VÓCE voci s. f. 1. Facultate specifica omului de a emite sunete articulate; ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; glas. ◊ Expr. A ridica vocea = a vorbi rastit. 2. Insushire a cuiva de a canta frumos din gura. ♦ Registru de sunete muzicale mai inalte sau mai profunde in care cineva poate canta. ◊ Voce calda = voce in care predomina componentele de frecventza joasa accentuate natural sau artificial. Voce metalica = voce dura aspra in care predomina componentele de frecventza inalta. Voce profesionala = voce care corespunde unor exigentze inalte specifica cantaretzilor actorilor crainicilor. Voce robot = denumire data vocilor lipsite de inflexiunile specifice vocii umane. Voce sintetica = voce produsa prin intermediul unui sintetizor de vorbire. 3. Linie melodica incredintzata fiecarui instrument dintro compozitzie. Din lat. vox vocis.

voce sf [At: LAURIAN F. 109/4 / V: (irg) voace (reg) bo~ boa~ (lti rar) vocs sn / Pl: voci (ivr) ~ / E: ml vox vocis] 1 Facultatea specifica omului de a emite sunete articulate Si: glas (2) grai (13) (irg) vorba (227) voroava (57). 2 Ansamblu de sunete individuale specifice produse de vibrarea coardelor vocale umane sub efectul unei excitatzii nervoase ritmice Si: glas (1) grai (7). 3 (Pex; in legatura cu verbe de declaratzie) Exprimare orala a gandurilor a sentimentelor a vointzei. 4 (Ilav) Cu jumatate (de) ~ In shoapta. 5 (Ial) In taina. 6 (Ial) Cu ton nesigur ezitant. 7 (Inv; ilav) Prin ~ vie sau prin via ~ Oral. 8 (Ilav) Intro ~ (Totzi) deodata. 9 (Ial) In unanimitate. 10 (Ie) A ridica ~a A vorbi a raspunde cu un ton ridicat rastit. 11 (Iae) A protesta. 12 (Lpl) Larma de voci. 13 (Pm) Persoana insashi care vorbeshte. 14 (Is) ~ artificiala Sunet complex obtzinut prin mijloace tehnice ale carui caracteristici corespund in mod sensibil celor ale vocii umane. 15 (Rel; ie) A auzi voci A percepe un mesaj mistic pe cale auditiva. 16 (Pat sau irn; iae) A avea halucinatzii auditive. 17 (Ivp) Cuvant (1). 18 (Mun; if boace) Gura (1). 19 Ton al unei voci (determinat de o anumita stare sufleteasca emotzionala). 20 Intonatzie. 21 Fel de a vorbi al cuiva. 22 Aptitudine care o are o persoana de a canta frumos din gura. 23 Succesiune de sunete emise de om in timpul cantarii. 24 (Pm) Persoana care canta. 25 (Ila) Din ~ Cantat din gura. 26 (Ie) A fi in ~ A fi in buna dispozitzie vocala. 27 Registru de sunete muzicale mai inalte sau mai profunde in care cineva poate canta. 28 (Is) ~ calda Voce in care predomina componentele de frecventza joasa accentuate natural sau artificial. 29 (Is) ~ metalica Voce dura aspra in care predomina componentele de frecventza inalta. 30 (Is) ~ profesionala Voce care corespunde unor exigentze inalte specifica actorilor cantaretzilor crainicilor. 31 (Is) ~ robot Voce lipsita de inflexiunile specifice vocii umane. 32 (Is) ~ sintetica Voce produsa prin intermediul unui sintetizator de vorbire. 33 Linie melodica incredintzata fiecarui instrument dintro compozitzie. 34 (Pan) Ciripit cantec al pasarilor. 35 (Pan) Strigat produs de unele animale. 36 (Pex; poetic) Ansamblu de sunete produse de un instrument muzical de frunzishul mishcat de vant de ape de anumite aparate etc. 37 (Fig) Manifestare launtrica a propriei conshtiintze. 38 (Fig) Intuitzie. 39 (Fig) Avertisment dictat de propria conshtiintza sau venit de la cineva. 40 (Fig; is) ~a sangelui Atashament obscur independent de ratziune intre membrii aceleiashi familii. 41 (Fig) Expresie a unei opinii personale. 42 (Pex) Opinie. 43 (Fig; pm) Persoana care ishi exprima propria opinie. 44 (Fig) Expresie a unei capacitatzi interioare creatoare a unui talent innascut. 45 (Fig; pm) Persoana inzestrata cu un talent innascut. 46 (Ivr) Vocala (1). 47 (Grm; sst) Diateza¹.

voce s.f. 1 Facultate specifica omului de a emite sunete articulate; sunet sau ansamblu de sunete produse de vibrarea coardelor vocale umane sub efectul unei excitatzii nervoase ritmice; mijloc prin care se realizeaza vorbirea; glas. Vocea batrinului Iuga se schimbase shi se inmuiase (REBR.). ◊ Loc.adv. Cu jumatate (de) voce = a) incet in shoapta; in taina. Domnishoara mea trebuie oprita la Luncavatz hotari el pripit cu jumatate de voce (SADOV.); b) cu ton nehotarit nesigur shovaitor. Aristia fu destul de incurcat... i raspunse cu jumatate voce omului cu barba patrata shi umeri largi din fatza sa (K. PETR.). ◊ Expr. A ridica vocea v. ridica. ♦ Persoana care vorbeshte. Pofteshte sho aprinde... zise o voce... linga el (AGAR.). 2 (urmat de determ. care arata felul) Tonalitate a vocii (determinata de o anumita stare sufleteasca emotzionala etc.); intonatzie inflexiune; fel de a vorbi al cuiva. Zace palida vergina cu lungi gene voce blinda (EMIN.). ◊ Voce plina v. plin. Voce de stentor v. stentor. 3 Insushire aptitudine a cuiva de a cinta frumos din gura. Au descoperit insa k are voce shi lau invatzat citeva arii care trupa le cinta in cor (GAL.). ♦ Registru de sunete muzicale mai inalte sau mai profunde in care cineva poate cinta. Salonul cel mare... vibra de un zgomot asurzitor de voci soprane (PAPAD.). 4 Analog. Ciripit sau cintec al pasarilor. Voci de gaitze... fac sa scoboare ploaia (COSHB.). 5 Analog. Strigat produs de unele animale. Se auzi de sus Vocea leului rapus (ARGH.). 6 (muz.) Linie melodica incredintzata fiecarui instrument executant intro compozitzie. 7 Fig. Manifestare launtrica a propriei conshtiintze; (expresie a) ceea ce resimtzim in noi inshine; expresie a unor imbolduri porniri etc. interioare. Tu nu vei fi nici bogat nici sus ashezat pare sa dascaleasca o voce interioara (ARGH.). 8 Expresie a unei opinii a unei pareri; ext. opinie parere. ♦ Persoana care ishi face cunoscuta opinia parerea in legatura cu ceva. Nu lipseau voci care sai asigure pre ceilaltzi k strainul i va ruina (E. BAR.). • pl. voci. /<lat vox vocis; cf. shi fr. voix.

VÓCE voci s. f. 1. Facultate specifica omului de a emite sunete articulate; ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; glas. ◊ Expr. A ridica vocea = a vorbi rastit. 2. Insushire aptitudine care o au unele persoane de a canta frumos din gura. ♦ Registru de sunete muzicale mai inalte sau mai profunde in care cineva poate canta. ◊ Voce calda = voce in care predomina componentele de frecventza joasa accentuate natural sau artificial. Voce metalica = voce dura aspra in care predomina componentele de frecventza inalta. Voce profesionala = voce care corespunde unor exigentze inalte specifica cantaretzilor actorilor crainicilor. Voce robot = denumire data vocilor lipsite de inflexiunile specifice vocii umane. Voce sintetica = voce produsa prin intermediul unui sintetizor de vorbire. 3. Linie melodica incredintzata fiecarui instrument dintro compozitzie. Din lat. vox vocis.

VÓCE voci s. f. 1. Ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale ale omului; glas. Vocea linishtita a lui Birnoava incepu sal atzitze cu intrebari felurite. SADOVEANU O. VII 54. Ishi schimba vocea shi fizionomia in atitea feluri cite persoane erau. BRATESCUVOINESHTI I. 31. K un palat pustiu cu geamuri sparte Padurea noastra tace parasita: Eu singur cint cu vocea obosita SHi trec prin incaperile desharte. IOSIF P. 46. O dezmiarda sho intreaba Iar ea fatza shio ascunde SHi asha dencet raspunde Cu o voce dulce slaba. EMINESCU O. I 104. ◊ Expr. A ridica vocea = a vorbi cu ton de cearta rastit enervat. ◊ Fig. Zise vailor sa cinte... Cu voci de frunze shi de ape. MACEDONSKI O. I 65. 2. Aptitudine talent care il au unii oameni de a cinta din gura. Au descoperit insa k are voce shi lau invatzat citeva arii care trupa le cinta in cor. GALACTION O. I 118. ♦ Registru de sunete muzicale mai inalte sau mai profunde in care poate cinta cineva.

VÓCE ~i f. Facultate a omului de a emite sunete articulate; glas; grai. ~ linishtita. ♦ A ridica ~ea a spune ceva pe un ton ridicat; a se rasti. 2) darul de a canta frumos din gura. 3) Melodie sustzinuta de un grup de cantaretzi in cadrul unui cor sau al unui ansamblu vocal. ~ea intai. Cor pentru trei ~i. [G.D. vocii] /<lat. vox vocis it. voce

voce f. 1. glas sunet ce iese din gura omului shi din a unor animale; 2. voce modificata prin cantare: voce de tenor; 3. apel cuvant sfat: ascultatzi vocea ratziunii; 4. Gram. forma verbala dupa cum actziunea e facuta sau suferita de subiect: vocea activa pasiva.

*vóce f. (lat. vox vócis. V. bocesc). Glas sunetu vorbelor omuluĭ shi a strigatuluĭ animalelor: o voce de copil. Fel de voce din punct de vedere muzical: voce de tenor. Apel indemn sfat: vocea ratziuniĭ vocea singeluĭ. Forma (la verb): vocea activa (maĭ des forma). Vocile omeneshtĭ se impart in barbateshtĭ (tenor shi bas) shi femeĭeshtĭ orĭ copilareshtĭ (sopran shi contralto). Sopranu shi tenoru contralto shi basu formeaza cŭartetu vocal. Baritonu tenoru ushor shi sopranu mediŭ is vocĭ mixte. Afara de rare exceptziunĭ fiecare din aceste felurĭ de vocĭ cuprinde 1314 note.

+voce (sub ~) (lat.) loc. adj. loc. adv. (glosa ~; a se vedea ~); abr. s.v.

vóce s. f. art. vócea g.d. art. vócii; pl. voci

vóce s. f. art. vócea g.d. art. vócii; pl. voci

voce ci.

VÓCE s. 1. v. glas. 2. glas timbru ton (pop.) viers. (Avea o ~ grava placuta.)

VOCE s. 1. cuvint glas grai gura (livr.) verb (pop.) limba (reg.) boace (inv.) rost. (Inca nu iam auzit ~.) 2. glas timbru ton (pop.) viers. (Avea o ~ grava placuta.)

vóce (ci) s. f. Glas. Mr. boatze. Lat. vocem (sec. XIX) cf. REW 9459. Este dubletul lui boace v. boci. De. (din fr.) vocabular s. n.; vocal adj.; vocala s. f.; vocalic adj.; vocalism s. n.; vocaliza vb.; vocativ s. n.; vocatzi(un)e s. f.; vocifera vb.

voce (it. voce; fr. voix; germ. Stimme; engl. voice; rus. golos). 1. Ansamblul sunetelor emise de om datorita unei energii sonore create la nivelul aparatului fonator. Organele participante la actul fonatziei sunt: plamanii diafragma traheea laringele glota corzile vocale cavitatea laringobucala shi cea nazala. Motorul este respiratzia. V. cantata este rezultatul a doua fortze asociate shi integrate: cea muscularalaringeana shi cea aeriana respiratorie. Sediul fonatziei* este in laringe. Trecand prin laringe curentul de aer ieshit din plamani sub presiune este debitat „in valuri” succesive punand in vibratzie* corzile vocale care delimiteaza deschiderea glotei. Teoria clasica sustzinea k v. este realizata de vibratzia corzilor vocale sub efectul respiratziei shi de mushchii laringeali ajutatori. Teoriile moderne stabilesc k vibratzia corzilor vocale este un act neuromuscular comandat exclusiv de influxul motor al creierului shi deci geneza vibratziilor corzilor vocale este una cerebrala (Husson 1950). Presiunea subglotica nu modifica inaltzimea* sunetului ci regleaza intensitatea*. Aerul ieshit prin glota shi supus variatziilor de presiune in cavitatea faringobucala constituie v. propriuzisa. Dupa configuratzia cavitatzii v. ia un timbru* vocalic adica apare sub forma unei anumite vocale. Consoanele se formeaza in cateva puncte strangulate ale cavitatzii. Amplificarea sunetului astfel emis se produce in rezonatori (cutia toracica shi cutia craniana). In functzie de calitatea vibratziilor corzilor shi de sediul rezonantzei teoria clasica considera trei registre (I) (de piept de falset* de cap) iar teoria moderna doua eliminand falsetul. Diferentza intre v. vorbita shi cea cantata este foarte mare din punct de vedere al presiunii subglotice al numarului de foni* shi k solicitare a centrilor nervoshi ce comanda (la nivelul subcortical vorbirea la nivel cortical cantul). De aceea cantul creeaza un complex de senzatzii vibratorii intense care pot fi controlate; intrate in conshtiintza aceste senzatzii devin schema corporala vocala a cantaretzului shi in functzie de ea se stabilesc caracteristicile tehnicii sale vocale. Acesta este scopul educatziei al invatzarii tehnicii vocale. Tehnica vocala tinde sa faca controlabil shi conshtient actul fonator sa sensibilizeze subiectul la calitatea emisiei sa creeze reactzii voluntare adaptate la cerintzele frumusetzii vocale: precizie a sunetului puritate penetrantza egalitate pe toata intinderea contzine poza de glas dezvoltarea respiratziei a agilitatzii perfectzionarea dictziei shi interpretarea muzicala. ♦ Intinderea shi timbrul specific al unei v. sunt date de lungimea corzilor shi de caractere anatomofiziologice shi neurohormonale determinate. Timbrul este fizionomia personala a fiecarei v. nedefinibil indescriptibil shi nerepetabil. O tehnica buna il pune in valoare. In functzie de extensie shi timbru v. se impart dupa schema: V. feminine: soprana (1) (domi₃) V. barbateshti: tenor (1) (Sido₂) bariton (I 1) (La₁la) bas (I 1) (Do₁mi). In functzie de exigentzele repertoriului liric tipurile fundamentale sau divizat in tipuri secundare (numeroase cu granitze fluide shi denumiri variate). Citam cateva: s. acuta (legera de coloratura*) lirica dram. spinto; mezzosopr. dramatica; c. a. falcon dugazon; t. leger liric dram. eroic de mezzo carattere; bar. liric verdian dram. Spielbar; b. cantabil profund etc. Arta cantului are o istorie straveche. Grecii shi romanii cunoshteau termeni tehnici aveau pedagogi (fonascus*) shi acordau atentzie culturii v. in vederea cantului teatrului shi oratoriei. Dificultatzile muzicii liturgice medievale dovedesc stapanirea artei vocale (evident dupa alte canoane estetice k de ex. v. nevibrata). O data cu aparitzia operei* in sec. 17 se dezvolta belcanto (v. canto) care exploreaza toate posibilitatzile v. codificandule. Sec. 19 preia aceasta moshtenire adusa de Rossini la culmi dar transforma idealul estetic al belcantoului prin poetizarea lui (Bellini Donizetti) shi apoi inlocuirea lui cu ideea expresivitatzii shi veridicitatzii dram. (Verdi Puccini) punand pe primul plan cerintzele declamatziei (Wagner Debussy Musorgski) ceea ce impune schimbarea metodelor de cant amplificarea volumului v. shi renuntzarea la hedonismul belcantoului. Sec. 20 extinde pana la extreme zona vocalului incluzand forme de expresie shi sonoritatzi nebanuite (Berg Schönberg Stravinski Nono etc.). 2. (in polif. shi in armonia clasica) Partea care revine unui interpret (sau partide (1)) avand un sens complet shi oarecum independent dar shi dependent de structura multivocala*. Pornind de la discantus* shi duplum (v. motet) cele 2 v. ale polif. vocale din sec. 12 pana la forma renascentista la cinci v. principale (cantus* altus contraltus tenor (3) bassus) sau pana la muzica fr. din sec. 1618 (desus 1 shi 1 hautecontre taille concordant bassetaille shi bassecontre v. bas (I 2)) terminologia k shi componentza propriuzisa a formatziilor sa schimbat permanent imbogatzinduse prin divizari shi adaugiri. In polif. vocala timpurie denumirea v. nu a corespuns pana in sec. 17 cu intinderea lor fiziologica. In sec. 1819 sa stabilit structura devenita clasica a formatziei pe patru v. (s. a. t. shi b.). 3. Partea scrisa reprezentand o v. (2) extrasa dintro partitura de cor* sau de orchestra*. Sin.: partida (2); shtima.

VÓCE s. f. (cf. lat. vocem): glas ton timbru. ◊ ~ clára: v. limpede curata deslushita. ◊ ~ guturála: v. emisa din fundul gatului velara.

colla voce (loc. it. „cu vocea”) indicatzie ce se da instrumentelor acompaniator de ashi adapta mishcarea vocii (2) solistice*.

mutare a vocii trecere a vocii (1) de copil in voce adulta k urmare a schimbarilor anatomofiziologice ale organismului la pubertate. La baietzi vocea devine in mod obishnuit mai grava cu o octava* fara k neaparat vocea de sopran sa se transforme in tenor iar cea de alto in bas.

sotto voce (loc. it. „sub voce”) indicatzie dinamica* shi culoare care recomanda interpretarea unui pasaj cu voce (1) scazuta surda; mai putzin decat mezza voce*. Termenul sa extins din domeniul muzicii vocale unde a fost utilizat initzial shi in cel al muzicii instr.

VOX POPULI VOX DEI (lat.) vocea poporului (e) vocea lui Dumnezeu Alcuin „Scrisoare catre Carol cel Mare”. Consensul general este cel ce confera valoare de adevar de justetze unei atitudini sau opinii.

a avea vocea groasa expr. (prst. d. femei) a practica felatzia