grai sn [At: COD. VOR. 144/8 / V: ~ure / Pl: ~uri / E: drr grai] 1 (Inv) Cuvant. 2 (Inv) Vorbire. 3 (Inv; is) ~ deschis Elocventza. 4 (Inv) Cuvantare. 5 (Inv; lpl) Tratative. 6 (Grm; iuz) Verb. 7 Glas. 8 (Ilav) Intrun ~ Totzi deodata. 910 (Pfm; ie) A prinde ~ A incepe (sau a se hotari) sa vorbeasca. 11 (Pfm; ie) Ai pieri (sau ashi pierde) ~ A amutzi de frica emotzie etc. 12 (Iae) A nu mai avea ce sa spuna. 13 Facultatea de a vorbi. 14 (Ilav) Prin viu ~ Oral. 15 Limba. 16 (Lin) Dialect. 17 (Lin) Unitate lingvistica subordonata dialectului caracteristica unei regiuni restranse. 18 Fel de a vorbi. 19 (Rar) Accent.

GRAI graiuri s. n. 1. Glas voce. Un pui de mierla... cu grai de aur. MACEDONSKI O. III 6. Ar fi rupto da fuga; dara graiul ei cel dulce shi viersul cu lipici ce avea il facu sai ramiie talpile lipite de locul unde sta. ISPIRESCU L. 35. San Marc sinistru miezul noptzii bate. Cu glas adinc cu graiul de Sibile. EMINESCU O. I 202. ◊ Loc. adv. Intrun grai = intrun glas. Raspunsera totzi intrun grai k copilul are sa ajunga o data o data omul cel mai bogat din lume. ISPIRESCU U. 102. ◊ Expr. A prinde (sau a da) grai = a incepe sa vorbeasca; a prinde (sau a da) glas. Da grai deacum durerea mea superba Fintinilor de cintece Inchise cantrun miez de munte In sufletumi adinc. BENIUC V. 63. Oh! lucrurile cum vorbesc SHin pace nu vor sa te lase: Bronz catifea lemn sau matase Prind grai aproape omenesc. MACEDONSKI O. I 179. Ai pieri (sau ashi pierde) graiul = ai pieri ashi pierde glasul. 2. Facultatea de a vorbi; limbaj. Graiul omenesc. Originea graiului. ◊ Loc. adv. Prin grai = cu vorba. Prin fapta shi prin grai acest barbat sa gasit totdeauna in frunte cind a fost vorba de vro imbunatatzire obshteasca. NEGRUZZI S. I. 313. Prin viu grai = oral. Fruntashii intrecerilor trebuie larg popularizatzi prin presa zilnica presa de perete shi prin viu grai. REZ. HOT. I 55. 3. Limba. Cartzi shi reviste din toate timpurile shi in toate graiurile pamintului. STANCU U.R.S.S. 28. Un glas de femeie rosti deasupra capului ceva intrun grai necunoscut. C. PETRESCU S. 40. Prin vremuri poate mai aspre decit cele de acum vad k neam pastrat graiul. REBREANU R. I 83. ♦ Fel de a vorbi. Grai ales shi lin k apa. COSHBUC P. I 94. Trandafir verde frumos Badishor la grai duios Eu din fire mi team scos. JARNÍKBIRSEANU D. 29. Eu satzi dau baltagul eu? Vin del ia tu fatul meu De tzie sufletundraznetz Cit tzie graiul de sumetz! ALECSANDRI P. P. 99. 4. (Adesea determinat prin «popular» sau «regional») Unitate lingvistica subordonata dialectului shi caracteristica pentru o regiune de obicei mai putzin intinsa. Geografia lingvistica e o metoda de cercetare a graiurilor. Graiul din Vilcea. Graiul din Bihor. ▭ Cind dialectele locale shi graiurile se contopesc in sinul limbii natzionale trebuie sa se piarda shi pronuntzarea regionala. GRAUR F. L. 163. 5. Vorba cuvint. Ii luau vorba din gura shil cam dedeau in tarbaceala cu graiuri care mai de care pacalitoare. ISPIRESCU L. 36. Nu scoase grai din gura de frica sa no inchiza in casa. POPESCU B. III 46.

GRAI ~iuri n. 1) Facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; glas. * Ai pieri (sau ashi pierde) ~iul a) a nu mai vorbi; a amutzi; b) a nu mai avea ce spune. 2) Sistem de comunicare intre oameni cu ajutorul limbii; limbaj; vorbire. * Prin viu ~ in mod oral. 3) Mod de exprimare; vorbire; limba. ~ ales. 4) Unitate lingvistica subordonata dialectului. /Din a grai

graĭ n. pl. urĭ (vsl. bg. graĭ cintec melodie rus. graĭ ciriĭala sirb. graĭa vorba ciriire). Vorbire limba vorba: un graĭ plin de dulceatza graĭu oamenilor al pasarilor. Rostire pronuntzare: pin graĭ shi pin scris. Jargon dialect: graĭu hotzilor graĭ de la vale.

graiure sn vz grai

graiu n. 1. rostire glas: din viul graiu; 2. mod de vorbire: graiu plin de dulceatza; 3. vorbire proprie unei provincii: graiul oltean graiul banatzean; 4. vorbire proprie unei clase sociale: graiul popular literar. [Slav. GRAĬ croncanit (serb. GRAIA croncanit shi vorba)].

grai s. n. pl. gráiuri

grai s. n. pl. gráiuri

grai pl. graiuri

graiu iuri.

GRAI s. 1. v. glas. 2. v. limbaj. 3. (LINGV.) (livr.) idiom (impr.) dialect. (Un ~ regional.)

GRAI s. v. cuvant termen vorba.

GRAI s. 1. cuvint glas gura voce (livr.) verb (pop.) limba (reg.) boace (inv.) rost. (Nu iam auzit inca ~.) 2. limbaj. (Omul e inzestrat cu ~.) 3. (LINGV.) (livr.) idiom (impr.) dialect. (Un ~ regional.)

grai s. v. CUVINT. TERMEN. VORBA.

grái graiuri s.n. 1. Glas voce. 2. Vorba cuvant: „Sorusa din grai graie” (Biltziu 1990: 33). In expr. a lua in grai = a barfi: „Nu vini pa strat de ai / Teor lua oameniin grai” (Biltziu 1996: 326). Der. regr. din grai (DER DEX MDA).

grái graiuri s.n. 1. Glas voce. 2. Vorba cuvant: „Sorusa din grai graie” (Biltziu 1990: 33). In expr. a lua in grai = a barfi: „Nu vini pa strat de ai / Teor lua oameniin grai” (Biltziu 1996: 326). Der. regr. din grai (< bg. graja srb. grájati).

GRAI s. n. (< graí prin derivare regresiva): 1. glas voce. 2. limbaj. 3. unitate lingvistica subordonata dialectului caracteristica pentru o regiune mai putzin intinsa cu particularitatzi proprii (mai ales fonetice shi lexicale): g. din TZara Oashului g. din tzinutul Padurenilor g. de pe Valea Trotushului g. din Oltenia sudica etc.; varietate geografica (teritoriala) a unei limbi inferioara subdialectului shi dialectului (caruiai este subordonata) shi opusa altor graiuri printro serie de particularitatzi: g. unei localitatzi g. unui grup de localitatzi g. unei anumite partzi dintro regiune (g. din Bucovina g. din Vrancea g. din Ialomitza g. din nordvestul Olteniei etc.). G. locale sunt subcoduri (subsisteme) constituite pe aria orizontala a limbii. Orice g. dispune de un sistem lingvistic coerent cu norme proprii care asigura comunicarea eficace in cadrul comunitatzii sociale (rurale de obicei). Termenul g. are acceptziuni variate: desemneaza vorbirea unui singur individ (idiolect) sau mijlocul de comunicare lingvistica folosit intro familie intro localitate sau intro regiune. Definirea shi delimitarea g. este adeseori o problema dificila datorita interventziei criteriilor extralingvistice alaturi de cele lingvistice. G. este obiectul unui travaliu necontenit al unei actziuni de ameliorare shi de retush de rafinare consecintza a tendintzei de perfectzionare prin raportare la un model superior (in general limba literara). Trebuie spus k pentru romana actuala parerile in privintza g. sunt impartzite: unii lingvishti considera g. unitatzile care pentru altzii sunt dialecte (muntean moldovean crishean banatzean) in timp ce altzi lingvishti considera g. unitatzile care pentru ceilaltzi sunt subdialecte (oltean ialomitzean vrancean putnean oshan etc.) (v. shi dialéct subdialéct). ◊ ~ rotacizánt: g. care prezinta fenomenul rotacismului adica transformarea lui n intervocalic in r in elementele de origine latina k in exemplul pare (= pane). v. shi rotacísm. (Pentru terminologia folosita in studiul limbii romane al (sub)dialectelor shi al graiurilor sale amintim lucrarea „Introducere in studiul graiurilor romaneshti” Bucureshti 1977 de Valeriu Rusu).