DIALÉCT dialecte s. n. 1. Varianta teritoriala a unei limbi cuprinzand adesea mai multe graiuri. 2. (Impr.) Grai. 3. (Impr.) Limba. [Pr.: dia] Din fr. dialecte lat. dialectus.

dialect sn [At: CANTEMIR I.I.I 7 / V: (inv) ~a sf / P: dia~ / Pl: ~e (inv) ~uri / E: fr dialecte lat dialectus] 1 (Inv) Limba (k mijloc de comunicare). 2 Ramificatzie teritoriala a unei limbi ale carei trasaturi caracteristice o deosebesc de alte ramificatzii teritoriale ale aceleiashi limbi. 3 (Rar) Grai. 4 (Imp) Limbaj special tehnic. 5 (Imp) Jargon.

DIALÉCT dialecte s. n. 1. Ramificatzie teritoriala a unei limbi cuprinzand adesea mai multe graiuri. 2. (Impr.) Grai. 3. (Impr.) Limba. [Pr.: dia] Din fr. dialecte lat. dialectus.

DIALÉCT dialecte s. n. 1. Aspect local al limbii unui popor care se vorbeshte pe un anumit teritoriu shi are trasaturi caracteristice de structura gramaticala shi de fond principal de cuvinte carel deosebesc de celelalte aspecte locale ale limbii intregului popor precum shi de aceasta insashi. V. grai. Cu cit starea de diferentziere a dialectelor e mai avansata cu atit e mai vizibil k ele au fond principal propriu shi structura gramaticala proprie. GRAUR F. L. 85. 2. (Determinat prin «de clasa») Jargon. 3. (Impropriu) Vorbire cuprinzind o terminologie speciala de circulatzie restrinsa proprie unui anumit domeniu de activitate; limbaj tehnic. D. Panu jurist shi om politic distins introduce dialectul juridic shi administrativ shi in literatura. GHEREA ST. CR. III 132. ♦ (Impropriu) Limba. Avem un dialect bun ushor shi imladios. ALEXANDRESCU M. 241. Pronuntzat: dia.

DIALÉCT s.n. 1. Ramificatzie teritoriala a unei limbi ale carei trasaturi caracteristice (fonetice lexicale gramaticale etc.) o deosebesc de limba comuna a intregului popor shi de alte ramificatzii teritoriale ale acestei limbi. ♦ Grai. ♦ Jargon. 2. (Impr.) Limbaj special tehnic. [Pron. dia. / < fr. dialecte lat. dialectus gr. dialektos grai].

DIALÉCT s. n. 1. varianta regionala a unei limbi caracterizata prin particularitatzi fonetice shi lexicale. 2. (impr.) grai. (< fr. dialecte lat. dialectus)

DIALÉCT ~e n. Ramificatzie teritoriala a unei limbi cu trasaturi specifice (fonetice lexicale gramaticale) fatza de alte ramificatzii similare shi fatza de limba literara. [Sil. dia] /<fr. dialecte lat. dialectus

dialect n. graiu particular unei tzari shi diferind mai mult sau mai putzin de limba literara: dialect dacoroman macedoroman meglenit shi istroroman.

* dialéct n. pl. e (vgr. diálektos f. d. dialego deosebesc vorbesc dialect). Limba particulara a unuĭ orash orĭ uneĭ provinciĭ shi care difera in parte de limba generala a natziuniĭ: dialectu daco mácedo shi istroromanesc.

dialéct (dia) s. n. pl. dialécte

dialéct s. n. (sil. dia) pl. dialécte

DIALÉCT s. (LINGV.) (livr.) idiom (rar) vorbire. (~ul muntenesc.)

DIALÉCT s. v. grai.

DIALECT s. (LINGV.) (livr.) idiom (rar) vorbire. (~ muntenesc.)

dialect s. v. GRAI.

dialéct (dialécte) s. m. Ramificare teritoriala a unei limbi grai. Var. (inv.) dialecta. Fr. dialecte shi inv. (sec. XVIII) din gr. διαλεξις (Gáldi 170). Der. dialectal adj. din fr.; dialectic adj.

DIALÉCT s. n. (< fr. dialecte lat. dialectus < gr. dialektos „grai” < dia „cu” „prin” + legein „a vorbi”): ramificatzie teritoriala (locala) a unei limbi superioara subdialectului shi graiului dar subordonata limbii natzionale caracterizata prin anumite particularitatzi (mai ales fonetice shi lexicale mai putzin morfologice shi sintactice) care o deosebesc de alte ramificatzii teritoriale ale aceleiashi limbi shi chiar de limba comuna careia i apartzine in ansamblu. D. este un subcod (subsistem) incadrat pe axa orizontala a limbii. Se constituie in mod frecvent pe baza mai multor graiuri locale care prezinta trasaturi comune. Unii lingvishti echivaleaza impropriu d. cu graiul cu jargonul cu limbajul tehnic sau chiar cu limba. D. dispune de un sistem lingvistic coerent cu norme proprii care asigura comunicarea eficace in cadrul comunitatzii sociale (rurale de obicei). El are o dubla functzie: de a asigura comunicarea intre comunitatzi vecine shi de a permite in acelashi timp demarcarea colectivitatzilor. Uniformizarea shi diferentzierea sunt doua tendintze care il insotzesc in general in evolutzia sa asigurand in acest fel echilibrul necesar functzionarii sistemului. Vorbitorii au in general conshtiintza apartenentzei lor la un anumit tip dialectal. Intre varietatzile dialectale ale unei limbi se afla zone de tranzitzie care asigura continuitatea comunicarii. Baza dialectica a unei limbi literare o constituie un anumit (sub)dialect. Astfel pentru romana: (sub)dialectul muntean; pentru italiana: d. florentin; pentru spaniola: d. castilian etc. Limba literara selecteaza preponderent unele particularitatzi ale acestui (sub)dialect de baza la care adauga particularitatzi selectate de la alte (sub)dialecte. Ridicarea unui (sub)dialect la rangul de limba literara este un proces istoric cultural economic shi social indelungat. Intre aspectul literar al unei limbi shi varietatzile ei regionale poate fi identificata o forma intermediara de comunicare denumita interdialect (v.). Definirea shi delimitarea d. este adeseori o problema dificila datorita interventziei criteriilor extralingvistice alaturi de cele lingvistice. Notziunea de d. este relativa shi ea poate fi intzeleasa diferit de la o limba la alta in functzie de conditziile speciale in care se prezinta un teritoriu lingvistic. ◊ ~ convergént (típic): d. in contact geografic shi lingvistic cu celelalte varietatzi teritoriale ale unei limbi careia i se subordoneaza. Este forma de baza de manifestare a d. exemplificata prin d. lombard in cadrul limbii italiene prin d. gascon in cadrul limbii provensale prin d. valon in cadrul limbii franceze prin d. aragonez in cadrul limbii spaniole prin d. mirandez in cadrul limbii portugheze etc. Functzia sa minimala este dubla: de a lega shi de a separa in acelashi timp unitatea respectiva de unitatzile lingvistice invecinate. ◊ ~ divergént (átipic): d. fara contact geografic shi lingvistic cu celelalte unitatzi teritoriale ale unei limbi fara perspectiva unirii sale cu limba natzionala careia i apartzine din punct de vedere geneticostructural shi fara perspectiva de a deveni limba independenta. Astfel: d. corsican in raport cu italiana d. romaneshti suddunarene (aroman meglenoroman shi istroroman) in raport cu limba romana idiomul ceangailor din Moldova in raport cu limba maghiara etc. In mod traditzional cei mai multzi lingvishti romani considera k limba romana a dispus shi dispune de patru dialecte distincte: a) dialectul dacoroman rezultat din scindarea limbii romane comune intre secolele al IXlea al XIIIlea; este cel mai raspandit shi mai dezvoltat d. singurul devenit limba natzionala shi literara a tuturor romanilor din provinciile istorice romaneshti a statului natzional roman unitar. K limba romana el este vorbit astazi atat in Romania cat shi in Republica Moldova (Basarabia) in Bucovina in TZinutul Hertzei in Transnistria in sudul Basarabiei (Ucraina) shi in zonele limitrofe cu frontierele romaneshti din Bulgaria Iugoslavia shi Ungaria. b) dialectul aroman (macedoroman) rezultat tot din scindarea limbii romane comune; este al doilea k raspandire teritoriala shi k dezvoltare vorbit de o populatzie de cateva sute de mii de oameni in Peninsula Balcanica (in Grecia Albania Iugoslavia Macedonia shi Bulgaria). A suferit cu deosebire in vocabular influentze greceshti albaneze turceshti sarbocroate shi bulgare. Nu are aspect literar conturat deshi in secolele al XVIIlea shi al XIXlea a existat o literatura scrisa in acest d. Divizarea aromanilor in grupuri compacte in raport cu statele balcanice in care au trait shi traiesc lipsa de continuitate in functzionarea shcolilor aromane shi in efectuarea serviciului religios in limba materna bilingvismul shi lipsa drepturilor fundamentale ale minoritatzilor au facut imposibila crearea unei limbi aromane literare. In momentul de fatza toata intelectualitatea de origine aromana din tzara noastra shi din celelalte state ale Europei shi Americii sprijinita de mari personalitatzi europene inclusiv din Consiliul shi Parlamentul Europei duce o lupta apriga pentru recunoashterea statutului de natzionalitate distincta cu drepturi depline pentru aromanii din statele balcanice in care locuiesc de veacuri intregi. Recentul Congres Internatzional de la Freiburg (Germania) 2326 septembrie 1996 organizat de catre Uniunea pentru limba shi cultura aromana condusa de prof. dr. Vasile G. Barba in colaborare cu Seminarul de Romanistica al Universitatzii AlbertLudwig din Freiburg reprezentat de catre prof. dr. HansMartin Gauger a avut k tema „Limba literatura istoria shi cultura aromanilor”. Dezbaterile au demonstrat k aromanii exista shi k trebuie sa li se faca dreptate pe baza hotararilor luate vizand destinul fratzilor noshtri in acest sfarshit de mileniu. c) dialectul meglenoroman rezultat tot din scindarea limbii romane comune shi vorbit de o populatzie mai putzin numeroasa decat cea aromana in provincia Meglen din Macedonia (in sudul Bulgariei shi nordestul Greciei) despre care se crede k ar fi migrat acolo prin secolul al XIlea al XIIlea din vecinatatea Daciei de langa Dunare este foarte apropiat de d. aroman dar shi de cel dacoroman; este folosit numai in conversatziile familiale. A suferit o puternica influentza bulgara mai putzin turceasca. Conditziile istorice vitrege bilingvismul inexistentza unei literaturi scrise a unor shcoli shi a serviciului religios in acest dialect numarul relativ mic de vorbitori ai acestuia au facut imposibila transformarea lui intro limba literara. d) dialectul istroroman rezultat tot din scindarea limbii romane comune shi vorbit de populatzia de limba romana din Peninsula Istria de pe coasta dalmata (Croatzia) in vreo opt sate din regiunea cuprinsa intre muntele UckaMaggiore shi lacul Cepih. Se presupune k ar fi migrat acolo prin secolul al Xlea al XIlea din vestul Transilvaniei shi din Banat. Este puternic influentzat de croata mai putzin de italiana. Conditziile istorice nefavorabile bilingvismul inexistentza unei literaturi scrise a unor shcoli shi a serviciului religios in istroromana shi numarul relativ mic al vorbitorilor au facut imposibila transformarea lui intro limba literara. Pentru prof. Boris Cazacu cele trei dialecte romaneshti suddunarene „constituie un exemplu tipic de dialecte de tip divergent” in care evolutzia a fost determinata mai ales de factori extralingvistici ele indepartanduse de centrul dacoroman. Astazi statul roman incearca o revitalizare a legaturilor dintre aceste dialecte shi dialectul dacoroman devenit limba natzionala limba romana. (In legatura cu dialectele suddunarene consultatzi lucrarile lingvishtilor Th. Capidan Sextil Pushcariu Matilda CaragiuMariotzeanu Radu Flora A. Kovacec Ion Coteanu Petru Neiescu Gr. Brancush N. Saramandu Hristu Candroveanu etc.). Limbii romane actuale care are la baza dialectul dacoroman i sunt proprii dupa parerea majoritatzii lingvishtilor romani cinci subdialecte delimitate teritorial: subdialectul muntean vorbit cu aproximatzie in zonele Olteniei Munteniei shi Dobrogei care datorita conditziilor istorice specifice a contribuit in mai mare masura decat celelalte la conturarea trasaturilor limbii romane literare; subdialectul moldovean vorbit cu aproximatzie in toata Moldova in Bucovina de nord (azi in cadrul R. Ucraina) in TZinutul Hertza (idem) in Basarabia de sud (idem) in Transnistria (idem) shi in Republica Moldova. (Mentzionam k ashazisa „limba moldoveneasca” prezentata de catre unii lingvishti rushi k fiind a unsprezecea limba romanica sau a douasprezecea daca am avea in vedere shi francoprovensala independenta de romana nu este altceva decat limba romana „cu un colorit dialectal moldovenesc” vorbita de populatzia dintre Prut shi Nistru shi de dincolo de Nistru; „pretinsa limba moldoveneasca spune savantul romanist italian de renume mondial Carlo Tagliavini nu este de fapt decat romana literara scrisa cu un alfabet rusesc ushor modificat... cu unele concesii in favoarea unor forme dialectale moldoveneshti cunoscute de altfel shi in interiorul granitzelor Romaniei” in „Originile limbilor neolatine” Bucureshti 1977 p. 289); subdialectul maramureshean vorbit in Maramuresh; subdialectul crishean vorbit in Crishana shi subdialectul banatzean vorbit in Banat. In celelalte zone ale Transilvaniei se vorbesc graiuri mixte (cu influentze ale subdialectelor crishean maramureshean moldovean shi muntean). O parere cu totul opusa privind dialectele limbii romane au G. Giuglea Al. Graur shi Ion Coteanu care considera k data fiind evolutzia lor separata shi diferita inca din secolul al XIIlea fiecare dintre aceste idiomuri ar reprezenta cate o limba aparte cu istoria ei specifica (romana aromana meglenoromana shi istroromana). In conceptzia lor subdialectele limbii romane actuale nar fi altceva decat nishte dialecte fatza de care se subordoneaza anumite graiuri (v. shi grai).