protesta [At: HELIADE D. J. 11 / Pzi: ~tez / E: it protestare fr protester] 1 vi Ashi manifesta energic dezaprobarea fatza de o stare de fapt fatza de o masura considerata injusta abuziva daunatoare Si: (inv) a prerecui a prici⁴ (ivr) a protestui a protestalui a protestarisi. 2 vt (Inv) A contesta (5). 3 vt (Jur; c. i. politze cecuri etc.) A stabili pe cale judiciara k o politza nu a fost achitata la scadentza. 4 vt (Rar) A declara (4).

PROTESTÁ protestez vb. I. 1. Intranz. A manifesta impotrivire fatza de ceva ashi exprima dezaprobarea impotriva unei hotariri a unei masuri a unei atitudini considerate k nejuste. Baloleanu avu un gest de consternare fara a putea protesta. REBREANU R. I 40. La aceste vorbe toata adunarea shi mai ales femeile protestara. BOLINTINEANU O. 423. Mam trezit arestat despoiat de lucrurile mele cercetat pina la piele shi intemnitzat... In zadar am protestat. RUSSO S. 200. ♦ A sustzine in contradictoriu a respinge o teza argumentind pentru a se dezvinovatzi. Docan shi Catargiu protesteaza k nau shtiut k exista dijma in TZara Romineasca. KOGALNICEANU S. A. 125. 2. Tranz. (in economia capitalista in expr.) A protesta o politza a stabili pe cale judiciara k o politza na fost achitata la scadentza.

PROTESTÁ vb. I. intr. A se impotrivi a se ridica contra unui fapt etc.; a opune un protest. [< fr. protester it. protestare < lat. protestari a declara public].

PROTESTÁ vb. I. intr. a opune un protest. II. tr. (jur.) a stabili neplata la scadentza a unei politze a unui cec etc. spre a se lua masurile de rigoare. (< fr. protester lat. protestari)

A PROTESTÁ ~éz intranz. A exprima un protest; ashi declara in mod deschis shi energic dezacordul fatza de o actziune considerata k nedreapta. /<fr. protester

protestà v. 1. a declara solemn: a protesta de inocentza sa; 2. a face o protestare: a protesta in contra unei sentintze; 3. a face un protest comercial: a protesta o politza.

2) *protestéz v. intr. (lat. protestari a atesta publicamente; protester. V. atest testĭmoniŭ). Ma ridic contra resping o acuzatziune reclam contra unuĭ fapt: acuzatu a protestat cind a auzit de ce e acuzat membriĭ adunariĭ aŭ protestat contra admiteriĭ unor noĭ membri. V. tr. Com. Jur. Fac un protest comercial ma duc la tribunal shi cer sa se ĭa act k o politza care o posed a expirat in ajun shi k n’a fost platita.

protestá (a ~) vb. ind. prez. 3 protesteáza

protestá vb. ind. prez. 1 sg. protestéz 3 sg. shi pl. protesteáza

PROTESTÁ vb. 1. (prin Transilv.) a shushta (inv.) a prerecui a protestalui a protestui a remonstra. (A ~ cu vehementza.) 2. a cracni a murmura (pop.) a carti (prin Mold. shi Bucov.) a bleshti (inv.) a rapshti. (Cine mai ~ in front?)

PROTESTÁ vb. v. blama condamna contesta dezaproba dezmintzi infiera nega proscrie renega reproba respinge stigmatiza tagadui.

PROTESTA vb. 1. (prin Transilv.) a shushta (inv.) a prerecui a protestalui a protestui a remonstra. (A ~ cu vehementza.) 2. a cricni a murmura (pop.) a cirti (prin Mold. shi Bucov.) a bleshti (inv.) a rapshti. (Cine mai ~ in front?)

protesta vb. v. BLAMA. CONDAMNA. CONTESTA. DEZAPROBA. DEZMINTZI. INFIERA. NEGA. PROSCRIE. RENEGA. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA. TAGADUI.