X. ia sau iea, iia?

Problema alegerii intre ia shi iea, iia ar trebui sa nu se puna, dat fiind k scrierea iea nu este niciodata corecta, iar iia nu se foloseshte, in fapt, in situatzia in care teoretic ar fi posibila.

1. Unica situatzie in care ortografia actuala permite secventza grafica iia este cea de la intilnirea unui prefix terminat in i, k anti-, arhi-, peri-, sau a unui element de compunere de asemenea in -i, k bi-, di-, maxi-, mini-, pluri-, poli-, semi-, toxi-, cu o tema (cuvint sau element de compunere) care incepe cu i. Asemenea formatzii virtuale nu se intilnesc, practic, cu exceptzia lui diiamb. Daca insa un „adversar al iacobinilor” sau „atitudinea contrara iacobinismului” ar fi desemnate prin derivate cu anti-, acestea s-ar scrie corect antiiacobin, antiiacobinist, antiiacobinism; tot astfel, daca un „iaht mic” sau un „borcan mic de iaurt” ar fi denumite prin compuse cu mini-, acestea s-ar scrie corect miniiaht, miniiaurt.

   Un exemplu real, din limba mai veche, este grecismul arhiiatros „medic-shef”, care insa apare scris shi arhiatros, k in greaca, prefixul avind o varianta cu eliziunea lui -i inaintea unei teme cu initziala vocalica (arhanghel,poate shi arhierarh, arhiereu). Pentru scrierea cu i + alte vocale in cuvinte cu structura similara vezi VIII 2 a. Pentru scrierea incorecta cu iia vezi 3.

2. In toate celelalte situatzii se scrie corect numai ia atit pentru a nota diftongul [ĭa] sau vocala [a] dupa consoane palatale, cit shi pentru a nota vocalele [ia], pronuntzate de obicei macar cu un slab [ĭ] intre ele.
   1. Scrierea ia pentru diftongul [ĭa] sau pentru vocala [a] poate pune numai problema concurentzei cu ea (vezi V). Exemple de scriere corecta cu ia = [ĭa], in diverse pozitzii, sint:
      • la inceput de cuvint: ia vb. (< lua) shi interj., iaca/iaca, iacobin, iactant, iad, iada, iadesh, iahnie, iaht, iama, iamb, ianuarie, iapa, iar/iara, iarashi, iarba; Ialomitza, Iani;
      • la inceput de silaba, dupa vocala: aceia shi aceiashi m. pl., aceleia shi aceleiashi genitiv-dativ f. sg., aia, baia, baiadera, baiat, boia, bruia, caiac, constituia, faiantza, femeia, foaia, foia, foiasca, indoia, indoiala, indoiasca, intemeia, intemeiaza, joia; Deia, Sinaia, Aglaia, Maia;
      • dupa consoane: abia, amiaza, diavol, fiara, miartza, piatra, viatza.

      Scrierea cu ia = [a] se foloseshte numai dupa consoanele [ḱ], [ǵ], [č], [ǧ], scrise ch, gh, c, g: chiar, ghiaur, ciacona, giardia.

   2. Scrierea ia pentru vocalele [ia], pronuntzate de obicei [iĭa], nu pune, practic, nici o problema de concurentza. Exemple de scriere corecta cu aceasta valoare fonetica, in diverse pozitzii, sint:
      • la inceput de cuvint, in mod exceptzional, in substantivele ia art. (< ie) shi iaca (inv. shi reg. „bunica”), precum shi in elementul de compunere iatr(o)- (iatralipt, iatrochimie, iatromantzie);
      • la inceput de silaba, dupa vocala, in mod exceptzional: Isaia;
      • dupa consoane: alinia, aliniaza, apropia, bucuria art., cianura, comisia art., diacon, familia art., fiastru, glaciar, hiat, liant, miasma, niagara, pian, rial, siaj, shiac, tiamina, via prep. shi s. art. (< vie), via vb. shi viager, ziar; Anglia, Buziash, Medgidia, Oltenia, Romania, Adrian(a), Cornelia, Diana, Liliana, Maria, Octavian.

      De retzinut k se scrie corect ia (= [ia]) in formele flexionare shi derivatele tuturor cuvintelor cu tema in i in care afixul este - sau incepe cu - a sau ea (=[ĕa]):

      • formele articulate ale substantivelor shi adjectivelor feminine in -ie: bucuria, comisia, dania, familia, ia, omenia, via; albastria, obligatoria, roshia, tirzia;
      • forme verbale: alinia, aliniai, aliniam, aliniatzi, aliniaza; sfia, sfiai, sfiam, sfiasca, sfiatzi; shtia, shtiai, shtiam;
      • derivate cu sufixe k -abil, -al, -an, -ar, -ash, dar shi -eala, -ean, -easca f. (< -esc): viabil; industrial, oficial; tragedian; ziar; miash; sfiala; jian, sibian; fiasca (< fiesc).
3. Cu exceptzia - mai mult virtuala - indicata sub 1, scrierea cu iia este incorecta. Variante grafice cu iia in loc de ia apar numai pentru notarea vocalelor [ia] (vezi 2 b) shi se explica prin dorintza de marcare a pronuntzarii bisilabice shi de evitare a confuziei cu ia = [ĭa]; in putzine cazuri ele reprezinta shi deprinderi ortografice invechite.

   Cele mai raspindite grafii cu iia = [ia], incorecte in limba literara actuala, apar in interiorul cuvintelor, dupa consoana, la intilnirea dintre o tema in i shi un afix flexionar sau lexical:

   • la articularea substantivelor feminine (mai ales, iia, in loc de ia < sg. ie) shi a numeralului mie (mai ales in structura numeralului ordinal corespunzator pluralului mii: a doua miia, in loc de a doua mia);
   • in flexiunea verbelor cu infinitivul in -i: sfiia in loc de sfia, sfiiasca in loc de sfiasca;
   • in derivate de la teme in i cu sufixe care incep cu [ĕ] shi in derivate raportabile la teme in [iĭ]: fiiasca in loc de fiasca, miiash in loc de miash, sfiiala in loc de sfiala, sibiian in loc de sibian; aici se incadreaza shi numele proprii Diianu in loc de Dianu (nume de familie shi toponim), Jiianu in loc de Jianu (nume de familie), Liniiashi in loc de Liniashi (toponim);
   • in varianta regionala cu -a a adverbului aci: aciia in loc de acia. Se intilneshte, de asemenea frecvent, grafia Isaiia, in loc de Isaia. Grafia iia apare uneori shi in cuvinte k briia, in loc de bria (< fr. briller), shi derivatele sale: briiant in loc de briant „stralucitor” (sau in loc de briliant „diamant”), briiantina in loc de briantina.
4. Spre deosebire de secventza grafica iia, care poate fi corecta intro anumita situatzie (vezi 1), secventza grafica iea este totdeauna incorecta. Variantele grafice cu iea in loc de ia apar nu numai pentru notarea vocalelor [ia] (vezi 2 b), ci shi pentru notarea diftongului [ĭa] (vezi 2 a); in primul caz, ele beneficiaza de circumstantza atenuanta a dorintzei de marcare a pronuntzarii bisilabice (care explica shi variantele grafice cu iia - vezi 3) shi de existentza unor reguli particulare in acest sens in sisteme ortografice vechi, dar in cel de al doilea ele nu au nici o justificare.
   1. Cele mai raspindite sint grafiile incorecte cu iea = [ia], care apar in aceleashi contexte k grafiile cu iia (vezi 3):
      • la articularea substantivelor shi adjectivelor feminine (iea, roshiea) shi a numeralului mie (mai ales in structura numeralului ordinal corespunzator singularului mie: a (o) miea, in loc de a (o) mia);
      • in flexiunea verbelor cu infinitivul in -i (sfiea in loc de sfia; sfieasca in loc de sfiasca), dar shi in alte forme verbale: aliniea, in loc de alinia, shi, mai ales, alinieaza, in loc de aliniaza; scriea, in loc de scria; shtiea, in loc de shtia;
      • in derivate de la teme in i cu sufixe care incep cu [ĕ]: fieasca in loc de fiasca; sfieala in loc de sfiala.

      Variantele grafice, incorecte, cu iea = [ia] sint frecvente, de asemenea, in nume proprii:

      • toponime: Angliea in loc de Anglia; Crevediea in loc de Crevedia; Medieash in loc de Mediash;
      • antroponime (prenume) feminine (Iulieana in loc de Iuliana; Lilieana in loc de Liliana; Tatieana in loc de Tatiana; Claudiea in loc de Claudia; Lucretziea in loc de Lucretzia; Mariea in loc de Maria) shi masculine (Adriean in loc de Adrian; Ieremiea in loc de Ieremia; Isaiea in loc de Isaia; Octaviean in loc de Octavian).
   2. Grafiile, incorecte, cu iea = [ĭa] apar mai ales la inceput de silaba, dupa vocale, la intilnirea dintre o tema in [ĭ] shi un afix flexionar sau lexical:
      • la articularea substantivelor shi adjectivelor feminine terminate in [ĭe]: baiea, femeiea, galbuiea;
      • in flexiunea verbala, mai rar in forme k banuiea in loc de banuia sau taiea in loc de taia shi mai des in forme cu desinentzele -easca shi -eaza: indoieasca in loc de indoiasca shi intemeieaza in loc de intemeiaza;
      • in derivate de la teme in [ĭ] cu sufixe care incep cu [ĕ]: ciocoieasca in loc de ciocoiasca; craieasa in loc de craiasa; indoieala in loc de indoiala; lunguieatza in loc de lunguiatza; vasluiean in loc de vasluian.

      Grafia vieatza in loc de viatza, incorecta in ortografia actuala, are o istorie complicata: ea a aparut - shi a fost chiar recomandata de reguli ortografice mai vechi - pentru marcarea pronuntzarii bisilabice a secventzei via- din acest cuvint (k in invia). Devenita de mult monosilabica in limba literara, secventza via- din viatza continua sa fie scrisa viea- de unii vorbitori, fie numai in virtutea inertziei, fie pentru evidentzierea structurii morfologice: viu + sufixul -eatza; cuvintul constituie astfel un caz mai rar de aparitzie a grafiei iea = [ĭa] dupa consoana.