optziuni
  • info

18 definitzii pentru idiom

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

IDIÓM idiomuri s. n. Termen general care denumeshte o unitate lingvistica (limba dialect sau grai). [Pr.: diom] Din fr. idiome.

IDIÓM idiomuri s. n. Termen general care denumeshte o unitate lingvistica (limba dialect sau grai). [Pr.: diom] Din fr. idiome.

idiom sn [At: ANTIM P. 205 / V: (inv) ~a sf / P: idiom / Pl: ~uri (inv) ~oame ~ome / E: fr idiome] 1 (Inv) Insushire. 2 (Lin) Limba. 3 (Lin) Dialect. 4 (Lin) Grai.

IDIÓM idiomuri s. n. Limba. Romina poseda cuvinte absente in idiomele romanice apusene. IORDAN L. R. 28. Acest idiom e lesne de intzeles. ALECSANDRI S. 108. ♦ Limba unei populatzii restrinse din cadrul unui grup etnic mai mare prezentind deosebiri fatza de limba comuna. V. grai dialect. Pronuntzat: diom.

IDIÓM s.n. (Lingv.) Mijloc de comunicare lingvistica cu o structura shi individualitatzi proprii; denumire generica pentru limba dialect grai. [Pron. diom pl. muri me. / cf. fr. idiome lat. gr. idioma].

IDIÓM s. n. 1. termen generic pentru limba dialect subdialect sau grai. 2. (muz.) creatzie shi interpretare proprii unei anumite zone folclorice. (< fr. idiome lat. idioma)

IDIÓM ~uri n. Sistem lingvistic cu structura shi cu trasaturi proprii vorbit de un anumit grup etnic. [Sil. diom] /<fr. idiome

idioma sf vz idiom

idioma f. limba proprie unei provincii sau unei natziuni.

*idióma f. pl. e (vgr. idioma d. idios propriŭ). Limba proprie uneĭ natziunĭ: idioma romaneasca. Dialect: idioma olteneasca. SHi idiom n. pl. e (dupa fr.).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

idióm (diom) s. n. pl. idiómuri

idióm s. n. (sil. diom) pl. idiómuri

idiom pl. idiomuri

idiom me.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

IDIÓM s. v. dialect grai limba.

idiom s. v. DIALECT. GRAI. LIMBA.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

idióma (idióme) s. f. Limba unitate lingvistica. Var. idiom. Mr. iδiuma. Ngr. ἰδίωμα shi modern din fr. idiome. Sec. XVIII.

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

IDIÓM s. n. (cf. fr. idiome lat. gr. idioma): termen general care denumeshte o unitate lingvistica (limba dialect subdialect sau grai). Se spune de exemplu idiomul romanesc idiomul aroman (macedoroman) idiomul muntenesc shi idiomul oltean.

idióma idióme s.f. (inv.) insushire.

Intrare: idiom
idiom1 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabatzie: i-di-om info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idiom
  • idiomul
  • idiomu‑
plural
  • idiomuri
  • idiomurile
genitiv-dativ singular
  • idiom
  • idiomului
plural
  • idiomuri
  • idiomurilor
vocativ singular —
plural —
idiom2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idiom
  • idiomul
  • idiomu‑
plural
  • idiome
  • idiomele
genitiv-dativ singular
  • idiom
  • idiomului
plural
  • idiome
  • idiomelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idioma
  • idioma
plural
  • idiome
  • idiomele
genitiv-dativ singular
  • idiome
  • idiomei
plural
  • idiome
  • idiomelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

idiom, idiomurisubstantiv neutru

  • 1. Termen general care denumeshte o unitate lingvistica (limba dialect sau grai). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dialect grai limba
    • format_quote Romina poseda cuvinte absente in idiomele romanice apusene. IORDAN L. R. 28. DLRLC
    • format_quote Acest idiom e lesne de intzeles. ALECSANDRI S. 108. DLRLC
    • 1.1. Limba unei populatzii restranse din cadrul unui grup etnic mai mare prezentand deosebiri fatza de limba comuna. DLRLC
  • 2. muzica Creatzie shi interpretare proprii unei anumite zone folclorice. MDN '00
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.