Definitzia cu ID-ul 498422:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
glas (glásuri) s. n. 1. Cuvint. 2. Limbaj cuvint. 3. (Inv.) Veste. 4. (Inv.) Urare. 5. Gama la muzica orientala. Megl. glas. Sl. glasŭ (Miklosich Lexicon 129; Cihac II 121; Conev 95) cf. bg. glas ceh. hlas pol. glos rus. golos. Der. glasi vb. (inv. a vorbi a spune; inv. a cinta; Trans. a plinge a se jelui) din sl. glasiti; glasnic adj. (inv. faimos celebru; inv. vocal); neglasnic adj. (inv. consonant); glasui vb. (a vorbi a rosti a spune; a cinta a plinge a se jelui); glasuitor adj. (sonor); conglasui vb. (a vorbi in acelashi timp; a coincide) format pe baza fr. consonner; conglasuitor adj. (conform).