GLAS glasuri s. n. 1. Ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; facultate specifica omului de a emite sunete articulate; voce. ◊ Loc. adv. Intrun glas = (totzi) deodata; in unanimitate. ◊ Expr. A da glas = a) a striga; b) a exprima (oral sau in scris). A ridica (sau a inaltza) glasul = a vorbi a raspunde cu un ton ridicat tare rastit; a protesta. A capata (sau a prinde) glas = a capata curaj ashi reveni (shi a incepe sa vorbeasca). Ai pieri (cuiva) (sau a i se stinge ashi pierde) glasul = a nu mai putea sa vorbeasca sa raspunda; a nu mai avea ce raspunde. ♦ (La pl.) Murmur sau vuiet produs de mai multe persoane (care vorbesc concomitent). ♦ Ciripit sau cantec al pasarilor. ♦ Strigat produs de unele animale. 2. Fig. Zgomot produs de vant de o apa etc.; sunet produs de un instrument muzical sau de un obiect sonor. 3. Fig. (Inv.) Veste shtire. 4. Denumire data scarii muzicale in cantarea bisericeasca rasariteana. ♦ Fiecare dintre cele opt moduri fundamentale dupa care se executa cantarile bisericeshti. Din sl. glasŭ.

glas sn [At: COD. VOR. 15/14 / Pl: ~uri / E: vsl гласъ] 1 Ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane. 2 Facultatea specifica omului de a emite sunete articulate. 3 Voce. 4 Strigat produs de unele animale. 5 Ciripitul pasarilor. 6 (D. instrumente muzicale) Ton. 7 Strigat de durere de deznadejde etc. Si: tanguire bocet Cf glasi. 8 (Ilav) Intrun ~ Totzi deodata. 9 (Ial) In unanimitate. 10 (Inv; ie) Ashi da ~ cu cineva A se pune de acord cu cineva. 11 (Inv; ie) A da ~ cuiva A chema pe cineva. 12 (Ie) Ai pieri cuiva (sau a i se stinge ashi pierde ~) A nu mai putea sa vorbeasca sa raspunda. 13 (Ilv) A da ~ A striga. 14 (Ialv) A exprima (oral sau in scris). 15 (Ilv) A ridica (sau a inaltza) ~ul A vorbi a raspunde cu un ton ridicat rastit. 16 (Ial) A protesta. 17 (Ie) A capata (sau a prinde ~) A capata curaj ashi reveni shi a incepe sa vorbeasca. 18 Scara muzicala in cantarea bisericeasca apuseana. 19 Fiecare dintre cele opt moduri fundamentale dupa care se executa cantarile bisericeshti. 20 Pielitza moale de culoare gri care se gaseshte in crapaturile unui fag batran folosita la prepararea unui sirop contra ragushelii. 21 (Ic) ~ulcucului Verigutza de oua a fluturelui inelar Si: margica cucului somnishor. 22 Zgomot produs de vant de o apa etc. 23 Sunet produs de un instrument muzical sau de un obiect sonor. 24 (Fig; inv) Veste. 25 (Inv) Vot. corectata

GLAS glasuri s. n. 1. Ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; facultate specifica omului de a emite sunete articulate; voce. ◊ Loc. adv. Intrun glas = (totzi) deodata; in unanimitate. ◊ Expr. A da glas = a) a striga; b) a exprima (oral sau in scris). A ridica (sau a inaltza) glasul = a vorbi a raspunde cu un ton ridicat tare rastit; a protesta. A capata (sau a prinde) glas = a capata curaj ashi reveni (shi a incepe sa vorbeasca). Ai pieri (cuiva) (sau a i se stinge ashi pierde) glasul = a nu mai putea sa vorbeasca sa raspunda; a nu mai avea ce raspunde. ♦ (La pl.) Murmur sau vuiet produs de mai multe persoane (care vorbesc concomitent). ♦ Ciripit sau cantec al pasarilor. ♦ Strigat produs de unele animale. 2. Fig. Zgomot produs de vant de o apa etc.; sunet produs de un instrument muzical sau de un obiect sonor. 3. Fig. (Inv.) Veste shtire. 4. Denumire data scarii muzicale in cantarea bisericeasca rasariteana. ♦ Fiecare dintre cele opt moduri (3) fundamentale dupa care se executa cantarile bisericeshti. Din sl. glasŭ.

GLAS glasuri s. n. 1. Ansamblul sunetelor emise de om (de obicei in cursul vorbirii al exprimarii prin cuvinte); facultatea de a emite aceste sunete; voce. Glasurile oamenilor ce coborau din vagoane shi ale celor cei ashteptau pe peron umpleau cuprinsul garii. REBREANU R. I 16. Pe ElZorab nul vei vedea Deacum urmindute la pas Nici in genunchi la al tau glas El nu va mai cadea! COSHBUC P. I 111. Negustorul a rostit vorbele acestea cu glasul asha de cald pornit din inima k AbuHasan sa mai imbunat. CARAGIALE P. 151. Asta nui mamuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nui asha de gros shi ragushit cii mai subtzire shi mai frumos! CREANGA P. 22. ◊ Fig. La glasul libertatzii vad Moldova deshteptata SHi la glasul omenirii o simtzesc induioshata ALECSANDRI O. 74. ◊ Loc. adv. Intrun glas = (totzi) deodata impreuna; in unanimitate de comun acord. Oshtenii Bugeacului cu pleoapele numai pe jumatate deschise salutara intrun glas pe beiul lor. SADOVEANU O. VII 14. Cu totzii intrun glas facea intrebare. DRAGHICI R. 107. ◊ Expr. A da glas = a striga; fig. a exprima. Cind carutza se opri el dadu glas. SADOVEANU P. M. 237. A ridica (sau a inaltza) glasul = a vorbi (mai) tare (amenintzind pe cineva) a protesta. A capata glas = a prinde curaj. Ai pieri (cuiva) (a i se stinge sau ashi pierde) glasul = a nu mai avea ce raspunde a bate in retragere a fi pus cu botul pe labe. Ashi drege glasul v. drege. ♦ (Cu valoare de pl.) Murmur vuiet (al unei multzimi). Incremeni cu groaza k shi cind mishcarea shi glasul multzimii ar fi fost inceputul unei noi razvratiri. REBREANU R. II 277. ♦ Ciripit cintec de pasare. Zburau tzipind cucori pe sus Cu glas tinguitor. COSHBUC P. I 233. In padurishtea de mesteacani... pasarile primaverii sengina shi care de care sentrec in feluri de glasuri. CARAGIALE P. 43. Moshneagul cum aude glasul cucoshului iese din casa cu bucurie. CREANGA P. 68. ♦ Strigat zbieret (al diverselor animale). Se intetzeau tot mai des glasurile copoilor. SADOVEANU O. I 447. Broashtele semetze cintau cu glasuri multe. TOPIRCEANU S. A. 59. In codriadinci catzelul pamintului tot latra Latrat cu glas de zimbru rasuna in urechi. EMINESCU O. I 93. 2. Fig. Sunet zgomot de vint de apa etc. Jalnic vijiie prin noapte glasul codrilor de brad. COSHBUC P. I 119. Am ajuns intro infundatura de muntzi unde se auzea rasunind glasul unui pirauash. CREANGA A. 31. Vin’ cu mine rataceshte Pe carari cu cotituri Unde noaptea se trezeshte Glasul vechilor paduri. EMINESCU O. I 209. Ramurile se ridicau incet shi glasul departat al shuvoaielor tacea din vreme in vreme. RUSSO O. 114. ♦ Sunet ton produs de un instrument muzical sau de un corp sonor. Pling tilingi talangi raspund Soarele apune Glas de bucium sunan fund K o rugaciune... IOSIF V. 74. De departen vai coboara tinguiosul glas de clopot. EMINESCU O. I 76. 3. (Invechit) Veste shtire. Mihai primi glas atunci de la indraznetzul Udrea k... sa lovit de fatza cu Afispasha. BALCESCU O. II 137. 4. (Bis.) Denumire data scarii muzicale in cintarea bisericeasca rasariteana. ♦ Fiecare din cele opt moduri fundamentale dupa care se executa toate cintarile bisericeshti. Spre a putea sa fii dascal se cer trei lucruri: intii o carte de botez a doua un atestat... a treia sa cunoshti cele 8 glasuri. SLAVICI O. I 77. SHtia shi el glasurile pe dinafara. CREANGA A. 9.

GLAS ~uri n. 1) Sunet sau ansamblu de sunete emise de om cu ajutorul coardelor vocale; facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; grai. ~ puternic. ~ ragushit. ◊ Intrun ~ totzi deodata. A da ~ a) a striga; b) a exprima (verbal sau in scris). A ridica ~ul a se rasti. A capata (sau a prinde) ~ a capata curaj. Ai pieri (sau a i se stinge) ~ul a) a nu mai putea sa vorbeasca; b) a nu mai avea ce raspunde; a se da batut. 2) mai ales la pl. Murmur produs de mai multe persoane ce vorbesc concomitent. 3) Sunet sau ansamblu de sunete scoase de pasari sau de animale. 4) fig. Zgomot produs de unele fenomene naturale. ~ul apelor. 5) fig. Sunet produs de un instrument muzical. ~ de vioara. /<sl. glasu

glas n. 1. voce sunet; 2. vorba shtire: Mihai primi glas dela indrasnetzul Udrea BALC.; 3. ton melodie: glasul al optulea; 4. pl. note de muzica orientala: shtia shi el glasurile pe din afara de biserica CR.; 5. vot: glasurile alegatorilor. [Slav. GLASŬ].

glas n. pl. urĭ (vsl. bg. glasŭ). Voce. Vot: glasurile alegatorilor. Vechĭ. Informatziune. Ton melodie. Pl. Note de muzica orientala de vechea muzica bisericeasca la Romanĭ: a shti glasurile.

glas s. n. pl. glásuri

glas s. n. pl. glásuri

GLAS s. 1. cuvant grai gura voce (livr.) verb (pop.) limba (reg.) boace (inv.) rost. (Inca nu iam auzit ~ul.) 2. v. voce. 3. v. ciripit. 4. v. cant. 5. v. canon.

GLAS s. v. cuvant shtire termen veste vorba.

GLAS s. 1. cuvint grai gura voce (livr.) verb (pop.) limba (reg.) boace (inv.) rost. (Inca nu iam auzit ~.) 2. timbru ton voce (pop.) viers. (Avea un ~ grav placut etc.) 3. ciripit piruit (reg.) piruiala piruitura (prin Olt.) shtiorlicaiala. (~ de pasarele.) 4. (BIS.) canon cintare. (Corul cinta un ~.)

glas s. v. CUVINT. SHTIRE. TERMEN. VESTE. VORBA.

glas (glásuri) s. n. 1. Cuvint. 2. Limbaj cuvint. 3. (Inv.) Veste. 4. (Inv.) Urare. 5. Gama la muzica orientala. Megl. glas. Sl. glasŭ (Miklosich Lexicon 129; Cihac II 121; Conev 95) cf. bg. glas ceh. hlas pol. glos rus. golos. Der. glasi vb. (inv. a vorbi a spune; inv. a cinta; Trans. a plinge a se jelui) din sl. glasiti; glasnic adj. (inv. faimos celebru; inv. vocal); neglasnic adj. (inv. consonant); glasui vb. (a vorbi a rosti a spune; a cinta a plinge a se jelui); glasuitor adj. (sonor); conglasui vb. (a vorbi in acelashi timp; a coincide) format pe baza fr. consonner; conglasuitor adj. (conform).

glas (< sl. глас) 1. (arhaic) voce (1.). 2. eh*.

GLASURI DE ANIMALE. Subst. Glas viers (rar) strigat zbieret zbieratura urlat urlet racnet racnire (rar) tzipat shuier shuieratura. Muget mugire mugit raget boncaluit. Behait behaitura mehait. Guitzare guitzat guitzatura; grohaire grohait grohaitura grohot. Nechez nechezare (rar) nechezat nechezatura (rar); rinchez (rar) rinchezare rinchezat. Latrare (inv.) latrat latratura; zapait (reg.) zapaitura (reg.); hamaiala hamait hamaitura; chefnit (rar) tzahnit (reg.); miriiala miriire miriit miriitura; chelalaiala chelalait chelalaitura; scheunare scheunat scheunatura schiaun (rar). Mieunat mieunatura miaun miaut (rar); miorlaiala miorlait miorlaitura. Chitzait chitzcait. Mormaiala mormait mormaitura (rar). Oracait oracaire oracaiala (rar) orac (reg.); miorcaire miorcait. TZiriit chirait. Adj. Mugitor mugind. Behaitor. Grohaitor. Nechezator (rar). Latrator (rar); miriitor (rar). Miorlait miorlaitor. Vb. A striga a zbiera a urla a racni a tzipa a shuiera. A mugi a rage; a (se) boncalui a se boncai. A behai a mehai a mecai. A guitza a covitza (reg.). a grohai a gurui (reg.). A necheza a rincheza a strafiga (reg.) a mihoti a mihona (reg.). A latra a hamai a bate a zapai (reg.) a chefni a tzahni (reg.); a mirii; a chelalai a scheuna a tzilai (reg.). A mieuna a miorlai. A chitzcai a chitzai. A mormai a mormorosi (reg.). A oracai a miorcai. A tzirii a chirai. V. animale carnivore animale erbivore animale rozatoare cal ciine oaie pisica porc vite zgomot.

insushiglasul v. automela.

VOX CLAMANTIS IN DESERTO (lat.) glasul celui ce predica (striga) in pustiu Matei 3 3. Raspunsul dat de Ioan Botezatorul la intrebarea „cine eshti” pusa de evreii carora le predica in pustiul Iudeii. Sensul actual: persoana care incearca in zadar sashi convinga semenii asupra unui lucru sau sai moblizeze pentru o cauza.