CUVANT cuvinte s. n. 1. Unitate de baza a vocabularului care reprezinta asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) shi a unui complex sonor; vorba. ◊ Cuvant simplu = cuvant care contzine un singur morfem radical. Cuvant primitiv = cuvant care serveshte k element de baza pentru formarea altor cuvinte. Cuvant compus = cuvant format prin compunere. Cuvant derivat = cuvant format prin derivare. Cuvantmatca = cuvant care se afla in fruntea unui articol de dictzionar sub care se grupeaza shi se gloseaza toate variantele shi expresiile uneori shi derivatele shi compusele. ◊ (Lingv.: in compusul) Cuvanttitlu = cuvantul definit in articolul de dictzionar respectiv. ◊ Expr. A nu gasi (sau a nu avea) cuvinte = a nu fi in stare (sub impulsul unor stari afective puternice) sa exprimi ceea ce gandeshti. Cu alte cuvinte = a) exprimand acelashi lucru altfel; b) deci prin urmare ashadar. Intrun (sau cu un) cuvant = pe scurt in concluzie deci ashadar. In putzine cuvinte = pe scurt in rezumat. Cuvant cu (sau de) cuvant = fara nici o modificare exact fidel. Dintrun cuvant = imediat numaidecat. ♦ Joc de cuvinte = gluma bazata pe asemanarea cuvintelor; calambur. Cuvinte incrucishate = joc distractiveducativ in care trebuie gasite pe baza unor indicatzii date o serie de cuvinte astfel aranjate intro figura geometrica impartzita in patratzele incat cuvintele citite orizontal sa aiba o litera comuna cu cele citite vertical. 2. Gand idee exprimata prin vorbe; spusa. ◊ Cuvant greu = vorba hotaratoare; (la pl.) vorbe de dojana de ocara. Cuvant introductiv sau cuvant inainte = prefatza introducere (la o lucrare). Purtator de cuvant = persoana autorizata sa exprime in mod public pareri care arata punctul de vedere al forului care il reprezinta. ◊ Expr. A pune un cuvant (bun) = a interveni (favorabil) pentru cineva. In (toata) puterea cuvantului = in intzelesul adevarat pe deplin cu desavarshire. A taia (sau a curma) cuiva cuvantul = a intrerupe pe cineva din vorba. (Reg.) A incepe cuvant = a incepe vorba a spune. ♦ Subiect de vorba de povestire istorisire. 3. Cuvantare discurs conferintza. ◊ Expr. A cere (sau a da a avea) cuvantul (intro shedintza intro adunare) = a cere (sau a da cuiva etc.) dreptul de a vorbi. A lua cuvantul = a vorbi (intro adunare). Ai lua cuiva cuvantul = a interzice cuiva sashi mai continue afirmatziile (intro adunare). 4. Invatzatura indrumare sfat; p. ext. dispozitzie ordin. ◊ Expr. A intzelege (sau a shti) de cuvant = a asculta de spusele de sfaturile cuiva. Cuvant de ordine = dispozitzie data de un superior. 5. Promisiune fagaduiala; angajament. ◊ Expr. Om de cuvant = om care ishi tzine fagaduielile. Cuvant de onoare (sau de cinste de om) = promisiune sau asigurare care angajeaza cinstea cuiva. A(shi) da cuvantul (de onoare) = a se angaja in mod hotarat k va face cu orice pretz ceva. (A crede) pe cuvant = (a crede) fara a mai controla exactitatea spuselor. Ashi tzine cuvantul sau a se tzine de cuvant = ashi indeplini o promisiune facuta. 6. Parere opinie exprimata; punct de vedere. ♦ Libertate drept de a revendica ceva. 7. (Mai ales la pl.) Discutzie; cearta ciorovaiala. ◊ Expr. Schimb de cuvinte = discutzie aprinsa cearta sfada. (Reg.) Nui cuvant = e indiscutabil. 8. Motiv ratziune cauza. ◊ Expr. Cu drept cuvant = pe buna dreptate la drept vorbind. 9. (Inv.) SHtire veste informatzie; zvon. 10. (Inv.) Intzelegere pact acord conventzie. 11. (Rar) Facultatea de a vorbi; voce grai. 12. (In sintagmele) Cuvantcheie = a) termen folosit pentru a marca o diviziune intrun catalog (de biblioteca); b) termen al unei unitatzi frazeologice care cade accentul semantic. Cuvantvedeta = termen ales din titlul unei lucrari sau al unei publicatzii care foloseshte la oranduirea alfabetica a lucrarii in catalogul general sau in catalogul pe materii. 13. (Inform.) Ansamblu de cifre binare care poate fi tratat k o unitate de informatzie la un moment dat. Lat. conventus „adunare intrunire” conventum „intzelegere”.

cuvant sn [At: COD. VOR. 7/1 / Pl: cuvinte (inv) cuvente / E: ml conventum] 1 Unitate de baza a vocabularului care reprezinta asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) shi a unui complex sonor Si: vorba. 2 (Lin; is) ~ simplu Cuvant care contzine un singur morfem radical. 3 (Lin; is) ~ primitiv Cuvant (1) care serveshte k element de baza pentru formarea altor cuvinte. 4 (Lin; is) ~ compus Cuvant (1) format prin compunere. 5 (Lin; is) ~ derivat Cuvant format prin derivare. 6 (Lin; is) ~ matca ~ titlu Cuvant aflat in fruntea unui articol de dictzionar sub care se grupeaza shi se gloseaza toate variantele shi expresiile uneori shi derivatele shi compusele. 7 (Ie) A nu gasi (sau a nu avea) ~vinte A nu fi in stare (sub impulsul unei stari de moment) sa exprimi ceea ce gandeshti. 8 (Ilav) Cu alte ~vinte Exprimand acelashi lucru altfel. 9 (Ial) In concluzie. 10 (Ilav) Intrun (sau cu un) ~ Pe scurt. 11 (Ial) In concluzie. 12 (Ilav) In putzine ~e Pe scurt. 13 (Iae) In concluzie. 14 (Ilav) ~ cu (sau de) ~ Fara nici o modificare Si: exact fidel. 15 (Ilav) Imediat. 16 (Is) Joc de cuvinte Calambur. 17 (Is) Cuvinte incrucishate Joc distractiveducativ in care trebuie gasite pe baza unor indicatzii date o serie de cuvinte astfel aranjate intro figura geometrica impartzita in patratzele incat cuvantul citit orizontal sa aiba o litera comuna cu cel citit vertical. 18 Gand idee exprimata prin grai Si: spusa. 19 (Is) ~ greu Vorba hotaratoare. 20 (Ias; lpl) Vorbe de dojana de ocara. 21 (Is) ~ introductiv sau ~ inainte Prefatza (la o lucrare). 22 (Is) Purtator de ~ Persoana autorizata sa exprime in mod public pareri care arata punctul de vedere al forului care il reprezinta. 23 (Ie) A pune un ~ (bun) A interveni (favorabil) pentru cineva. 24 (Ilav) In (toata) puterea ~ului in intzelesul adevarat. 25 (Ial) Pe deplin. 26 (Ie) A taia (sau a curma) ~ul A intrerupe pe cineva din vorba. 27 (Reg; ie) A incepe ~ A incepe vorba. 2829 Subiect de discutzie de povestire Si: istorisire. 30 Discurs. 31 (Ie) A cere (sau a da a avea) ~ul A cere sau a da cuiva dreptul de a vorbi (intro shedintza intro adunare etc.). 32 (Ie) A lua ~ul A vorbi (intro adunare). 33 Ai lua cuiva ~ul A interzice cuiva sashi mai continue afirmatziile (intro adunare). 34 Indrumare. 35 (Pex) Ordin. 36 (Ie) A intzelege (sau a shti) de ~ A asculta de spusele de sfaturile cuiva. 37 (Is) ~ de ordine Dispozitzie data de un superior. 38 Promisiune. 39 Angajament. 40 (Is) Om de ~ Om careshi tzine fagaduielile. 41 (Is) ~ de onoare (sau de cinste de om) Promisiune sau fagaduiala care angajeaza cinstea cuiva. 42 (Ie) Ashi da ~ul de onoare A se angaja in mod hotarat k va face cu orice pretz ceva. 43 (Ie) A crede pe ~ A crede fara a controla exactitatea spuselor. 44 (Ie) Ashi tzine ~ul sau a se tzine de ~ Ashi indeplini o promisiune facuta. 45 Opinie exprimata. 46 Punct de vedere (exprimat). 47 Libertate drept de a revendica ceva. 48 (Mpl) Discutzie. 49 (Mpl) Cearta. 50 (Is) Schimb de cuvinte Discutzie aprinsa. 51 (Ie) Nui ~ Indiscutabil. 52 Motiv. 53 (Ilav) Cu drept ~ Pe buna dreptate. 54 (Inv) SHtire. 55 Zvon. 56 (Inv) Pact. 57 (Rar) Facultatea de a vorbi Cf cuvantare. 58 (Is) ~cheie Termen folosit pentru a marca o diviziune intrun catalog (de biblioteca). 59 (Ias) Termen al unei unitatzi frazeologice care cade accentul semantic. 60 (Is) ~vedeta Termen ales din titlul unei lucrari sau al unei publicatzii care foloseshte la aranjarea alfabetica a lucrarii in catalogul general sau in catalogul pe materii. 61 (Ie) A avea cu cineva un ~ A avea de discutat ceva cu cineva. 62 (Iae) A avea o rafuiala cu cineva. 63 (Inv; is) Parte de ~ Parte de vorbire. 64 (Inv) Talc. 65 (Inv; pex) Simbol. 66 (Inv) Prorocie. 67 (Inv) Raspuns. 68 (Inv) Explicatzie. 69 (Inv) Marturisire. 70 (Inv) Teama. 71 (Ie) Din ~ in ~ Fara nici o modificare. 72 (Fam; ie) Adio shi nam cuvinte Se zice cuiva care pleaca suparat shi caruia vrei sai aratzi k nutzi pasa de supararea lui Cf (ducase) opt shi cua branzei noua!; ducase invartinduse. 73 (Ie) Am cu tine un ~ Am satzi spun o vorba. 74 (Iae) Am sa ma rafuiesc cu tine. 75 (Reg; ie) Imi fac ~ cu cineva Conversez. 76 (Ie) A incepe ~ A incepe vorba. 77 (Ie) A da ~ A vorbi. 78 (Ie) Ai taia (sau curma) cuiva ~l Al intrerupe. 79 (Ie) Ai taia ~ul cu miere A intrerupe pe cineva pentru ai da o veste buna. 80 (Ie) Nici nu mai ramane ~ Nici vorba. 81 (Inv; ie) A ascunde ~ul A tzine in secret. 82 (Iae) A se preface. 83 (Ie) Dintrun ~ Fara a sta pe ganduri. 84 (Ie; dupa fr partie de discours) Parte de ~ Parte de vorbire. 85 (Inv; ie) Cuvinte acoperite Cuvinte cu talc. 86 (Ie) Cuvinte desharte Cuvinte fara temei. 87 (Ie) Cu un ~ subtzire Cu multa finetze. 88 (Ie) ~ul cel bun Vorba buna. 89 (Ial) Buna primire. 90 (Ie) Cuvinte grele Vorbe aspre de dojana de ocara. 91 (Spc) Cuvantare la inmormantarea cuiva. 92 Predica. 93 SHtire. 94 Relatzie. 95 Faima. 96 Vorba. 97 Zvon. 98 Proverb. 99 (Ie) Cele zece cuvinte ale lui Dumnezeu sau ale lui Moise Decalogul. 100 (Ie) A tzine (sau a pazi) ~ul cuiva a asculta de ~ul cuiva a ieshi (afara sau a nu se zbate) din ~ul cuiva sau a nu muta ~ul cuiva A implini ordinul cuiva. 101 (Ie) Ashi tzine ~ul sau a se tzine de ~ sau a sta la ~ sau a ramane de ~ A respecta o promisiune 102 (Inv ie) A face ~ sau ashi da ~ in sine sau a se lega la un ~ a pune ~ cu cineva sau a lega ~ cu cineva A se intzelege cu cineva. 103 (Iae) A face un legamant. 104 (Ie) A tzine la un ~ Ashi respecta legamantul facut. 105 (Inv; ie) A se intzelege sau a se ajunge la cuvinte A fi de acord cu cineva. 106 (Inv; ie) A fi a se uni a se face a se tocmi la (sau intrun) ~ cu cineva A fi de acord cu cineva. 107 (Inv) Raspuns. 108 Propunere. 109 Lamurire. 110 (Inv) Afirmatzie. 111 (Inv) Cearta. 112 (Mol; ie) Nui ~ Nu incape vorba. 113 Ratziune. 114 Cauza. 115 Justificare. 116 (Inv; ie) Sub (sau pe sau cu) ~ k... (sau de) sau pentru ~ul k... Sub pretext k. 117 (Inv; ie) Sub (sau cu) ~ de Drept. 118 (Inv; ie) A da ~ A da seama. 119 Libertate de a reclama. 120 (Inv) Teama. 121 Dreptate. 122 (Inv) Anecdota transmisa oral. 123 (Flz platonica) Dumnezeu. 124 (Tlg) Hristos Fiul lui Dumnezeu. 125 (Inf) Format standard in care se scriu datele shi instructziunile la (mini)calculatoare. corectata

CUVANT cuvinte s. n. 1. Unitate de baza a vocabularului care reprezinta asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) shi a unui complex sonor; vorba. ◊ Cuvant simplu = cuvant care contzine un singur morfem radical. Cuvant primitiv = cuvant care serveshte k element de baza pentru formarea altor cuvinte. Cuvant compus = cuvant format prin compunere. Cuvant derivat = cuvant format prin derivare. Cuvantmatca = cuvant care se afla in fruntea unui articol de dictzionar sub care se grupeaza shi se gloseaza toate variantele shi expresiile uneori shi derivatele shi compusele. ◊ (Lingv.; in compusul) Cuvanttitlu = cuvantul definit in articolul de dictzionar respectiv. ◊ Expr. A nu gasi (sau a nu avea) cuvinte = a nu fi in stare (sub impulsul unor stari afective puternice) sa exprimi ceea ce gandeshti. Cu alte cuvinte = a) exprimand acelashi lucru altfel; b) deci prin urmare ashadar. Intrun (sau cu un) cuvant = pe scurt in concluzie deci ashadar. In putzine cuvinte = pe scurt in rezumat. Cuvant cu (sau de) cuvant = fara nici o modificare exact fidel. Dintrun cuvant = imediat numaidecat. ♦ Joc de cuvinte = gluma bazata pe asemanarea cuvintelor calambur. Cuvinte incrucishate = joc distractiveducativ in care trebuie gasite pe baza unor indicatzii date o serie de cuvinte astfel aranjate intro figura geometrica impartzita in patratzele incat cuvintele citite orizontal sa aiba o litera comuna cu cele citite vertical. 2. Gand idee exprimata prin vorbe; spusa. ◊ Cuvant greu = vorba hotaratoare; (la pl.) vorbe de dojana de ocara. Cuvant introductiv sau cuvant inainte = prefatza introducere (la o lucrare). Purtator de cuvant = persoana autorizata sa exprime in mod public pareri care arata punctul de vedere al forului care il reprezinta. ◊ Expr. A pune un cuvant (bun) = a interveni (favorabil) pentru cineva. In (toata) puterea cuvantului = in intzelesul adevarat pe deplin cu desavarshire. A taia (sau a curma) cuiva cuvantul = a intrerupe pe cineva din vorba. (Reg.) A incepe cuvant = a incepe vorba a spune. ♦ Subiect de vorba de povestire istorisire. 3. Cuvantare discurs conferintza. ◊ Expr. A cere (sau a da a avea) cuvantul (intro sedintza intro adunare) = a cere (sau a da cuiva etc.) dreptul de a vorbi. A lua cuvantul = a vorbi (intro adunare). Ai lua cuiva cuvantul = a interzice cuiva sashi mai continue afirmatziile (intro adunare). 4. Invatzatura indrumare sfat: p. ext. dispozitzie ordin. ◊ Expr. A intzelege (sau a shti) de cuvant = a asculta de spusele de sfaturile cuiva. Cuvant de ordine = dispozitzie data de un superior. 5. Promisiune fagaduiala; angajament. ◊ Expr. Om de cuvant = om care ishi tzine fagaduielile. Cuvant de onoare (sau de cinste de om) = promisiune sau asigurare care angajeaza cinstea cuiva. A(shi) da cuvantul (de onoare) = a se angaja in mod hotarat k va face cu orice pretz ceva. (A crede) pe cuvant = (a crede) fara a mai controla exactitatea spuselor. Ashi tzine cuvantul sau a se tzine de cuvant = ashi indeplini o promisiune facuta. 6. Parere opinie exprimata: punct de vedere. ♦ Libertate drept de a revendica ceva. 7. (Mai ales la pl.) Discutzie cearta ciorovaiala. ◊ Expr. Schimb de cuvinte = discutzie aprinsa cearta sfada. (Reg.) Nui cuvant = e indiscutabil. 8. Motiv ratziune cauza. ◊ Expr. Cu drept cuvant = pe buna dreptate la drept vorbind. 9. (Inv.) SHtire veste informatzie: zvon. 10. (Inv.) Intzelegere pact acord conventzie. 11. (Rar) Facultatea de a vorbi; voce grai. 12. (In sintagmele) Cuvantcheie = a) termen folosit pentru a marca o diviziune intrun catalog (de biblioteca); b) termen al unei unitatzi frazeologice care cade accentul semantic. Cuvantvedeta = termen ales din titlul unei lucrari sau al unei publicatzii care foloseste la oranduirea alfabetica a lucrarii in catalogul general sau in catalogul pe materii. 13. (Inform.) Format standard in care se inscriu datele shi instructziunile la (mini)calculatoare. Lat. conventus „adunare intrunire” conventum „intzelegere”.

CUVANT ~ínte n. 1) Unitate de baza a vocabularului constand dintrun sunet sau un complex de sunete carora le corespund unul sau mai multe sensuri. ◊ Intrun ~ in rezumat; pe scurt. Cu alte ~inte a) altfel spus; b) in concluzie. Joc de ~inte echivoc creat prin asocierea cuvintelor apropiate dupa forma dar diferite din punct de vedere al contzinutului. 2) Ganduri idei exprimate prin vorbe; spusa. * A pune un ~ bun a faceo interventzie pentru cineva. ~ introductiv text plasat la inceputul unei cartzi in care se fac anumite comentarii la carte; prefatza; cuvant inainte. A lua ~antul a vorbi in fatza unui public. 3) Angajament care shil ia cineva; fagaduiala; promisiune. ◊ Ashi tzine ~antul (sau a se tzine de ~) a indeplini o promisiune facuta. Om de ~ om ce nu face promisiuni desharte. 4) Punct de vedere particular; judecata; pozitzie; considerent; opinie; parere. Ashi spune ~antul. 5) Temei al unei actziuni. ◊ Sub ~ k... pentru motivul k... Cu drept ~ pe buna dreptate. /<lat. conventus

cuvant n. 1. vorba (rostita sau scrisa) in legatura cu altele: nu ies din cuvantul lui; 2. discurs: cuvant bisericesc; 3. facultatea de a vorbi proprie speciei umane; 4. ratziune: cu cuvant sau fara cuvant; 5. motiv: n’ai cuvant sa te plangi; 6. dreptate drept: are cuvant; 7. promisiune verbala: nu te tzii de cuvant; 8. a doua persoana a Sf. Treimi: Cuvantul trup s’a facut. [Lat. CONVENTUM adunare de unde convorbire vorba asociatziune de idei familiara (cf. taifas); pentru sensul de «ratziune» cugetarea shi limba sunt inseparabile].

CUVÍNT cuvinte s. n. 1. Element al vorbirii omeneshti (constind dintrun fonem sau un complex de foneme) de care e legat un sens care este susceptibil de o intrebuintzare gramaticala shi care poate fi intzeles de o colectivitate de oameni reunita intro comunitate istorica; vorba. Mame! Invatzatzi pruncii voshtri Inainte de cuvintul mama inainte de cuvintul piine cuvintul pace! POEZ. N. 92. Se sfarima a jale blinda in tremuratele cuvinte SHi povestea incet moshneagul mishcindushi pletele carunte. GOGA C. P. 9. Cuvintun vers devine un bici de foc un steag O trimbitza dealarma. ANGHELIOSIF C. M. II 50. Dei zice un singur cuvint eshti mort. ALECSANDRI T. I 82. Joc de cuvinte = spirit gluma bazata pe asemanarea cuvintelor; calambur. Cuvinte incrucishate = joc in care cineva trebuie sa gaseasca o serie de cuvinte astfel aranjate intro figura geometrica incit cele citite orizontal sa aiba cite o litera comuna cu cele citite vertical. (Lingv.) Fond principal de cuvinte v. fond. (Gram. impropriu) Parte de cuvint = parte de vorbire v. parte. ◊ Expr. A nu gasi (sau a nu avea) cuvinte = a nu fi in stare (sub impresia unui sentiment puternic) sa exprimi ceea ce gindeshti. Nu gasesc cuvinte k sa infierez purtarea ta. Cu alte cuvinte = exprimind acelashi lucru in altfel; ashadar in concluzie. Adica cu alte cuvinte... Sa va dau afara pe voi shi sai iau pe dinshii in loc? ALECSANDRI T. I 408. Intrun (sau cu un) cuvint = pe scurt in rezumat in concluzie ashadar. Intrun cuvint... «turdus» nu este citushi de putzin «graurele» rominesc. ODOBESCU S. in 29. In putzine cuvinte = pe scurt in rezumat. Cuvint cu cuvint = fara nici o modificare intocmai exact. (Regional) Dintrun cuvint = fara a mai sta la ginduri imediat. Eu raspund dintrun cuvint Farsa pun ochiin pamint. JARNÍKBIRSEANU D. 44. 2. (Mai ales la pl.) Ginduri idei exprimate prin vorbe; spuse zise. Fierbintzi cuvintele lui Gorki sint Le simtzi pulsind in vine barbateshte. DRAGOMIR S. 42. A fost atita chiu shi cint. Cum nu sa pomenit cuvint. COSHBUC P. I 58. Can basmei a cuvintului putere: El lumi aieveatzi face din pareri. VLAHUTZA O. A. 25. Cuvintele lui Schiller ce le cetisem... imi venira in minte. NEGRUZZI S. I 54. Din cel intii cuvint mi sau dat 280 galbini. KOGALNICEANU S. 231. Cuvint greu = vorba hotaritoare decisiva. Cuvinte grele = vorbe aspre de dojana de ocara. Cuvint introductiv sau cuvint inainte = prefatza. (Astazi rar) Purtator de cuvint = persoana autorizata sa exprime in mod public pareri care reprezinta punctul de vedere al unui stat al unui guvern al unei organizatzii oficiale. ◊ Expr. In (toata) puterea cuvintului = in intzelesul adevarat pe deplin cu desavirshire. Ishi descarca minia in toata puterea cuvintului. CREANGA A. 36. A pune un cuvint (bun) = a face o interventzie (pentru cineva). La rugat pe avocatul consilierul shi prietenul ministrului sa puna un cuvint bun shi sa obtzina o mutare intro statzie mai omenoasa. C. PETRESCU A. 292. A arunca un cuvint v. arunca. A taia (sau a curma) cuiva cuvintul = a intrerupe (pe cineva) din vorba. Imparatul i taie cuvintul. ISPIRESCU L. 23. (Rar) A lua (cuiva) cuvintui din gura = a lua vorba din gura v. vorba. Tocmai!... Miatzi luat cuvintul din gura. ALECSANDRI T. I 291. (Mold.) Nici (nu) mai ramine cuvint = nici nu mai incape discutzie nici nu mai poate fi vorba. Lingurarilor nici mai ramine cuvint li se lungise urechile de foame ashteptind. CREANGA A. 54. (Regional) A incepe cuvint = a incepe vorba a vorbi. Marfai in odaia cea mare de dincolo incepu iarashi cuvint gospodina. SADOVEANU B. 98. ♦ Subiect de vorba de povestire; istorisire. Sa numi uit cuvintul. CREANGA A. 41. Cuvintul din poveste inainte mult mai este. CREANGA P. 199. 3. Cuvintare discurs conferintza. Cuvint de deschidere. ▭ Partidul nostru a avut marea cinste de a trimite o delegatzie a sa la Congresul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. In cuvintul nostru de salut am cautat sa exprimam dragostea nemarginita a oamenilor muncii din Republica Populara Romina pentru eliberatoarea noastra Uniunea Sovietica. GHEORGHIUDEJ C. XIX 5. ◊ (Rar la pl.) Trimitemi o colectzie a cuvintelor marieisale catra Adunare. KOGALNICEANU S. 200. ◊ Expr. A cere (sau a da a avea) cuvintul (intro adunare) = a cere (sau a da etc.) dreptul de a vorbi. A lua cuvintul = a vorbi (intro adunare). (Invechit) A face cuvint = a tzine o cuvintare. Suinduma in picioare peun scaun leam facut acest cuvint. NEGRUZZI S. I 198. 4. Invatzatura indrumare sfat; p. ext. dispozitzie ordin. Din cuvintul lui nu se abatea. ISPIRESCU L. 18. ◊ Loc. adv. (Mold.) De cuvint = indata numaidecit pe loc. Iar Ipate de cuvint se prinde in joc linga o fata. CREANGA P. 163. ◊ Expr. A intzelege (sau a shti) de cuvint = a asculta de spusele de sfaturile sau de ordinele cuiva. Ce folos insa!... nu intzelege de cuvint. ALECSANDRI T. I 120. Cuvint de ordine = dispozitzie data de un superior (in armata intro intreprindere intro institutzie). 5. (Invechit shi arhaizant) SHtire veste informatzie; zvon. Dupa cuvintul trimis de jupin Traico Popa Tonea se hotari sa treaca la Cladova. GALACTION O. I 188. SHi sa pornit apoi cuvint! SHi patru margini de pamint Ce strimte au fost in largul lor Cind a pornit salergen zbor Acest cuvint mai calator Decit un vint! COSHBUC P. I 54. 6. Promisiune fagaduiala asigurare legamint. Eu ma prind sa tzil dau [griul] in girezi. Nui cuvint gospodaresc? CREANGA P. 156. Cind omul are cuget cuvintui e cuvint. ALECSANDRI T. II 117. Aminte satzi aduci Deale noastre vorbe dulci; Deale noastre dragi cuvinte Ceau ramas neispravite. JARNÍKBIRSEANU D. 267. Omul se leaga cu cuvintul nu cu friul. ◊ Expr. Om de cuvint = om care ishi tzine fagaduielile pe a carui promisiune potzi pune baza. Cuvint de onoare (sau de cinste) = promisiune sau asigurare care angajeaza cinstea cuiva care garanteaza k cele spuse sint adevarate sau vor fi implinite. Despotzii nau inima shi nau cuvint de cinste. CAMIL PETRESCU B. 188. A (sau ashi) da cuvintul (de onoare) = a promite a fagadui a se lega. TZiam dat o data cuvintul... in mine potzi avea incredere. CARAGIALE O. II 277. (A crede) pe cuvint = (a crede) fara a mai controla exactitatea spuselor cuiva sau fara a mai cere dovezi. Prefectul juca pe cuvint dar pierduse shi in felul asta. DUMITRIU N. 114. Ashi tzine cuvintul sau a se tzine de cuvint = a indeplini o promisiune facuta a se tzine de angajamentul luat. Teai tzinut de cuvint mosh Nichifor. CREANGA P. 114. 7. (Invechit shi arhaizant) intzelegere pact acord conventzie. Iar daca nu mia placea nimic din ce mii spune sami ramii zalog pe o suta de galbeni. Bun cuvint. SADOVEANU D. P. 155. ◊ Expr. (Regional) A se intzelege (cu cineva) la cuvinte = a se invoi a cadea de acord. Mihai... se intzelese cu el la cuvinte. ISPIRESCU M. V. 55. 8. Parere opinie exprimata; punct de vedere. Cetatzenilor Republicii Populare Romine li se garanteaza prin lege: a) libertatea cuvintului; b) libertatea presei; c) libertatea intrunirilor. CONST. R.P.R. 40. ◊ Expr. Ashi spune cuvintul = ashi manifesta parerea opinia. Libertate drept de a se plinge de a formula revendicari. Atzi pus cu totzii juramint Sa navem drepturi shi cuvint; Batai shi chinuri cind tzipam Obezi shi lantz cind ne mishcam. COSHBUC P. I 209. 9. Discutzie vorbarie cearta. Nam avut cu el nici un cuvint. ◊ Expr. Schimb de cuvinte = discutzie aprinsa cearta. (Mold.) Nui cuvint = nu incape vorba nu se discuta nam ce zice. Doamne mai Chirica bun suflet de femeie mai am!... Buna stapine nui cuvint. CREANGA P. 168. 10. Motiv ratziune rost justificare pricina cauza. Unii au cuvint a crede... k nar fi fost strain shi deo oarecare ceata vestita pe vremuri care a tilharit departe in tzara ungureasca. C. PETRESCU R. DR. 128. Ma multzumii doar sa gasesc cusur frunzelor de plop k fac prea mare galagie degeaba shi fara cuvint. HOGASH M. N. 13. O frunza veshteda nutzi da Cuvint sa zici cai toamna. COSHBUC P.I 79. Am eu cuvinte sa ma port asha. CARAGIALE O. III Daca tu shtiai problema astei vietzi cu care lupt Ai vedea k am cuvinte pana chiar sa o fi rupt. EMINESCU O. I 137. ◊ Expr. Sub (sau pe) cuvint k... sau pentru cuvintul k... = pentru motivul k... din pricina k... sub pretext k... Comisia de plasa a constatat numarul clacashilor; advocatul... a contestat aceasta lucrare pe cuvint k sa trecut intre clacashi shi 28 de oameni cari nau facut claca. I. IONESCU D. 414. Sub acest cuvint k... = cu conditzia k... Oi sa te scot in lume dara numai subt aiest cuvint k sa nu spui nimaruia unde moi ascunde. SBIERA P. 311. Sub nici un cuvint = sub nici un motiv in nici un caz. Se urca in tren sa nu se mai intoarca sub nici un cuvint. PETRESCU I. II 145. Cu drept cuvint = pe buna dreptate in mod intemeiat. Cu drept cuvint cetitorul va fi clatit din cap. EMINESCU N. 33. Cu drept cuvint te ashteptai sa fii rasplatit... pentru toate ostenelile ce ai depus in opera ta ODOBESCU S. III 10. 11. (Rar) Facultatea de a vorbi; voce grai. K lovit de trasnet a ramas fara cuvint.

cuvantprobléma s. n. Cuvant care ridica o problema de ordin general ◊ „Titlul acestui volum nu este intamplator. Oricine shi Ceva ortografiate majusculat shi omniprezente sunt cuvintele simboluri cuvinteletema cuvinteleproblema ce confera shi asigura cartzii unitatea registrului.” R.lit. 14 XII 72 p. 9. ◊ „Pana acum semnalarile «Dictzionarului» au obiectat mai toate asupra listei articolelor preconizata shi recunoscuta de altfel de autorul insushi «nici completa nici definitiva» cuprinzand in fapt «ideicheie» «cuvinteprobleme» cuvinteeseuri.” R.lit. 15 II 74 p. 4 (din cuvant + problema)

cuvínt n. pl. cuvinte (lat. conventus adunare k vorba d. vsl. dvorĭba curte adunare; fr. convent minastire. V. conventicul convin). Vorba una sau maĭ multe silabe cares supuse unuĭ accent shi exprima o ideĭe: freamat e un cuvint latin. Discurs: cuvint funebru. Cuvintare vorbire articulata: animalele n’aŭ cuvint. Ratziune motiv: daca eshtĭ sarac nu e un cuvint sa furĭ. Drept dreptate: fara cuvint nu te potzĭ face stapin pe lucru altuĭa. Ideĭe: in ainte de facerea lumiĭ era cuvintu. Cer cuvintu cer prezidentuluĭ voĭe sa vorbesc in adunare. Am cuvintu am voĭe sa vorbesc in adunare. A nu avea cuvint a nu avea motiv saŭ voĭe sa protestezĭ sa vorbeshtĭ. A te tzinea de cuvint atzĭ implini promisiunea. A nu ĭeshi din cuvintu cuĭva a te tzinea de cuvintu cuĭva aĭ urma sfatu ordinu. Totzĭ la un cuvint intr’un cuvint totzĭ de acord. A fi intr’un cuvint cu cineva a fi in intzelegere. A sta la cuvint a te tzinea de cuvint (Vechĭ). A se ajunge la cuvinte a se invoi. Cuvint in doĭ perĭ cuvint ambiguŭ. Cuvint suptzire perifraza expresiune blinda in forma numaĭ dar grava in fond. A taĭa cuvintu a intrerupe. Cuvint cu cuvint din cuvint in cuvint neschimbind nimica (ad litteram mot à mot). Cu un cuvint cu alte cuvinte in fine in rezumat k sa ma esprim altfel. Supt cuvintu k supt motivu saŭ pretextu k. Pentru cuvintu k fiindca pentru motivu k. De cuvint (Mold. Rar) conform cuvintuluĭ indata.

cuvant s. n. pl. cuvínte

cuvant s. n. pl. cuvínte

CUVANT s. 1. termen vorba (livr.) verb vocabula (pop.) zicere (reg.) boace (inv.) glas grai limba parola vorbire voroava. (Un ~ nou intrat in limba.) 2. cuvant imitativ v. onomatopee. 3. (la pl.) v. text. 4. v. conferintza. 5. v. discurs. 6. v. cazanie. 7. v. interventzie. 8. cuvant introductiv v. introducere; cuvant inainte v. prefatza. 9. v. afirmatzie. 10. v. angajament. 11. v. glas. 12. v. pretext.

CUVANT s. v. acord aranjament cauza combinatzie considerent contract conventzie informatzie intzelegere invoiala invoire legamant mobil motiv pact pricina prilej ratziune shtire temei tranzactzie veste vorba zvon.

cuvint s. v. ACORD. ARANJAMENT. CAUZA. COMBINATZIE. CONSIDERENT. CONTRACT. CONVENTZIE. INFORMATZIE. INTZELEGERE. INVOIALA. INVOIRE. LEGAMINT. MOBIL. MOTIV. PACT. PRICINA. PRILEJ. RATZIUNE. SHTIRE. TEMEI. TRANZACTZIE. VESTE. VORBA. ZVON.

CUVINT s. 1. termen vorba (livr.) verb vocabula (pop.) zicere (reg.) boace (inv.) glas grai limba parola vorbire voroava. (Un ~ nou intrat in limba.) 2. cuvint imitativ = onomatopee. 3. (la pl.) text. (Melodie fara ~.) 4. conferintza (inv.) prelegere. (In ~ sau a dezbatut...) 5. alocutziune cuvintare discurs (pop.) vorba vorbire (inv.) voroava (fam. shi ir.) logos. (Un ~ in fatza unui public cald.) 6. (BIS.) cazanie omilie predica (inv.) chiriacodromion didahie poucenie predicare predicatzie propovedanie carte cu invatzatura. (In ~ preotului...) 7. interventzie. (~ sau la shedintza a fost oportun.) 8. cuvint introductiv = introducere prefatza cuvint inainte (livr.) preambul (inv.) introductzie precuvintare predoslovie preludiu procuvintare (grecism inv.) proimion (~ la o carte); cuvint inainte = introducere prefatza cuvint introductiv (livr.) preambul (inv.) introductzie precuvintare predoslovie preludiu procuvintare (grecism inv.) proimion. (~ la un studiu.) 9. afirmatzie declaratzie marturisire relatare spusa vorba zisa (livr.) asertziune propozitzie (astazi rar) parola voroava (fig.) gura. (Nu te lua dupa ~ lui.) 10. angajament asigurare fagaduiala fagaduintza legamint promisiune vorba (astazi rar) parola (inv. shi reg.) juruita (reg.) fagada (Transilv.) fagadash (Mold.) juruintza (inv.) promitere sfatuit (turcism inv.) bacalim. (Nu shia tzinut ~.) 11. glas grai gura voce (livr.) verb (pop.) limba (reg.) boace (inv.) rost. (Inca nu iam auzit ~.) 12. motiv pretext (inv.) chip. (Sub ~ k...)

cuvint (cuvínte) s. n. 1. Termen vorba. 2. Vorbit taifas. 3. (Inv.) Discurs. 4. Verb invatzatura a religiei. 5. (Inv.) SHtire veste noutate. 6. Proverb zicala. 7. Ordin dispozitzie. 8. Fagaduintza promisiune sigurantza. 9. (Inv.) Raspuns lamurire. 10. (Inv.) Disputa controversa. 11. Ratziune motiv cauza pricina. Mr. (cuvenda) istr. cuvint. Lat. conventum „reuniune” (Pushcariu 478; REW 2194; DAR; Philippide II 638; Densusianu GS II 15). Cuvintul exista in celelalte limbi romanice cu un semantism foarte diferit; pentru sensul rom. cf. shi alb. kuvënt „conversatzie” ngr. ϰουβέντα „conversatzie” k shi ngr. ὁμιλία „reuniune” shi „conversatzie” sl. sŭborŭ „reuniune” shi sb. zbor „conversatzie” etc. Aceasta coincidentza i determina pe unii filologi sa explice semantismul romanic printrun fond comun balcanic cf. Berneker 52 shi Sanfeld 34. In rom. este cuvint general folosit shi imaginea care o da ALR I 28 asupra folosirii sale este extrem de deficienta. Der. cuvinta (istr. cuvintu) vb. (a vorbi a grai a spune; a sta la taifas a conversa; a tzine un discurs; a declara) care Pushcariu 480 shi DAR il considera a proveni direct din lat. conventāre cf. alb. kuvendoń ngr. ϰουβεντιάζω; cuvintator adj. (care vorbeshte care poate vorbi; ratzional; chibzuit); necuvintator adj. (fara grai care nu poate vorbi; fara ratziune animalic); cuvintaretz adj. (inv. ratzional inzestrat cu ratziune); cuvintatorie s. f. (inv. elocintza); cuvintelnic s. n. (inv. dictzionar glosar); precuvintare s. f. (prefatza) inv. formatzie literara pe baza sl. prĕdŭslovije (Candrea). Cf. binecuvintare.

CUVANT (VÓRBA VOCÁBULA) s. n. (cf. lat. conventus „adunare intrunire” conventum „intzelegere”): unitate lexicala alcatuita dintrun complex sonor shi un sens (sau de un complex de sensuri) susceptibila de o intrebuintzare gramaticala: unitate lexicala de baza a vocabularului unei limbi. ◊ ~ moshtenít: c. ramas intro limba din limba de baza sau din limbile care sau incrucishat pentru a da nashtere unei limbi noi. In limba romana avem c. moshtenite din limba latina shi din limba getodacilor (substrat): casa bun doi eu meu acesta cine altul nimeni canta afara zau la k etc. (din latina); barza manz sambure viezure aprig cretz rabda scapara zburda etc. (din limba getodacilor). ◊ ~ imprumutát: c. luat dintro alta limba dupa formarea limbii care imprumuta. In limba romana sunt multe c. imprumutate (neologisme) in epoci diferite: munca viteaz hrani razna of (din vechea slava); orash viclean cheltui musai (din maghiara); zambila murdar tiptil bre haide (din turca); hartie ieftin lipsi agale (din neogreaca); cartof fain absolvi (din germana); diviziune dinamic milion explica alo contra or (din franceza) etc. ◊ ~ neológic: c. imprumutat dintro limba straina in diferite faze ale dezvoltarii limbii care imprumuta; de obicei se considera c. neologice cele imprumutate intro perioada mai apropiata de prezent (pentru limba romana incepand cu sfarshitul secolului al XVIIIlea shi pana azi sau cele formate relativ recent prin mijloace proprii). Astfel: abator (cf. fr. abbatoir) agrotehnica (cf. rus. agrotehnika) captiv (cf. fr. captif lat. captivus) campionat (cf. it. campionato) contrabanda (cf. it. contrabbando) interval (cf. fr. intervalle it. intervallo lat. intervallum) interveni (cf. it. intervenire fr. intervenir) memorie (cf. lat. memoria it. memoria fr. memoire) termos (cf. germ. Thermosflasche) forjor (fr. forgeur) matritzer (matritza + suf. er) etc. ◊ ~ formát: c. aparut pe terenul unei limbi pe baza derivarii compunerii sau conversiunii. Astfel: copilash marishor imbunatatzi shoimeshte mortzish etc.; bunacuviintza binevoitor doisprezece al douazecilea insumi acestalalt cel ce oricine nici unul binevoi deodata intotdeauna despre de pe la ashadar deoarece k sa etc.; binele semanatul tremuranda vestita dedesubtul inaintea etc. ◊ ~ báza (primitív): c. care serveshte k element de baza k punct de plecare in formarea altor cuvinte k de exemplu copil mare bun shoim shi mori din cuvintele derivate date k exemple mai sus. C. baza poate fi simplu (moshtenit sau derivat) sau compus in uz sau integrat in expresii literar sau regional la singular sau la plural identificabil sau neidentificabil in limba romana: ascultá in ascultator butoi in butoiash intrun in intruni intrun chip in intruchipa; bratz in imbratzisha piez in piezish; hotar in hotarnic morocani in morocanos; cleshte in incleshta coltzuri in coltzuros; ametzi in ametzeala moale in molcutz etc. ◊ ~ derivát: c. obtzinut prin derivare cu sufix sau cu prefix (shi cu prefix) de la un alt cuvant. Astfel: copilandru (< copil + suf. andru) bunicel (< bun + suf. icel) instraina (< pref. in + strain + suf. a) vultureshte (< vultur + suf. eshte) preface (< pref. pre + face) etc. ◊ ~ denominatív: c. derivat de la un nume de la un substantiv sau de la un adjectiv k exemplele copilarie (< copil + suf. arie) roshí (< roshu + suf. i) stegar (< steag + suf. ar) tarishor (< tare + suf. ishor) etc. ◊ ~ mobíl: c. nou obtzinut prin procedeul motziunii (obishnuit un substantiv) adica prin sufixatzie motzionala k in exemplele gascan (< gasca + suf. an) vulpoi (< vulpe + suf. oi) casiera (< casier + suf. a) doctoritza (< doctor + suf. itza) tigroaica (<tigru + suf. oaica) etc. ◊ ~ dezarticulát: c. prost articulat rau pronuntzat neclar. ◊ ~ símplu: c. alcatuit dintrun singur element formant k om roshu noi trei trece asha vai pe sa etc. ◊ ~ compús: c. alcatuit prin compunere din doua sau mai multe elemente formante distincte (de obicei partzi de vorbire) k bunastare guraleului guracasca cainelup buhaidebalta redactorshef galbendeschis sudamerican macedoroman gastrointestinal douazeci inshine aceastalalta cei ce oricare niciuna binemerita dedesubt inspre de pe langa ci shi etc. ◊ ~ analizábil: c. care poate fi analizat morfologic in partzi componente k imboboci derivat de la substantivul boboc + pref. im + suf. i. ◊ ~ neanalizábil: c. care nu poate fi analizat morfologic in partzi componente k bun se trei cand pe k ah! etc. ◊ ~ silábic: c. alcatuit din silabe. ◊ ~ monosilábic: c. format dintro singura silaba k sat gri doi tu cant sus of cu sa etc. ◊ ~ bisilábic: c. format din doua silabe k tata galben patru nostru trece astfel haide despre incat etc. ◊ ~ trisilábic: c. format din trei silabe k bunica violet douazeci cestalalt scrisese departe deasupra intrucat etc. ◊ ~ tetrasilábic (cvádrisilabic): c. format din patru silabe k facultate violaceu treisprezece acestalalt venisera niciodata imprejurul deoarece etc. ◊ ~ péntasilabic: c. format din cinci silabe k biblioteca comensurabil nouasprezece practicasera odinioara etc. ◊ ~ óctosilabic: c. cu opt silabe k imprescriptibilitate. ◊ ~ polisilábic: c. format din mai multe silabe k perspicacitate interminabil paisprezece ceastalalta decalcifiinduse literalmente dindaratul deoarece etc. ◊ ~ imparisilábic: c. care nu pastreaza acelashi numar de silabe in cursul flexiunii (obishnuit un substantiv sau un adjectiv in limba latina) k N. V. miles („ostash”) tenĕr („tanar”); G. milites teneri; D. militi tenĕro; Ac. militem tenerum; Abl. milite tenĕro. ◊ ~ parisilábic: c. careshi pastreaza numarul silabelor in cursul flexiunii (obishnuit un substantiv sau un adjectiv in limba latina) k N. V. civis („cetatzean”) niger („negru”); G. civis nigri; D. civi nigro; Ac. civem nigrum; Abl. cive nigro. ◊ ~ omofón: c. pronuntzat asemanator cu un alt cuvant dar scris diferit de acesta k engl. peace („pi:s”) „pace” shi piece („pi:s”) „bucata”; unsoare un soare omisiune o misiune ocupa o cupa otava o tava etc. ◊ ~ omofórm: c. care se pronuntza shi se scrie la fel cu un alt cuvant; forma izolata din cadrul unei partzi de vorbire care coincide k pronuntzare shi k scriere cu forma unei alte partzi de vorbire. Astfel: care (substantiv neutru plural) care (pronume relativ) dar (substantiv neutru singular) dar (conjunctzie coordonatoare adversativa) etc. ◊ ~ omográf: c. scris la fel cu un alt cuvant dar pronuntzat diferit de acesta. Astfel: cása (substantiv) casắ (verb) mása (substantiv) masắ (verb) vésela (adjectiv) veséla (substantiv) etc. ◊ ~ accentuát; c. scos in evidentza in cadrul propozitziei cu ajutorul accentului. Astfel: „A mea a fost izbanda shi aci imi voi asheza eu locuintza” (Al. Odobescu); „Are neasemuit farmec padurea. Iam cunoscut toate potecile shi toate desishurile” (Z. Stancu). ◊ ~ oxitón: c. accentuat pe ultima silaba k baclavá canavá chimonó ramureá revení trecú cobori etc. ◊ ~ paroxitón: c. accentuat pe penultima silaba k albástru artéra depárte fiecáre imprejúrul petréce etc. ◊ ~ proparoxitón: c. accentuat pe antepenultima silaba k acéstora armátele luptásera roshiática etc. ◊ ~ neaccentuát (atón): c. nereliefat prin accent in cadrul propozitziei. Astfel: „Acólo este tzara mea / SHi neamul meu cel romanesc” (I. Nenitzescu). ◊ ~ cu contzinut notzional: c. care are la baza o notziune in jurul careia sa format un sens. Sunt considerate cuvinte cu notziuni substantivele adjectivele numeralele pronumele verbele shi adverbele: baiat frumos cinci acesta a canta bine etc. ◊ ~ fara contzinut notzional: c. lipsit de notziune deoarece aceasta sa atrofiat prin abstractizarea shi gramaticalizarea cuvantului sau pur shi simplu na existat de la inceput. El poate avea in schimb fie o semnificatzie gramaticala (cum este articolul) fie o semnificatzie lexicala foarte abstracta shi foarte slaba (cum sunt prepozitzia shi conjunctzia) fie o putere semantica de sugerare a starilor emotzionale shi volitzionale sau de evocare prin imitare aproximativa a sunetelor shi a zgomotelor (cum este interjectzia): l a cu de k sa ah! hai na poc! zdup! etc. ◊ ~ anafóric: c. care reia o notziune o idee deja exprimata (anterior) in vederea accentuarii ei. ◊ ~ redundánt: c. de prisos superfluu nenecesar care nu aduce un plus de informatzie (in teoria informatziei). ◊ ~ concrét: c. care poseda un contzinut reprezentabil in planul senzorial k barbat pom dulce negru fluierá fulgerá etc. ◊ ~ abstráct: c. care poseda un contzinut nereprezentabil in planul senzorial k cinste curaj iscusit intzelegator doi zece voi ei gandi parea atat parca fara prin shi dar etc. ◊ ~ apreciatív: c. cu sens favorabil; c. care sugereaza o atitudine de apreciere de stima de consideratzie k domn doamna invatzat maestru maestra etc. ◊ ~ depreciatív (peioratív): c. cu sens nefavorabil c. care sugereaza o atitudine de dispretz de lipsa de consideratzie de batjocura k birocrat („functzionar formalist”) contzopist („functzionar marunt”) troglodit („om grosolan” „om necivilizat”) natafletz („om tont” „om natang”) zurbagiu („om scandalagiu”) etc. Sensurile nefavorabile ale acestei categorii de cuvinte se datoresc insistentzei asupra insushirii obiectelor metaforei nepotrivirii de gen dintre termenulbaza shi derivat contextului social imprejurarii particulare etc. Adeseori rolul sufixelor lexicale in sublinierea acestui sens este evident: barbatzoi fatoi articolash gazetarash avocatzel mamaligar panglicar opincar bagaretz plangaretz bagacios plangacios etc. In comparatzie cu apreciativele in limba romana exista foarte multe depreciative (peiorative) unele dintre ele cu o incarcatura negativa foarte puternica. ◊ ~ echivóc: c. ambiguu; c. care poate fi interpretat in mai multe feluri intrun context dat k haina ras umbrele etc. (v. echivóc). ◊ ~ monosemántic (univóc): c. care dispune de un singur sens lexical k avion catarg randunica zapada curajos violet saluta vorbi aici repede ura! etc. ◊ ~ polisemántic (plurivóc): c. care dispune de mai multe sensuri lexicale k acord baba carte deschide inima nod bun cald ah! etc. C. polisemantic poate dispune de mai multe corpuri fonetice identice reunite printro caracteristica semantica comuna (sem). Astfel: caracteristica semantica „scalda” „spala” leaga formele bai („scalde”) bai („scaldatori”) bai („camere de spalat”) shi bai („localitatzi cu instalatzii speciale destinate curei balneare”). ◊ ~ atestát: c. care figureaza intrun text specific unei limbi de baza; c. a carui existentza poate fi dovedita. Pentru limba latina cele mai multe cuvinte sunt atestate: acus (> rom. ac) aduncus (> rom. adanc) ego (> rom. eu) quattuor (> rom. patru) cantare (> rom. canta) quando (> rom. cand) de (> rom. de) si (> rom. shi) etc. ◊ ~ neatestát: c. care nu figureaza intrun text specific unei limbi de baza; c. a carui existentza nu poate fi dovedita (de multe ori lingvishtii „reconstruiesc” cuvintele neatestate cu aproximatzie sau cu exactitate orientanduse dupa formele evoluate care le moshtenesc in limbile inrudite ce deriva din limba de baza). Multe cuvinte din limba latina sunt neatestate fiind notate la inceput cu un asterisc: *accubiliare (> rom. aciua) *ammisticare (> rom. amesteca) *appensare (> rom. apasa) *arrectare (> rom. arata) etc. Din cele 886 de cuvinte latine neatestate shi reconstruite de lingvishti consemnate in dictzionarele noastre etimologice 100 au fost deja depistate in diferite texte latine: abbattere (> rom. abate) battitura (> rom. batatura) capitina (> rom. capatzana) dispartire (> rom. despartzi) frictura (> rom. friptura) sanitosus (> rom. sanatos) etc. ◊ ~ literár: c. cu circulatzie in limba literara; c. care apartzine limbii literare k albie albastruinchis cartof floareasoarelui gramada serpentina sfashia se urca zapada etc. ◊ ~ regionál (dialectál): c. cu circulatzie intrun dialect sau intrun grai k ciupa („albie”) civit („albastruinchis”) crumpena sau picioica („cartof”) rasarita („floarea soarelui”) clada („gramada”) carjoaie („serpentina”) carnosi („sfashia”) se aburca („se urca”) nea sau omat („zapada”) etc. ◊ ~ populár: c. cu circulatzie in mai multe dialecte sau graiuri k civilie („viatza de om civil”) covaseala („plamada”) crashcá („scrashni”) cutzitash („briceag”) culmish („culme”) cumatru („nash”) cushma („caciula”) etc. ◊ ~ argótic: c. de argou k mardeala („bataie”) mangleala („furt”) ciripi („denuntza”) etc. (v. shi argóu). ◊ ~ de jargon: c. pretentzios de origine straina cu circulatzie ingusta neasimilat de limba uzuala folosit cu scopul de a impresiona pe interlocutor k mersi („multzumesc”) sharmant („incantator”) etc. (v. shi jargón). ◊ ~ uzuál: c. folosit in mod curent obishnuit; c. care este in uz k apa casa masa paine etc. ◊ ~ familiár: c. care exprima un anumit grad de intimitate care este obishnuit intrun mediu intim k acushica („acum”) cumvashilea („cumva”) cuscrenie („inrudire”) cutarica sau cutaritza („un oarecare” „cineva”) etc. ◊ ~ rar: c. folosit cu totul intamplator sau in mod special in anumite imprejurari k adagiu („maxima”) admirare („admiratzie”) admisibilitate cutezantza („curaj”) cusurgiu („carcotash”) cusatoreasa („croitoreasa”) cuscuta („tortzel”) etc. ◊ ~ invechít (arháic): c. care nu mai este folosit in limba actuala; c. care a ieshit din uz k adamasca („stofa de matase cu flori”) carcserdar („comandant de potera”) credincer („om de incredere”) crezamant („crezare”) crancénie („cruzime”) curtení („a face curte cuiva”) cursoare („curent”) cumplitate („zgarcenie”) cucura („tolba de sagetzi”) etc. ◊ ~ expresív: c. care exprima ceva in mod viu sugestiv plastic elocvent k vaduri vuiet carari vatra vreascuri vreme jale tarzie etc. din poezia „Mama” de George Coshbuc. ◊ ~ poétic: c. folosit de obicei in poezie cu valentze poetice creator de valori poetice. Astfel in Scrisoarea III Mihai Eminescu a valorificat magistral cuvintele pamant shi apa carora Tudor Arghezi lea dat mai tarziu o noua stralucire in poezia Cantare urmat de Nichita Stanescu in Despre limba romana. ◊ ~ chéie: c. esentzial in unele poezii; c. in care se concentreaza ideea fundamentala a acestora; cuvantnucleu care explica intregul contzinut al operei. Astfel in poezia Mai am un singur dor de Mihai Eminescu cuvintele pribeag shi singuratate iar in poezia Vara de George Coshbuc cuvintele cald shi lumina. ◊ ~ shtiintzífic: c. care se refera la shtiintza; c. propriu unei ramuri shtiintzifice care denumeshte o notziune dintrun domeniu shtiintzific k acid baza; fuziune neutron; inflorescentza petala; delta relief; diametru multiplu; diapazon gama etc. ◊ ~ téhnic: c. care se refera la tehnica; c. propriu unei ramuri tehnice care denumeshte o notziune dintrun domeniu tehnic k accelerator accelerometru balansoar branshament cartograma ciclotron deversor ecluza filament filtru granulator etc. ◊ ~ flexíbil: c. careshi schimba forma pentru a putea exprima diferite raporturi gramaticale k o casa unei case. Sunt c. flexibile: substantivul articolul adjectivul numeralul pronumele shi verbul. ◊ ~ declinábil: c. care se poate declina. Sunt dedinabile: substantivul articolul adjectivul numeralul shi pronumele. ◊ ~ neflexíbil: c. care nushi schimba forma pentru a putea exprima diferite raporturi gramaticale k totdeauna bravo! peste k. Sunt neflexibile adverbul interjectzia prepozitzia sht conjunctzia. ◊ ~ nedeclinábil: c. care nu se poate declina. Sunt nededinabile: adjectivele invariabile (asha asemenea atare; ditamai coshcogeamite; gri bej maro etc.) pronumele interogativrelativ ce pronumele nehotarate compuse care au in structura pronumele interogativrelativ ce (fiece oarece orice ceva) pronumele negativ nimic unele grupe de numerale (distributive shi adverbiale) adverbele interjectziile prepozitziile shi conjunctziile. ◊ ~ imitatív (onomatopéic): c. care imita un sunet sau un zgomot natural un sunet emis de om de animale de pasari sau de insecte k baldabac! zdup! vajj! sforr! ham! cotcodac! tzarr! etc. ◊ ~ exclamatív: c. care sugereaza prin contzinutul sau o anumita stare sufleteasca beneficiind shi de o punctuatzie corespunzatoare acesteia sau care ajuta prin topica shi intonatzia sa la realizarea unor propozitzii exclamative. Sunt considerate c. exclamative prin excelentza interjectziile care sugereaza stari fizice shi emotzionale: ah! au! ehe! of! oleoleo! oho! ptii! vai! etc.; adjectivul interogativ ce shi adverbele interogative ce shi cat: „Ce om era!”; „Ce caracter desavarshit avea!”; „Ce repede trece vremea!”; „Cat de frumoshi sunt anii tineretzii!”. Uneori adverbul ce este urmat de prepozitzia de cu sens adjectival cantitativ: „Ce de oameni sau adunat in centru!” ◊ ~ pozitív: c. care sugereaza prin contzinut shi forma ideea de afirmare a persoanei a lucrului sau a circumstantzei sau care ajuta in calitate de raspuns la o intrebare la afirmarea actziunii verbului predicat din propozitzia interogativa. Sunt considerate c. pozitive adverbele cu contzinut afirmativ: da desigur fireshte intocmai negreshit etc. ◊ ~ negatív: c. care sugereaza prin contzinutul lui lexical ideea de negare a persoanei a lucrului sau a circumstantzei sau care ajuta la negarea actziunii verbului predicat dintro propozitzie. Sunt considerate c. negative pronumele shi adjectivele negative shi adverbele cu contzinut negativ: nimeni nimic nici unul nici una nici un nici o; nu ba nicidecum niciodata nicicum niciunde nicicand nicaieri etc. ◊ ~ interogatív: c. care ajuta la formularea unei intrebari sau a unei propozitzii interogative. Sunt considerate c. interogative pronumele shi adjectivele interogative shi adverbele interogative: care? cine? ce? cat? cata? catzi? cate? cand? unde? incotro? cum? cat? ◊ ~ intaritór: c. care ajuta la sublinierea mai pregnanta a unei anumite idei prin ashezarea sa langa cuvantul care exprima aceasta idee. Sunt considerate c. intaritoare pronumele shi adjectivele de intarire shi adverbele de mod de precizare sau de intarire: insumi insami insutzi insushi insashi etc.; chiar shi tocmai („Insushi profesorul a lucrat cu noi”; „Chiar pe el lam vazut ieri”; „SHi aici se munceshte”; „Pleaca tocmai sambata” etc.). ◊ ~ repetát: c. reluat; c. care mai apare inca o data in propozitzie (in aceeashi forma sau schimbat) realizand fie o constructzie cu valoare adverbiala (cuvant repetat prin juxtapunere: incetincet shontacshontac abiaabia etc. sau locutziune in care intre cele doua forme apar prepozitzii: din cand in cand din loc in loc ceas de ceas din ce in ce incetul cu incetul etc.) fie figura de stil denumita repetitzie cu diferite valori in context: mare mare; frumos frumos; bine bine; minunea minunilor; floarea florilor; codrule codrutzule; singur singurel etc. ◊ ~ regént: c. de care depinde sintacticfunctzional o parte secundara de propozitzie (atributul complementul elementul predicativ suplimentar) sau o propozitzie subordonata. Sunt c. regente pentru atribute: substantivele numeralele shi pronumele; pentru complemente: adjectivele verbele adverbele shi interjectziile predicative; pentru elemente predicative suplimentare: substantivele numeralele pronumele (cu functzie de subiecte sau de complemente directe) shi verbele sau interjectziile predicative (de obicei cu functzie de predicat). ◊ ~ corelatív: c. din propozitzia regenta care exprima o reciprocitate luat in raport cu elementul introductiv al unei subordonate. El dispune de o intonatzie specifica shi ajuta la intarirea raportului de subordonare existent in fraza. Intonatzia subliniaza mai pregnant atat mijlocul de realizare a raportului de subordonare din fraza cat shi contzinutul acestui raport; atat partea de vorbire sau de propozitzie care o reprezinta (dispune frecvent de o functzie sintactica) cat shi subordonata introdusa prin conjunctzii subordonatoare sau prin pronume shi adverbe relative. Pot fi c. corelative in limba romana: unele adjective invariabile unele pronume shi adjective demonstrative unele pronume shi adjective nehotarate unele pronume shi adjective negative unele adverbe shi locutziuni adverbiale unele conjunctzii shi locutziuni conjunctzionale unele interjectzii. Astfel: „Ajunsese intro asemenea situatzie k nu te mai puteai intzelege cu el”; „Cine shtie carte acela are patru ochi”; „Acea paine e mai buna care este muncita de tine”; „Numi mai ramane alta de facut decat sa ies in cerdac” (V. Alecsandri); „Alta solutzie nu exista decat sa te straduieshti”; „Ashtia nu au nimic mai bun de facut decat sa discute pe altzii”; „Na spus nici un cuvant decat k a oftat”; „Unde prindea omul acolo il ocara” (I. Slavici); „Cum itzi vei ashterne asha vei dormi”; „Atat a muncit cat a putut”; „Cand ma chemat atunci mam dus”; „Tot mai citesc maiastratzi carte deshi tzio shtiu pe dinafara” (A. Vlahutza); „Pe cand oastea se ashaza iata soarele apune” (M. Eminescu). ◊ ~ incidént: c. intercalat intre partzile unei propozitzii sau ale unei fraze fara a fi legat sintactic de acestea. Este rostit cu o intonatzie deosebita apare izolat intre virgule linii de pauza sau paranteze shi aduce o informatzie suplimentara in interiorul unei comunicari de baza: „Am gasit din nenorocire un vagon de clasa a IIa la coada trenului” (I. L. Caragiale); „Nu shtiu zau cum a sta shi asta” (Ion Creanga); „Poftim nepoate Grigri zice ceteshte shi te bucura” (M. Sadoveanu) etc. Sunt considerate c. incidente in cadrul propozitziilor vocativele cuvintele shi formulele de adresare (de tipul mai bre fa draga dragul meu draga mea etc.) precum shi unele adverbe de mod k desigur fireshte poate probabil bineintzeles neindoielnic dimpotriva cica pasamite etc.: „Mia comunicat fireshte ceea ce era mai important”; „Va vetzi fi aducand aminte probabil de seara aceea din toamna trecuta”; „Miam luat desigur din vreme toate masurile necesare” etc. ◊ ~ de umplutura: c. incident de prisos cu valoare afectiva care intrerupe shirul comunicarii fara sa aduca vreun supliment de informatzie in legatura cu ea. Este caracteristic limbii vorbite shi nu dispune de sens lexical: „E primejdie mare domnule” (I. L. Caragiale); „(Leonida incepe sa sforaie.) Dormi soro?...” (idem); „Bine frate revulutzie k revulutzie da nutzi spusei k nui voie de la politzie sa dai focuri in orash?” (idem); „Mai stam noi oleaca shi pe urma numai ce sarata mai tata o groaza de mistretzi” (M. Sadoveanu). ◊ ~ expletív (parantétic): c. intercalat intro propozitzie care nu este necesar pentru intzelegerea sensului comunicarii putand lipsi din enuntz. Un exemplu nil ofera pronumele personal expletiv cu valoare de nominativ etic. In aceasta calitate el exprima solicitarea interlocutorului de a participa efectiv la ceea ce nareaza locutorul nu are functzie sintactica shi intareshte negatzia intro propozitzie nominala k in exemplul „... nici tu sat nici tu targ nici tu nimica” (Ion Creanga). ◊ ~ de legatura: c. care leaga o parte de propozitzie de elementul regent din cadrul aceleiashi propozitzii doua partzi de propozitzie sau doua propozitzii de acelashi fel sau propozitzia subordonata de propozitzia regenta. In prima situatzie este vorba de o prepozitzie in a doua de o conjunctzie coordonatoare shi in a treia de o conjunctzie subordonatoare de un pronume de un adjectiv sau de un adverb relativ: „O multzime fara seama de oameni shi de vite se inghesuisera pe pod in cea mai mare neoranduiala” (N. Balcescu); „La universitate a intampinat greutatzi ashteptate shi neashteptate” (L. Rebreanu); „Batranul Dan desprinde un palosh vechi din cui / SHi paloshul luceshte voios in mana lui” (V. Alecsandri); „Elevului incepura sai clantzane dintzii” (M. Preda); „SHtirbul care se apropia de el in fuga se opri mai speriat k prima data” (D. R. Popescu); „A doua zi cand mam dus la shcoala lam gasit in usha clasei a IVa de umanioare” (I. Ghica). ◊ ~ introductív: c. care introduce in propozitzie sau in fraza o unitate sintactica specifica acestora. Astfel: prepozitziile introduc in propozitzii atributele numele predicative complementele sau elementele predicative suplimentare iar conjunctziile subordonatoare adjectivele pronumele shi adverbele relative introduc in fraza diferite tipuri de propozitzii subordonate. ◊ ~ cu functzie sintactica: c. care poate avea rolul unei partzi de propozitzie (subiect predicat nume predicativ atribut complement element predicativ suplimentar apozitzie). Sunt c. cu functzie sintactica: substantivul adjectivul numeralul pronumele verbul adverbul shi interjectzia. ◊ ~ fara functzie sintactica: c. care nu poate avea rolul unei partzi de propozitzie. Sunt c. fara functzie sintactica: articolul prepozitzia shi conjunctzia. ◊ ~ cu distributzie unidirectzionala: c. care intra in combinatzie in cadrul unui context dat obligatoriu pe rand cu cate un singur termen. Sunt considerate k avand o distributzie unidirectzionala substantivele marea majoritate a adjectivelor numeralele marea majoritate a pronumelor marea majoritate a verbelor marea majoritate a adverbelor shi o parte dintre interjectzii. ◊ ~ cu distributzie bidirectzionala: c. care intra in combinatzie in cadrul unui context dat obligatoriu simultan cu doi termeni. Sunt considerate k avand o distributzie bidirectzionala adjectivele relative pronumele relative pronumele nehotarate relative verbele copulative adverbele relative prepozitziile conjunctziile shi unele interjectzii k iata iaca shi iacata. ◊ ~ sibílic (sibilín sibilínic): c. cu putere enigmatica profetica rostit de Sybila personaj feminin legendar careia anticii i atribuiau darul de a prevedea viitorul fiind inspirata de zei. ◊ ~ tabú: c. evitat in vorbire din superstitzie sau din pudoare (v. interdictzie de vocabular). ◊ ~ mátca: c. care se afla in fruntea unui articol de dictzionar sub care se grupeaza shi se gloseaza toate variantele shi expresiile (uneori shi derivatele sau compusele) cu sensurile corespunzatoare. ◊ parte de c.: v. parte de vorbire. (Pentru clasificarea c. v. critériu).

CUVINT. Subst. Cuvint cuvintzel (dim.) termen verb (livr.) vocabula (livr.) vorba vorbulitza (dim.) vorbushoara (pop.) vorbishoara (pop.) vorbutza (reg.) zicere spusa expresie; glose. Cuvint simplu; cuvint compus; cuvint primitiv; cuvint derivat derivat; cuvintmatca; cuvinte inrudite. Onomatopee; interjectzie. Lexem; semantem (lingv.); semem; sem. Cuvint monosemantic; cuvint polisemantic. Nume termen denumire; nume propriu; nume comun; apelativ; supranume; porecla; antroponim; toponim toponimic; hidronim; oronim; etnonim. Cuvint imprumutat neologism barbarism; frantzuzism; galicism; germanism; grecism; italienism; latinism; maghiarism ungurism (rar); rusism; rutenism; sirbism; slavonism; turcism. Cuvint autohton; neaoshism. Arhaism. Regionalism. Argotism; jargonism. Cuvint (termen) dialectal. Sinonim; antonim; omonim; paronim. Formarea cuvintelor derivare; compunere. Familie de cuvinte. Lexic vocabular. Dictzionar dictzionarash (dim.) lexicon (rar) vorbar (inv.) glosar. Lexicologie; etimologie; semasiologie semantica; semantism; onomasiologie. Lexicografie. Lexicolog; semasiolog semantician; lexicograf; etimolog etimologist. Adj. Lexical; lexematic (lingv.); lexicologic; semasiologic semantic; monosemantic polisemantic; etimologic. Lexicografic. Vb. A rosti (a spune) un cuvint a cuvinta; a folosi (a utiliza) un cuvint; pronuntza un cuvint; a scrie un cuvint. A forma un cuvint a deriva. A imprumuta un cuvint a calchia. V. denumire semn semnificatzie.

cantec fara cuvinte v. Lied ohne Worte.

Lied ohne Worte (cuv germ. [li:d o:ne vorte] „cantec fara cuvinte”; fr. Romance sans paroles; engl. song without Words) piesa instrumentala asemanatoare k structura shi cantabilitate liedului*. Frecvent in creatzia compozitorilor romantici (MendelssohnBartholdy 36 L. bazate mai ales pe principiul melodiei cu acomp. cu schema: preludiu (2) shi postludiu* incadrand o melodie cu caracter vocal) shi in cea a compozitorilor apartzinand shcolilor natzionale (Smetana RimskiKorsakov).

JOC DE CUVINTE s. n. (dupa fr. jeu de mots): 1. (in sens strict) efectul produs de asemanarea fonica imperfecta a cuvintelor care au insa sensuri diferite shi grafie diferita (este cazul paronimelor) sau de asemanarea fonica perfecta shi de scrierea identica dar cu sensuri diferite (este cazul omonimelor). Jocul de cuvinte se realizeaza shi cu ajutorul cuvintelor omografe (echivocul) sau al cuvintelor omofone (calamburul). 2. (in sens larg) jocul de spirit k anagrama acrostihul sharada etc.

CUVINTUL cotidian politic. A aparut la Bucureshti intre 1924 shi 1941 cu intreruperi. Directori: Nae Ionescu Titus Enacovici. A editat un supliment literarartistic.

CUVINTUL LIBER revista politica shi literara de orientare democratica. A aparut in trei serii saptaminal la Bucureshti intre 1919 shi 1936. Directori: Eugen Filotti T. TeodorescuBranishte (din 1933).

ET SEMEL EMISSUM VOLAT IRREVOCABILE VERBUM (lat.) un cuvant o data spus zboara fara sal mai potzi aduce inapoi Horatziu „Epistulae” 1 6 31.

GRAECA SUNT NON LEGUNTUR (lat.) (aceste cuvinte) sunt scrise pe greceshte nu se citesc Avertisment asupra unui text ininteligibil dificil in Evul Mediu limba greaca nemaifiind cunoscuta pasajele scrise in greceshte din lucrarile latine se sareau.

MULTA PAUCIS (lat.) mult in putzine (cuvinte) Indemn la concizie. V. shi Multum in parvo.

REM TENE: VERBA SEQUENTUR (lat.) stapaneshte materia; cuvintele vin de la sine Aforism atribuit lui Cato cel Batran. Dezvoltzi cu ushurintza un subiect care eshti stapan.

SI J’ECRIS QUATRE MOTS J’EN EFFACERAI TROIS (fr.) daca scriu patru cuvinte voi shterge trei dintre ele Boileau „Satires” III 52. Vers celebru prin care se recomanda scriitorilor o mare exigentza fatza de propria creatzie.

a spune doua vorbe shi un cuvant expr. a vorbi extrem de concis.

adio Margareto! / shi nam cuvinte! / shiun praz verde! expr. folosita pentru a exprima indiferentza totala fatza de cineva

in toata puterea cuvantului expr. in sensul real / imediat al cuvantului.