GLAS glasuri s. n. 1. Ansamblul sunetelor emise de om (de obicei in cursul vorbirii al exprimarii prin cuvinte); facultatea de a emite aceste sunete; voce. Glasurile oamenilor ce coborau din vagoane shi ale celor cei ashteptau pe peron umpleau cuprinsul garii. REBREANU R. I 16. Pe ElZorab nul vei vedea Deacum urmindute la pas Nici in genunchi la al tau glas El nu va mai cadea! COSHBUC P. I 111. Negustorul a rostit vorbele acestea cu glasul asha de cald pornit din inima k AbuHasan sa mai imbunat. CARAGIALE P. 151. Asta nui mamuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nui asha de gros shi ragushit cii mai subtzire shi mai frumos! CREANGA P. 22. ◊ Fig. La glasul libertatzii vad Moldova deshteptata SHi la glasul omenirii o simtzesc induioshata ALECSANDRI O. 74. ◊ Loc. adv. Intrun glas = (totzi) deodata impreuna; in unanimitate de comun acord. Oshtenii Bugeacului cu pleoapele numai pe jumatate deschise salutara intrun glas pe beiul lor. SADOVEANU O. VII 14. Cu totzii intrun glas facea intrebare. DRAGHICI R. 107. ◊ Expr. A da glas = a striga; fig. a exprima. Cind carutza se opri el dadu glas. SADOVEANU P. M. 237. A ridica (sau a inaltza) glasul = a vorbi (mai) tare (amenintzind pe cineva) a protesta. A capata glas = a prinde curaj. Ai pieri (cuiva) (a i se stinge sau ashi pierde) glasul = a nu mai avea ce raspunde a bate in retragere a fi pus cu botul pe labe. Ashi drege glasul v. drege. ♦ (Cu valoare de pl.) Murmur vuiet (al unei multzimi). Incremeni cu groaza k shi cind mishcarea shi glasul multzimii ar fi fost inceputul unei noi razvratiri. REBREANU R. II 277. ♦ Ciripit cintec de pasare. Zburau tzipind cucori pe sus Cu glas tinguitor. COSHBUC P. I 233. In padurishtea de mesteacani... pasarile primaverii sengina shi care de care sentrec in feluri de glasuri. CARAGIALE P. 43. Moshneagul cum aude glasul cucoshului iese din casa cu bucurie. CREANGA P. 68. ♦ Strigat zbieret (al diverselor animale). Se intetzeau tot mai des glasurile copoilor. SADOVEANU O. I 447. Broashtele semetze cintau cu glasuri multe. TOPIRCEANU S. A. 59. In codriadinci catzelul pamintului tot latra Latrat cu glas de zimbru rasuna in urechi. EMINESCU O. I 93. 2. Fig. Sunet zgomot de vint de apa etc. Jalnic vijiie prin noapte glasul codrilor de brad. COSHBUC P. I 119. Am ajuns intro infundatura de muntzi unde se auzea rasunind glasul unui pirauash. CREANGA A. 31. Vin’ cu mine rataceshte Pe carari cu cotituri Unde noaptea se trezeshte Glasul vechilor paduri. EMINESCU O. I 209. Ramurile se ridicau incet shi glasul departat al shuvoaielor tacea din vreme in vreme. RUSSO O. 114. ♦ Sunet ton produs de un instrument muzical sau de un corp sonor. Pling tilingi talangi raspund Soarele apune Glas de bucium sunan fund K o rugaciune... IOSIF V. 74. De departen vai coboara tinguiosul glas de clopot. EMINESCU O. I 76. 3. (Invechit) Veste shtire. Mihai primi glas atunci de la indraznetzul Udrea k... sa lovit de fatza cu Afispasha. BALCESCU O. II 137. 4. (Bis.) Denumire data scarii muzicale in cintarea bisericeasca rasariteana. ♦ Fiecare din cele opt moduri fundamentale dupa care se executa toate cintarile bisericeshti. Spre a putea sa fii dascal se cer trei lucruri: intii o carte de botez a doua un atestat... a treia sa cunoshti cele 8 glasuri. SLAVICI O. I 77. SHtia shi el glasurile pe dinafara. CREANGA A. 9.