LIMBÁJ limbajuri s. n. 1. Procesul de exprimare a ideilor shi sentimentelor prin mijlocirea limbii (II 1); vorbire. Limbajul este instrumentul necesar al gindirii. Dar de aici nu rezulta k procesul gindirii se reduce la limbaj k a gindi inseamna a vorbi tare sau in gind. Deosebirea dintre gindirea insashi shi expresia ei verbala se vede din faptul k aceeashi idee poate fi exprimata in diferite limbi. PSIHOLOGIA 135. 2. Limba (II 1). O carte povesteshte in limbaj simplu despre istoria Armatei Sovietice. STANCU U.R.S.S. 34. Vorbele lui atinsera inima acelei femei; ea auzea vorbinduse un limbaj care i era cunoscut. BOLINTINEANU O. 421. ♦ Fel de a se exprima mod specific sau caracteristic de exprimare a sentimentelor shi gindurilor in cadrul limbii comune sau natzionale. In genul dramatic limbajul are tot rolul: prin el se zugraveshte personajul. IBRAILEANU SP. CR. 237. ◊ Limbaj comun = a) fel de a se exprima simplu nepretentzios limba obishnuita; b) fig. mijloc baza de intzelegere. Putintza delegatzilor care reprezinta diferite tzari de a se intzelege de a gasi un limbaj comun provine din unitatea intereselor vitale ale tineretului. SCINTEIA 1953 nr. 2740. ♦ Fig. Orice mijloc de exprimare a ideilor sau sentimentelor. O iubire foarte eterica alcatuita... din declaratzii timide exprimate in limbajul florilor al marcilor sau al culorilor. REBREANU I. 63. Arta a fost limbajul unei anumite clase. IONESCURION C. 39. ♦ (Impropriu) Ramificatzie a limbii natzionale unice. Caragiale da dovada... de perfecta lui cunoashtere a limbajului de mahala. IBRAILEANU S. 61. Varianta: (invechit) limbágiu (ODOBESCU S. III 89 GHICA S. 150 NEGRUZZI S. I 278) s. n.