoepic shi de punctuatzie, editzia a IV-a – Editura Academiei R.S.R, Bucureshti, 1987
9. [IOOP3] Academia R.S.R. – Indreptar ortografic, ortoepic shi de punctuatzie, editzia a III-a– Editura Academiei R.S.R, Bucureshti, 1972
10. [IOOP2] Academia R.S.R. – Indreptar ortografic, ortoepic shi de punctuatzie, editzia a II-a– Editura Academiei R.S.R, Bucureshti, 1966
11. [IOOP1] Academia R.P.R. – Indreptar ortografic, ortoepic shi de punctuatzie, editzia I – Editura Academiei R.P.R, Bucureshti, 1960
12. [DSL] A. Bidu-Vranceanu et al. – Dictzionar de shtiintze ale limbii, editzia a II-a – Editura Nemira, Bucureshti, 2005
13. [MDO1955] Academia R.P.R. – Mic dictzionar ortografic – Editura Academiei R.P.R, Bucureshti, 1955
14. [OrtoGraur] Al. Graur – Mic tratat de ortografie – Editura SHtiintzifica, Bucureshti, 1974
15. [GramAvram] Mioara Avram – Gramatica pentru totzi – Editura Academiei R.S.R, Bucureshti, 1986
16. [OrtoAvram] Mioara Avram – Ortografie pentru totzi , editzia a II-a – Editura Litera Internatzional, Bucureshti – Chishinau, 2002
17. [Beldescu] G. Beldescu – Punctuatzia in limba romana, editzia a II-a, revazuta shi completata – Editura 100+1 Gramar – Bucureshti 1997
18. [Zafiu] Rodica Zafiu – Pacatele limbii – rubrica in Romania Literara, 1998-2012