LIMBÁJ limbaje s. n. 1. Sistem de comunicare alcatuit din sunete articulate specific oamenilor prin care aceshtia ishi exprima gandurile sentimentele shi dorintzele; limba grai. 2. Limba unei comunitatzi umane istoriceshte constituita. 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor shi a gandurilor in cadrul limbii comune sau natzionale. ◊ Limbaj comun = a) fel de a se exprima simplu nepretentzios; limba obishnuita; b) mijloc baza de intzelegere. ♦ Sistem de semne socialmente codificate care nu fac apel la cuvinte sau la scriere. Limbajul surdomutzilor. ♦ Fig. Mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor prin culoare sunete muzicale etc. 4. Mod de folosire a unei limbi in special a lexicului specific anumitor profesii grupuri sociale etc. 5. (Inform.) Sistem de caractere shi simboluri folosit in programare. [Pl. shi: limbajuri] Limba + suf. aj (dupa fr. langage).

limbaj sn [At: HELIADE D. C. 11/6 / V: (inv) ~agiu / Pl: ~e ~uri / E: limba + aj cdp fr langage] 1 Sistem de comunicare alcatuit din sunete articulate specific oamenilor prin care aceshtia ishi exprima gandurile sentimentele shi dorintzele Si: limba (207). 2 Mod specific de exprimare in cadrul limbii comune sau limbii natzionale Si: stil. 3 (Is) ~ comun Exprimare simpla. 4 (Ias) Mijloc de intzelegere. 5 (Ie) A avea (sau a gasi) un ~ comun A cadea de acord asupra unui subiect. 6 Fel de a vorbi al cuiva intro anumita imprejurare Si: stil. 7 (Is) ~ verde Exprimare directa deschisa fara menajamente. 8 (Is) ~ cu cheie Exprimare incifrata. 9 (Is) ~ interior Reprezentare imaginativa a activitatzii lingvistice care insotzeshte gandirea. 10 (Pex) Orice sistem de semne prin care se poate comunica sau face inteligibil ceva Si: limba (208). 11 Manifestare a naturii sau a artei considerata k un ansamblu de semne sau k un mesaj. 1213 Mijloc de exprimare a ideilor sau sentimentelor prin (culoare ori) sunete muzicale. 14 (Inf) Sistem de caractere shi simboluri folosit in programare. 15 (Is) ~ formalizat Mijloc de exprimare artificial alcatuit dintrun sistem de semne conventzionale. 16 (Is) ~ artistic Modalitate de comunicare specifica artei. 17 (Fig) Orice mijloc de exprimare a ideilor sau sentimentelor. 18 (Lin) Stil functzional.

LIMBÁJ limbaje s. n. 1. Sistem de comunicare alcatuit din sunete articulate specific oamenilor prin care aceshtia ishi exprima gandurile sentimentele shi dorintzele; limba grai. 2. Limba unei comunitatzi umane istoriceshte constituita. 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor shi a gandurilor in cadrul limbii comune sau natzionale. ◊ Limbaj comun = a) fel de a se exprima simplu nepretentzios; limba obishnuita; b) mijloc baza de intzelegere. ♦ Fig. Mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor prin culoare sunete muzicale etc. 4. (Inform.) Sistem de caractere shi simboluri folosit in programare. [Pl. shi: limbajuri] Limba + suf. aj (dupa fr. langage).

LIMBÁJ s. n. (Inform.) Sistem de caractere shi simboluri folosit in programare.

LIMBÁJ limbajuri s. n. 1. Procesul de exprimare a ideilor shi sentimentelor prin mijlocirea limbii (II 1); vorbire. Limbajul este instrumentul necesar al gindirii. Dar de aici nu rezulta k procesul gindirii se reduce la limbaj k a gindi inseamna a vorbi tare sau in gind. Deosebirea dintre gindirea insashi shi expresia ei verbala se vede din faptul k aceeashi idee poate fi exprimata in diferite limbi. PSIHOLOGIA 135. 2. Limba (II 1). O carte povesteshte in limbaj simplu despre istoria Armatei Sovietice. STANCU U.R.S.S. 34. Vorbele lui atinsera inima acelei femei; ea auzea vorbinduse un limbaj care i era cunoscut. BOLINTINEANU O. 421. ♦ Fel de a se exprima mod specific sau caracteristic de exprimare a sentimentelor shi gindurilor in cadrul limbii comune sau natzionale. In genul dramatic limbajul are tot rolul: prin el se zugraveshte personajul. IBRAILEANU SP. CR. 237. ◊ Limbaj comun = a) fel de a se exprima simplu nepretentzios limba obishnuita; b) fig. mijloc baza de intzelegere. Putintza delegatzilor care reprezinta diferite tzari de a se intzelege de a gasi un limbaj comun provine din unitatea intereselor vitale ale tineretului. SCINTEIA 1953 nr. 2740. ♦ Fig. Orice mijloc de exprimare a ideilor sau sentimentelor. O iubire foarte eterica alcatuita... din declaratzii timide exprimate in limbajul florilor al marcilor sau al culorilor. REBREANU I. 63. Arta a fost limbajul unei anumite clase. IONESCURION C. 39. ♦ (Impropriu) Ramificatzie a limbii natzionale unice. Caragiale da dovada... de perfecta lui cunoashtere a limbajului de mahala. IBRAILEANU S. 61. Varianta: (invechit) limbágiu (ODOBESCU S. III 89 GHICA S. 150 NEGRUZZI S. I 278) s. n.

LIMBÁJ s.n.1. Procesul de exprimare de comunicare a ideilor shi a sentimentelor prin mijlocirea limbii. ♦ Sistem de semne servind pentru comunicarea informatziilor. ◊ Limbaj formalizat = limbaj artificial alcatuit dintrun sistem de semne conventzionale. 2. Limba. ♦ Mod de exprimare. ◊ Limbaj artistic = modalitate de comunicare specifica artei. ♦ (Fig.) Orice mijloc de exprimare a ideilor a sentimentelor. [Pl. je juri var. limbagiu s.n. / cf. it. linguaggio fr. langage].

LIMBÁJ s. n. 1. proces de comunicare a ideilor shi sentimentelor prin mijlocirea limbii ◊ (inform.) sistem de caractere shi simboluri folosit in programare. ♦ ~ formalizat = limbaj artificial dintrun sistem de semne conventzionale. 2. limba. ◊ fel caracteristic de exprimare. ◊ (fig.) orice mijloc de exprimare a ideilor a sentimentelor. (dupa fr. langage)

LIMBÁJ ~e n. 1) Facultate capacitate de exprimare shi de comunicare a ideilor sentimentelor shi dorintzelor specifica oamenilor prin mijlocirea limbii; vorbire. * ~ natural sistem de sunete articulate care functzioneaza prin traditzie k mijloc de comunicare. ~ artificial sistem de semne care functzioneaza pe baza unei conventzii. 2) Mijloc principal de comunicare intre oameni constand dintrun sistem lexical organizat dupa anumite legi gramaticale shi avand o structura fonetica specifica; limba. 3) fig. Orice mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor. /limba + suf. ~aj

limbaj n. limba vorbita sau scrisa (= fr. langage).

*limbáj¹ n. pl. e (d. limba dupa fr. langage). Graĭ limba vorbire intrebuintzarea vorbeĭ p. a exprima ideile. Orĭce mijloc de a exprima cugetarea orĭ sentimentu. Stil: limbaj figurat naiv. Mod particular de a vorbi dupa starea saŭ profesiunea sa: limbaju marinarilor studentzilor. Voce strigat cintec de animal. V. argot.^[1]

limbagiu sn vz limbaj

LIMBÁGiU s. m. v. limbaj.

LIMBÁGIU s.n. v. limbaj.

limbáj s. n. pl. limbáje

limbáj s. n. pl. limbáje

limbaj pl. limbaje

limbaj je.

LIMBÁJ s. 1. grai limba vorbire. (Aparitzia ~ului.) 2. grai. (Omul e inzestrat cu ~.) 3. v. exprimare. 4. v. stil. (~ shtiintzific.) 5. (livr.) verb. (Un ~ poetic pregnant.)

LIMBAJ s. 1. limba vorbire. (Aparitzia ~.) 2. grai. (Omul e inzestrat cu ~.) 3. exprimare. (Are un ~ greoi.) 4. stil. (~ shtiintzific.) 5. (livr.) verb. (Un ~ poetic pregnant.)

LIMBÁJ s. n. (cf. it. linguaggio fr. langage): 1. sistem de sunete articulate aparut odata cu gandirea dezvoltat odata cu ea intro unitate indisolubila shi devenit invelishul material al acesteia. 2. procesul lingvistic k atare desfashurat in actul comunicarii; este limba in actziune concretizarea ei a sistemului in comunicarea verbala dintre oameni in vorbire. Aceasta concretizare se realizeaza in nenumarate forme de aceea limbajul (vorbirea) este domeniul invariantelor (v.). L. are mai multe aspecte: un aspect fizic (sonor) un aspect semantic (ideal) un aspect fiziologic un aspect psihic un aspect neliterar (mai putzin ingrijit) un aspect literar (ingrijit) un aspect oral shi un aspect scris. L. este un cod de comunicare de gradul I. 3. sistem de semne de orice fel care indeplineshte o functzie de cunoashtere shi de comunicare in activitatea oamenilor mijloc general de realizare a comunicarii. Dupa Roman Jakobson factorii constitutivi ai limbajului sunt: locutorul (emitzatorul) cel ce se adreseaza; mesajul ceea ce locutorul emite; destinatarul (receptorul) cel ce asculta; contextul imprejurarea la care se refera mesajul; codul purtatorul mesajului de la locutor fa receptor; contactul nevoia de comunicare de contact a omului. Locutorul pune informatzia in cod (o „incodeaza”) shi transmite sonor sau vizual mesajul iar destinatarul procedeaza in sens invers il recepteaza (il „decodeaza”) transformand semnalul sonor sau vizual in informatzie. In actul viu al comunicarii rolurile alterneaza succesiv emitzatorul devenind receptor shi invers concretizanduse astfel functzia de comunicare a limbii k functzie fundamentala. Functziile speciale ale l. evoluat dupa Roman Jakobson sunt urmatoarele: a) functzia referentziala (denotativa sau cognitiva): orienteaza l. spre context spre semnificativ (v. comunicáre shi semn); b) functzia emotiva (expresiva): exprima atitudinea emitzatorului fatza de contzinutul mesajului transmis; c) functzia conativa: orienteaza mesajul spre destinatar in vederea descifrarii lui de catre acesta; ea se bazeaza pe adresarea directa shi se exprima mai ales prin vocativ shi imperativ; d) functzia fática: verifica stabilirea comunicarii a contactului prelungirea sau intreruperea lui; e) functzia metalinguala: orienteaza l. asupra lui insushi explica interlocutorului codul folosit; f) functzia poetica: se axeaza pe mesaj care devine un scop; ea asociaza intro forma anume semnificatzia cu structura sonora a mesajului (nu trebuie confundata cu functzia emotiva sau expresiva v.). Orice comunicare verbala implica toate aceste shase functzii speciale ale limbajului una dintre ele fiind totushi prioritara. 4. mod de folosire a unei limbi (mai ales a lexicului ei) specific profesiunilor shi grupurilor sociale. ◊ ~ mimicogesticular: l. aparut shi dezvoltat dea lungul evolutziei speciei umane shi bazat pe semnificatzia mimicii shi a gesturilor care insotzesc l. verbal k auxiliare ale acestuia. ◊ ~ verbál (articulat): l. bazat pe un sistem de semne alcatuite din sunete articulate specifice oamenilor prin care aceshtia ishi exprima shi ishi comunica gandurile sentimentele shi dorintzele. El este forma fundamentala a l. forma aparuta intrun anumit moment istoric din evolutzia omului shi are doua aspecte: unul oral (rostit shi auzit) shi altul scris (notat cu semne grafice reprezentante ale sunetelor articulate). ◊ ~ naturál: l. alcatuit din sunete naturale articulate rezultate din evolutzia speciei umane prin care oamenii comunica intre ei in mod obishnuit la nivel de trib de popor de natziune. ◊ ~ artificiál: l. pretzios neuzual. ◊ ~ formalizát: l. artificial creat de om alcatuit dintrun sistem de semne nelingvistice care pot fi intzelese pe baza unei conventzii anumite k de exemplu l. matematic (al simbolurilor matematice) shi l. sistemelor de semnalizare. ◊ ~ orál: l. manifestat sonor printro succesiune de foneme (v.). ◊ ~ scris: l. manifestat grafic printro suita de grafeme (v.). ◊ ~ denotatív: l. direct obishnuit precis bazat pe sensurile proprii ale cuvintelor. ◊ ~ conotatív: l. indirect neobishnuit dependent de context de conditziile locale shi sociale bazat pe devierea sensurilor denotative ale cuvintelor. ◊ ~ literár: aspectul cel mai ingrijit shi normat al limbii situat deasupra variantelor individuale ale acesteia; aspectul cristalizat k norma k model de exprimare pentru totzi membrii unei societatzi care se bucura de prestigiu in randul vorbitorilor. ◊ ~ populár: aspectul concret al limbii constituit din variantele individuale ale acesteia mai mult sau mai putzin divergente; aspectul mai putzin ingrijit necizelat care il ia limba (sistemul) in actul comunicarii intre membrii mai putzin instruitzi ai unei colectivitatzi. Particularitatzile lui nu pot fi definite decat prin raportarea la un model care este l. literar. L. sau vorbirea populara se caracterizeaza prin: sfera lexicala redusa k intindere polisemie (determinata de numarul mic de cuvinte) simplitate shi uniformitate sintactica shi procedee sintactice specifice (anacolut elipsa repetitzie etc.). ◊ ~ afectív: l. caracterizat printrun grad inalt de conotatzie emotzionala shi de creatzie spontana. ◊ ~ dialectál: l. in care termenii de circulatzie locala sunt preponderentzi. ◊ ~ shtiintzífic: l. propriu creatorilor de opere shtiintzifice; l. specific lucrarilor cu caracter shtiintzific tuturor shtiintzelor existente in momentul de fatza. ◊ ~ téhnic (profesionál): l. de grup social care uzeaza de termenii tehnici ai diferitelor meserii (minerit siderurgie croitorie cizmarie tamplarie etc.). ◊ ~ argótic: l. de grup social care uzeaza de termenii diverselor argouri existente (v. argóu). ◊ ~ de jargon: l. de grup social care uzeaza de termenii unui jargon (v. jargón). ◊ ~ artístic (poétic): l. propriu creatorilor de opere literare; l. specific artei scrisului shi corespunzator gustului estetic. ◊ ~ vulgár: l. impregnat de vulgarisme (v.) de cuvinte shi expresii grosolane triviale care lezeaza bunul simtz decentza shi comportamentul civilizat al individului. ◊ ~ comerciál: l. de grup social care foloseshte cuvinte referitoare la comertz. ◊ ~ marinarésc: l. de grup social care foloseshte termeni referitori la activitatea shi viatza marinarilor. ◊ ~ medicál: l. de grup social care foloseshte termeni referitori la activitatea medicilor de toate categoriile (internishti chirurgi stomatologi pediatri homeopatzi neurologi psihiatri balneologi etc.). ◊ ~ sportív: l. de grup social care foloseshte termeni referitori la exercitziile fizice shi jocurile sportive de toate tipurile. ◊ ~ gazetarésc: l. de grup social care foloseshte termeni specifici activitatzii gazetarilor redactziilor de ziare shi de reviste. ◊ ~ de conversatzie: l. caracterizat prin intrebari shi raspunsuri la baza caruia se afla dialogul. Abunda in enuntzuri care nu pot fi intzelese decat in functzie de replica precedenta deoarece le lipseshte adesea predicatul sau subiectul sau ambele partzi principale de propozitzie acestea fiind rostite in replica anterioara. ◊ ~ familiár: l. care exprima un anumit grad de intimitate care este obishnuit intrun cadru intim care este apropiat de o exprimare obishnuita simpla fara pretentzii. ◊ ~ didáctic (pedagógic): l. specific invatzamantului folosit in scopul instruirii shi educarii limbaj cu tenta pedagogica intrebuintzat in circumstantze shcolare de toate gradele. Emitzatorul (profesorul) comunica in forma orala informatzii provenite din surse care folosesc l. scris. ◊ ~ figurát: l. folosit cu un intzeles diferit de cel propriu obishnuit; l. folosit in scopuri afective expresive artistice. ◊ ~ ideológic: l. care cuprinde termeni referitori la un sistem de idei de notziuni de conceptzii politice morale juridice etc. ◊ ~ polític: l. care cuprinde termeni referitori la un sistem de conceptzii politice shi la activitatea unui partid politic. ◊ ~ stándard: l. uzual general comun cu fapte shi reguli lingvistice folosite in imprejurari obishnuite neoficiale (normale neafective) de totzi vorbitorii instruitzi ai unui idiom; forma particulara a limbii literare care se opune variantelor teritoriale ale limbii shi stilurilor functzionale ale limbii literare. El presupune o forma de manifestare lingvistica ingrijita modele de exprimare bazate pe un anumit grad de cultura shi de supraveghere a propriei exprimari. In cadrul limbii literare el se situeaza k o entitate neutra reprezentand o modalitate de comunicare lingvistica ingrijita in conditziile relatziilor neprofesionale ale vietzii cotidiene familiale shi sociale. El nu prezinta particularitatzi dialectale shi nu recurge la o terminologie specifica diverselor domenii de activitate. L. standard dispune de doua variante (aspecte) coexistente: una orala shi alta scrisa. Preponderent utilizata este varianta orala; datorita acestui fapt l. standard este in primul rand l. adresarii directe al conversatziei de la om la om al dialogului sau al monologului. Frecvent folosita este insa shi varianta scrisa sub forma articolelor de ziar a conferintzelor de popularizare TV shi radio. Varianta orala este inovatoare. Nuantzele sunt marcate prin mijloace specifice: debit verbal modulatzii ale tonului pauze repetitzii cuvinte shi constructzii incidente ordine specifica a cuvintelor. Varianta scrisa este mai conservatoare; ea impune o mai riguroasa cenzurare a materialului oferit de limba pentru a fi in concordantza cu normele gramaticale (v. shi limba standard).