zbieret sn [At: AR (1832) 220²/32 / V: (irg) ~rat (S shi: sbierat) (inv) zbiarat (S shi: sbiarat) / S shi: sb~ / Pl: ~e / E: zbiera + et] 1 Sunet puternic caracteristic speciei scos de animale shi pasari Si: racnet (1) raget strigat tzipat urlet (rar) strigatura (ivp) zbierat (2) zbieratura (2) (irg) racnitura zbier (1) (inv) racnire (1) strigat (1) urlare zbierare (2) (ivr) strigare (ivr) tzipatura urlat urlatura behaire behait behaitura muget mugire mugit mugitura rancait. 2 Sunet puternic scos de om (pentru a porni sau a opri o actziune ori din cauza spaimei maniei bucuriei etc.) Si: racnet raget strigat (1) tzipat (1) urlet (rar) strigatura (1) (inv) zbierare (4) (ivp) zbierat (4) zbieratura (4) (irg) racnitura zbier (2) (inv) chemare (1) racnire strigat (1) tzipare¹ urlare (ivr) tzipat¹ tzipatura urlat.

zbieret s.n. 1 Strigat puternic caracteristic speciei care il scoate un animal sau o pasare. Fara de zbieret merg la injunghiere (VOIC.). 2 Strigat puternic de minie de spaima de durere etc. care il scoate un om. Din magazie se auzeau zbieretele unchiului sau (POPOV.). • pl. e. shi zbierat s.n. /zbiera + et.

ZBIÉRET zbierete s. n. (SHi in forma zbierat) 1. Strigat puternic care il scoate un animal. V. behait muget raget urlet. Au nishte glasuri care se pot lua la intrecere cu zbieretele unei cunoscute fapturi a lui Esop. SADOVEANU E. 126. Caprioara da un zbierat adinc sfishietor cum nu mai scosese inca shi intrun salt cade in mijlocul luminishului. GIRLEANU L. 26. De vinat el na vinat... De zbieretul oilor de ragetul vacilor. TEODORESCU P. P. 149. 2. Strigat puternic care il scot oamenii (de minie de spaima de durere etc.); tzipat. Inspaimintat de moarte a scapat din gitlej un zbierat ragushit neomenesc. GALAN Z. R. 239. Biata fata scotea neshte zbierete de gindeai k se prapadeshte lumea! RETEGANUL P. I 51. Varianta: zbiérat s. n.

ZBIÉRET zbierete s. n. 1. Strigat specific care il scoate un animal. 2. Strigat puternic care il scoate un om din cauza maniei a spaimei sau a unei dureri; tzipat. [Var.: zbiérat s. n.] Din zbiera + suf. et.

ZBIÉRET ~e n. 1) Sunet specific care il scot unele animale. 2) Sunet puternic scos de om; tzipat; strigat; racnet. /a zbiera + suf. ~et

zberat sn vz zbieret

zbiarat sn vz zbieret

zbierat sn vz zbieret

zbierat s.n. (inv.pop.) Faptul de a zbiera. • /v. zbiera.

zbierat s.n. v. zbieret.

sbieret n. strigat violent shi disgratzios: sbieretul oilor; fam. sbieretele baietzilor.

zbéret (est) shi zbĭéret (vest) n. pl. e (d. zber). Strigat de magar saŭ de vitzel. Iron. Strigat racnet.

zbiéret s. n. pl. zbiérete

zbiéret s. n. pl. zbiérete

zbieret

sbierat rete.

ZBIÉRET s. 1. v. strigat. 2. racnet strigat tzipat urlet zbieratura (rar) strigare strigatura tzipatura (inv. shi reg.) racnitura. (~ de durere.) 3. v. muget.

ZBIERET s. 1. strigat tzipat urlet (inv.) chemare vreava. (Inceteaza cu ~ele!) 2. racnet strigat tzipat urlet zbieratura (rar) strigare strigatura tzipatura (inv. shi reg.) racnitura. (~ de durere.)