ZBIÉRET zbierete s. n. (SHi in forma zbierat) 1. Strigat puternic care il scoate un animal. V. behait muget raget urlet. Au nishte glasuri care se pot lua la intrecere cu zbieretele unei cunoscute fapturi a lui Esop. SADOVEANU E. 126. Caprioara da un zbierat adinc sfishietor cum nu mai scosese inca shi intrun salt cade in mijlocul luminishului. GIRLEANU L. 26. De vinat el na vinat... De zbieretul oilor de ragetul vacilor. TEODORESCU P. P. 149. 2. Strigat puternic care il scot oamenii (de minie de spaima de durere etc.); tzipat. Inspaimintat de moarte a scapat din gitlej un zbierat ragushit neomenesc. GALAN Z. R. 239. Biata fata scotea neshte zbierete de gindeai k se prapadeshte lumea! RETEGANUL P. I 51. Varianta: zbiérat s. n.